Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 708 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 29 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. 1 lit. c) şi alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicatã de Halis Koc în Dosarul nr. 22.907/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, consilierul juridic Graţiela Costache, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul consilierului juridic, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
Astfel, aratã cã acţiunea în anulare a înregistrãrii mãrcii este distinctã de acţiunea în opoziţie la înregistrarea mãrcii, astfel încât, fãrã a se încãlca liberul acces la justiţie, situaţiile juridice diferite justificã un tratament juridic diferit, în acord cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie. De asemenea, considerã cã prevederile legale criticate se circumscriu rolului statului de a garanta, în cadrul economiei de piaţã, accesul liber la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 22.907/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. 1 lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicatã de Halis Koc într-o cauzã având ca obiect anularea unei mãrci.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, "deoarece acordã oricãrei persoane interesate posibilitatea sã formuleze o acţiune în anulare a mãrcii, în condiţiile în care se poate face opoziţie, potrivit art. 23 din lege". Prin acordarea a douã cãi de anulare a înregistrãrii mãrcii, pentru aceleaşi motive şi în termene diferite, se încalcã libertatea comerţului. În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, potrivit cãrora "acţiunea în anulare a mãrcii poate fi introdusã oricând", creeazã o discriminare între persoanele care solicitã înregistrarea mãrcii cu rea-credinţã şi persoanele vizate de dispoziţiile art. 48 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 84/1998 (când înregistrarea mãrcii s-a fãcut cu nerespectarea art. 6 din lege), deoarece termenul în care poate fi cerutã anularea pentru motivul prevãzut la art. 48 alin. 1 lit. b) din lege este de 5 ani de la data înregistrãrii mãrcii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate nici în urma solicitãrii Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Considerã cã dispoziţiile legale criticate nu creeazã discriminãri pe considerente arbitrare, iar diferenţa privind termenul de invocare a nulitãţii în cazul înregistrãrii mãrcii este justificatã de natura diferitã a cauzei de nulitate. Aratã cã, în acord cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie, în cazul de faţã, libertatea economicã este condiţionatã de respectarea normelor legale privind condiţiile de înregistrare a mãrcii şi de exercitare a dreptului la marcã. Cauza de nulitate pentru rea-credinţã, fiind una de ordine publicã, este normal ca, în cazul în care o persoanã ia cunoştinţã despre aceastã cauzã dupã acordarea protecţiei prin înregistrarea mãrcii, acesteia sã i se ofere posibilitatea de a solicita anularea, iar stabilirea termenului de exercitare a acestui drept este atributul exclusiv al legiuitorului.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normelor juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare şi dau totodatã expresie principiului constituţional al accesului liber la justiţie, prin faptul cã orice persoanã interesatã se poate adresa oricând instanţei de judecatã, pentru anularea înregistrãrii mãrcii, când aceasta a fost solicitatã cu rea-credinţã. În acelaşi timp, considerã cã prevederile legale ce formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu conţin norme de naturã sã împiedice exercitarea liberei iniţiative şi accesul persoanei la o activitate economicã în condiţiile legii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 alin. 1 lit. c) şi alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, cu urmãtorul cuprins: "Orice persoanã interesatã poate cere Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea înregistrãrii mãrcii pentru oricare dintre motivele urmãtoare:
[...]
c) înregistrarea mãrcii a fost solicitatã cu rea-credinţã;
[...]
Acţiunea în anulare pentru motivul prevãzut la alin. 1 lit. c) poate fi introdusã oricând în perioada de protecţie a mãrcii."
Curtea observã cã, la data sesizãrii sale, aceste dispoziţii de lege erau modificate potrivit art. I pct. 38 din Legea nr. 66/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 9 aprilie 2010. În urma republicãrii Legii nr. 84/1998 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010, soluţia legislativã criticatã se regãseşte în dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), care au, în prezent, urmãtorul conţinut: "(1) Anularea înregistrãrii mãrcii poate fi cerutã Tribunalului Bucureşti de cãtre orice persoanã interesatã, pentru oricare dintre urmãtoarele motive:
[...]
c)înregistrarea mãrcii a fost solicitatã cu rea-credinţã;
[...]
(2)Acţiunea în anulare pentru motivul prevãzut la alin. (1) lit. c) poate fi introdusã oricând în perioada de protecţie a mãrcii."
Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra acestor dispoziţii de lege, care, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, încalcã prevederile constituţionale cuprinse în: art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 45 privind libertatea economicã şi art. 135 privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt în concordanţã cu exigenţele constituţionale instituite prin art. 21, care consacrã dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime şi de a beneficia de un proces echitabil.
Aceste dispoziţii de lege stabilesc reguli procedurale privind acţiunea în anulare a înregistrãrii mãrcii, în cazul în care aceasta a fost solicitatã cu rea-credinţã. Fraudarea drepturilor sau intereselor legitime, printr-o conduitã culpabilã conştientã, caracterizatã prin incorectitudine, sãvârşirea unui fapt sau act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socialã, de cãtre o persoanã conştientã de caracterul ilicit al faptei sale, constituie, aşadar, o cauzã de nulitate a înregistrãrii mãrcii, în virtutea principiului fraus omnia corrumpit.
