Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Viorel Hîrşan Magdun în Dosarul nr. 1.752/286/2002 al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.752/286/2002, Tribunalul Mureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Viorel Hîrşan Magdun în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5), nu prin ceea ce reglementeazã, ci prin forma elipticã de redactare. Astfel, atâta vreme cât legiuitorul nu a circumstanţiat subiectul pasiv al infracţiunii în funcţie de tipul de proprietate (publicã sau privatã), apare cel puţin bizar ca un proprietar, care este şi administratorul societãţii, sã fie pedepsit pentru cã a dispus, în varianta incriminatã, de bunuri, bani ori valori. Prin urmare, subiectul activ al infracţiunii, deşi are calitatea de proprietar, nu poate uza de atributul dispoziţiei, specific oricãrui tip de proprietate.
De asemenea, prin acţiunea sa, Ministerul Public, ca susţinãtor al acţiunii penale, se substituie în drepturile proprietarului, fapt care echivaleazã, în opinia autorului, cu o expropriere realizatã în dezacord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (3), precum şi cu cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Mureş - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul are deplina libertate de a reglementa în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora. Prin incriminarea infracţiunii de delapidare s-a instituit un mijloc de protecţie a proprietãţii ca o componentã a patrimoniului. Împrejurarea cã pentru aceastã faptã s-a optat pentru regula oficialitãţii declanşãrii procesului penal nu este de naturã a atrage contrarietatea textului cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât nu s-ar mai realiza o protecţie eficientã a societãţii şi a intereselor generale faţã de faptele care prezintã pericol social mai ridicat.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece din analiza dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal rezultã cã nu se pune problema delapidãrii unor bunuri care erau în proprietatea sau folosinţa asociatului ca persoanã fizicã şi nu a societãţii comerciale şi de care putea sã dispunã în mod liber. Autorul excepţiei face o confuzie între calitatea de proprietar şi cea de asociat al unei societãţi comerciale, care nu este şi proprietar al bunurilor acesteia. Societatea comercialã are personalitate juridicã proprie, ea fiind subiect de drept şi având patrimoniu propriu distinct de patrimoniul asociaţilor.
De asemenea, prin guvernarea principiului oficialitãţii în ceea ce priveşte incriminarea infracţiunii de delapidare, legiuitorul a urmãrit nu numai protejarea intereselor asociaţilor, ci şi ale salariaţilor sau creditorilor societãţii, precum şi siguranţa circuitului economic în general.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece infracţiunea de delapidare face parte din categoria de infracţiuni contra patrimoniului, iar incriminarea faptelor ce intrã în conţinutul constitutiv al acesteia constituie unul dintre mijloacele de apãrare şi deci de garantare a proprietãţii. Mai mult, dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu regula constituţionalã potrivit cãreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privatã sunt stabilite de lege.
De asemenea, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organicã infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora. În virtutea acestei prevederi legiuitorul este liber sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal - Delapidarea, care au urmãtorul conţinut: "Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cãtre un funcţionar, în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate în mod egal, indiferent de titular, şi la caracterul excepţional al exproprierii în condiţii anume determinate, ale art. 136 alin. (1) şi (5) referitoare la tipurile de proprietate - publicã sau privatã - şi la inviolabilitatea, în condiţiile legii organice a proprietãţii private, precum şi ale art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dreptul de proprietate privatã are nu numai o funcţie menitã sã satisfacã interesele personale, ci şi o funcţie socialã, în virtutea cãreia poate fi limitat atât în conţinut, cât şi în modul de exercitare. În acest sens, Constituţia prevede în art. 44 alin. (1) cã limitele şi conţinutul dreptului de proprietate privatã sunt stabilite de lege.
Luând în considerare dispoziţiile invocate de autorul excepţiei, Curtea Constituţionalã nu poate primi susţinerea acestuia în sensul cã însuşirea, folosirea sau traficarea de cãtre administratorul unei societãţi comerciale de bani, bunuri ori valori ale acesteia contravine dreptului de proprietate ocrotit şi garantat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Dimpotrivã, incriminarea delapidãrii constituie unul dintre mijloacele de protecţie juridicã a proprietãţii. Faptul cã subiectul faptelor de însuşire, folosire sau traficare de bunuri din patrimoniul societãţii comerciale este însuşi administratorul acesteia, care are şi calitatea de asociat, nu este de naturã sã schimbe justificarea incriminãrii, în condiţiile în care societatea comercialã este subiect de drept de sine stãtãtor, având personalitate juridicã distinctã, iar patrimoniul societãţii este separat de patrimoniul propriu al asociaţilor şi al administratorului.
De asemenea, nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia, prin acţiunea sa, Ministerul Public se substituie în drepturile proprietarului. Exercitând din oficiu acţiunea penalã, Ministerul Public îşi îndeplineşte funcţia de reprezentant al intereselor generale ale societãţii în activitatea judiciarã, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, Curtea constatã cã apãrarea proprietãţii pe calea acţiunii penale constituie o funcţie a Ministerului Public pe care acesta o exercitã în interesul general al societãţii, indiferent de persoana ale cãrei drepturi de proprietate au fost lezate prin infracţiune.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Viorel Hîrşan Magdun în Dosarul nr. 1.752/286/2002 al Tribunalului Mureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
