Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 706 din 19 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 970 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 448/P/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece pentru orice acţiune în justiţie trebuie sã se dovedeascã un interes. În cazul procurorului, acesta exercitã cãile de atac în condiţiile prevãzute de lege, el având o competenţã generalã pe care legiuitorul o poate stabili în deplin acord cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 448/P/R/2006, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Braşov în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, procurorului, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societãţii, de apãrãtor al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, îi este îngrãdit accesul la justiţie prin imposibilitatea de a formula calea de atac extraordinarã a contestaţiei în anulare şi în situaţia prevãzutã de art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile art. 129 din Legea fundamentalã. Astfel, pãrţile şi procurorul pot exercita cãile de atac în condiţiile legii, situaţie care permite legiuitorului sã stabileascã, în cazul cãilor de atac extraordinare, cum este şi contestaţia în anulare, cazurile, sfera titularilor şi condiţiile de exercitare a acestora.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentalã invocate. Astfel, raţiunea pentru care numai pãrţile pot formula contestaţie în anulare în situaţia art. 386 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã rezultã din faptul cã numai acestea pot aprecia în ce mãsurã au fost vãtãmate printr-o hotãrâre definitivã a instanţei de recurs. Art. 21 din Constituţie permite oricãrei persoane accesul la justiţie pentru apãrarea oricãrui drept sau libertate ori interes legitim. Prevederea cã pãrţile şi procurorul pot exercita cãile de atac în condiţiile legii permite legiuitorului sã stabileascã, în cazul cãilor extraordinare de atac, cum este şi contestaţia în anulare, cazurile, sfera titularilor şi condiţiile de exercitare a acestora.
În sfârşit, prevederile legale criticate sunt, în opinia Guvernului, în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 24 care consfinţesc dreptul la apãrare.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu art. 129 din Constituţie care reglementeazã folosirea cãilor de atac. Acest drept fundamental se realizeazã în condiţiile legii şi, prin urmare, este în competenţa exclusivã a legiuitorului de a stabili care sunt cãile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate.
De asemenea, prerogativele încredinţate procurorului de cãtre legiuitor reprezintã o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de art. 131 din Constituţie, iar nu o încãlcare a acestora.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã "Cererea de contestaţie", care au urmãtorul conţinut: "Contestaţia în anulare poate fi fãcutã de oricare dintre pãrţi, iar contestaţia pentru motivele prevãzute în art. 386 lit. c) şi d), şi de procuror."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la "Accesul liber la justiţie", ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apãrare" şi ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public de reprezentant în activitatea judiciarã al intereselor generale ale societãţii şi de apãrãtor al ordinii de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei nu formuleazã critici de neconstituţionalitate, ci considerã cã prevederile art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã nu sunt de naturã sã ofere procurorului, în calitate de apãrãtor al drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, posibilitatea de a promova şi în alte situaţii calea extraordinarã de atac a contestaţiei în anulare. Rezultã, aşadar, cã se criticã o omisiune de reglementare. Or, potrivit <>art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ordonanţelor Guvernului care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei. De altfel, competenţa de legiferare aparţine, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentului, motiv pentru care excepţia urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 448/P/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