Totodatã, înregistrarea mãrcii conferã titularului un drept exclusiv asupra mãrcii şi dreptul de acţiona contra oricãrei persoane care aduce atingere dreptului sãu. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Decizia din 2007 pronunţatã în Cauza Paeffgen GmbH contra Germaniei, a precizat cã dreptul de proprietate intelectualã asupra mãrcilor constituie un "bun", a cãrui respectare este asiguratã prin dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De aceea, atingerile aduse dreptului titularului mãrcii echivaleazã cu încãlcarea dreptului sãu de proprietate, provocându-i prejudicii care trebuie reparate. Or, Curtea constatã cã normele supuse controlului de constituţionalitate, departe de a constitui o încãlcare a dreptului de proprietate, reprezintã un remediu juridic eficient pentru restabilirea ordinii de drept.
Pe de altã parte, Curtea observã cã prevederile legale criticate reprezintã o sancţiune proceduralã pentru încãlcarea regulilor stabilite pentru înregistrarea mãrcii, precum şi o garanţie a exercitãrii cu bunã-credinţã a drepturilor de proprietate intelectualã, dând astfel expresie dispoziţiilor art. 57 din Constituţie, care stabilesc imperativ îndatorirea de a exercita drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã a încãlca drepturile şi libertãţile celorlalţi.
Cât priveşte termenul stabilit pentru a introduce acţiunea în anulare a înregistrãrii mãrcii pentru rea-credinţã, Curtea reţine cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, fãrã ca acestea sã poatã fi considerate contrare dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. În acest sens este, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.326 din 19 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010.
De asemenea, Curtea nu poate reţine critica privind încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004), principiul egalitãţii şi al nediscriminãrii nu are semnificaţia introducerii uniformitãţii în ceea ce priveşte tratamentul juridic aplicabil subiectelor de drept. Este admisibilã diferenţa de tratament juridic pentru situaţii diferite, când aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a evidenţiat cã, pe baza art.14 din Convenţie, o distincţie este discriminatorie dacã "nu are o justificare obiectivã şi rezonabilã" (a se vedea, spre exemplu, hotãrârile pronunţate în Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979, în Cauza Willis împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 2002, în Cauza Andrejeva contra Letoniei, 2009).
În aceste condiţii, faptul cã termenul în care poate fi introdusã acţiunea în anulare a înregistrãrii mãrcii este distinct de cel stabilit prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, pentru a formula opoziţie la înregistrarea mãrcii, este obiectiv justificat de diferenţa regimului juridic care caracterizeazã cele douã acţiuni: acţiunea în constatarea nulitãţii, cale judiciarã, şi opoziţia împotriva deciziei Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci - cale administrativã. Chiar dacã sub aspectul sferei titularilor îndreptãţiţi şi al unora dintre motivele pentru care pot fi declanşate cele douã acţiuni prezintã similitudini, aceasta nu poate conduce la concluzia identitãţii lor. Astfel, opoziţia a fost pusã la dispoziţia oricãrei persoane interesate, care poate observa dacã cineva încearcã sã înregistreze marca respectivã pentru alte produse sau servicii, astfel încât sã se poatã opune din timp înregistrãrii şi folosirii în mod neloial a renumelui mãrcii respective, în timp ce acţiunea în anulare se situeazã, în timp, ulterior înregistrãrii mãrcii, sancţionând tocmai nerespectarea condiţiilor prevãzute de lege pentru înregistrarea sa validã.
De asemenea, faptul cã termenul pentru introducerea unei acţiuni în anulare a înregistrãrii mãrcii, când aceasta a fost solicitatã cu rea-credinţã, este diferit de cel stabilit pentru introducerea unei acţiuni în anulare a înregistrãrii mãrcii, când aceasta s-a fãcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 84/1998, dã expresie opţiunii legiuitorului, care, în mod raţional şi obiectiv, în considerarea unor situaţii juridice diferite, a instituit reguli procedurale distincte.
Având în vederea menirea diferitã a fiecãreia dintre cele douã acţiuni, Curtea constatã cã este pe deplin justificatã instituirea unor termene diferite pentru declanşarea acestora şi totodatã aplicarea unui tratament juridic diferit.
De altfel, Curtea observã cã reglementãri similare se regãsesc şi în Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitarã, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009. Astfel, dispoziţiile art. 41 din regulament consacrã posibilitatea de a formula opoziţie la înregistrarea mãrcii, iar cele ale art. 56, posibilitatea de a solicita anularea mãrcii comunitare.
Curtea constatã totodatã cã nici critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 45 şi 135 din Constituţie nu poate fi reţinutã. Dispoziţiile art. 45 din Legea fundamentalã consacrã libertatea economicã, constând în accesul liber pe care îl are oricare persoanã la activitatea economicã, posibilitatea de a manifesta libera iniţiativã şi de a exercita aceste drepturi "în condiţiile legii". Astfel, libertatea economicã nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionatã de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmãresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economicã nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectãrii drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011. De asemenea, în virtutea art. 135 alin. (2) din Constituţie, statul are obligaţia sã acţioneze pentru apãrarea intereselor generale ale societãţii în cadrul mecanismului complex al economiei de piaţã, iar operatorii economici trebuie sã se integreze cadrului constituţional, în concordanţã cu interesul public, la care statul este obligat sã vegheze. În aceste condiţii, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu reprezintã altceva decât o valorificare a regulilor constituţionale privind libertatea economicã şi economia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicatã de Halis Koc în Dosarul nr. 22.907/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
