Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 706 din 17 iunie 2008 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8^1-8^5 de la articolul unic pct. 19 ( art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8^1 -8^5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 442/2004 , excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Piatra Neamţ în Dosarul nr. 28.167/3/CA/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelulul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 28.167/3/CA/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8^1-8^5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 442/2004 , excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Piatra Neamţ într-o cauzã având ca obiect o acţiune în vederea obligãrii emiterii unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 8^1 -8^5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 442/2004 , încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi pe cele ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, deoarece creeazã pentru Societatea Comercialã "Rodipet" - S.A. o situaţie dominantã pe piaţa difuzãrii presei prin concesionarea directã a celor mai bune amplasamente destinate chioşcurilor pentru difuzarea presei, încãlcându-se astfel principiul concurenţei loiale. Se mai aratã cã instituirea obligaţiei autoritãţilor locale de concesionare directã contravine principiilor autonomiei locale şi al deconcentrãrii serviciilor publice, consacrate de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Prevederile criticate încalcã şi dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi şi pe cele ale art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, deoarece încalcã dreptul de dispoziţie al unitãţii administrativ-teritoriale. În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat cã sunt neconstituţionale prevederile legale ce obligã autoritãţile publice sã atribuie unor persoane juridice nominalizate bunurile proprietate publicã sau activitãţile şi serviciile publice de interes local, prin contract de concesiune. Mai apreciazã cã prevederile criticate contravin şi dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie potrivit cãrora concesionarea se poate face în condiţiile <>legii organice, Legea nr. 442/2004 fiind o lege ordinarã. De asemenea, contravin şi dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât statul are obligaţia stabilirii unui cadru concurenţial, care sã asigure concurenţa loialã. Critica referitoare la contrarietatea faţã de dispoziţiile art. 16 din Constituţie este neîntemeiatã, deoarece principiul egalitãţii este aplicabil cetãţenilor, iar nu persoanelor juridice. Este neîntemeiatã şi critica referitoare la încãlcarea art. 44 din Constituţie, pentru motivul cã, referitor la domeniul proprietãţii private, legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate privatã. Cât priveşte critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituţie, considerã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA ,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã dispoziţiile <>art. 8^1-8^5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004. În realitate, aceste dispoziţii sunt cuprinse în <>Legea nr. 442/2004 , pentru aprobarea ordonanţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, şi anume la articolul unic, punctul 19, având urmãtorul cuprins: "Articol unic. - Se aprobã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26 din 29 aprilie 2004 [...], cu urmãtoarele modificãri şi completãri:
[...]
19. Dupã articolul 52 se introduc articolele 53-55 cu urmãtorul cuprins:
"<>Art. 53. - Ordonanţa Guvernului nr. 45/2004 [...] se modificã şi se completeazã astfel:
[...]
5. Dupã articolul 8 se introduc articolele 8^1-8^5 cu urmãtorul cuprins:
"<>Art. 8^1. - Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, terenurile aflate în proprietatea publicã sau privatã a statului, respectiv a unitãţilor administrativteritoriale pe care sunt amplasate puncte de vânzare ale Societãţii Comerciale "Rodipet" - S.A. Bucureşti, cu excepţia celor din municipiul Bucureşti, se atribuie acesteia printr-un contract de concesiune, la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.
Art. 8^2. - Concesiunea se face fãrã întocmirea unui studiu de oportunitate sau a unui caiet de sarcini şi fãrã o formã de publicitate, prin negociere directã între cedent şi societatea comercialã, excepţie fãcând situaţiile în care planul de urbanism general, aprobat de autoritãţile locale, impune schimbarea locaţiei cu una identicã ca suprafaţã şi aşezare comercialã.
Art. 8^3. - Contractul de concesiune se încheie pe o duratã de maximum 49 de ani, cu prelungirea de drept pe o duratã de 24 de ani şi 6 luni în situaţia în care Societatea Comercialã "Rodipet" - S.A. Bucureşti continuã exploatarea terenului concesionat pentru realizarea scopului iniţial.
Art. 8^4. - Societatea Comercialã «Rodipet» - S.A. Bucureşti beneficiazã de atribuirea directã printr-un contract de concesiune a terenurilor aflate în proprietatea publicã sau privatã a statului, respectiv a unitãţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia celor din municipiul Bucureşti, pe care vor fi amplasate punctele de vânzare realizate pentru îndeplinirea programului de investiţii asumat prin contractul de vânzarecumpãrare de acţiuni.
Art. 8^5. - Concesiunea, potrivit prezentei ordonanţe, are ca obiect exclusiv utilizarea de cãtre Societatea Comercialã "Rodipet" - S.A. Bucureşti a terenurilor pentru amplasarea punctelor de vânzare în scopul îndeplinirii obiectului de activitate şi nu poate fi extinsã la alte activitãţi."»"
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse la art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 120 alin. (1) în partea referitoare la principiile autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice şi art. 136 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea prin lege a proprietãţii publice.
1. Critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie
Curtea constatã cã egalitatea este un drept fundamental aplicabil persoanelor fizice, care garanteazã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, iar nu şi persoanelor juridice. Persoanele juridice îşi pot exercita numai acele drepturi şi îşi pot asuma acele obligaţii care decurg din capacitatea lor juridicã, stabilitã prin actul normativ sau prin actul constitutiv de înfiinţare. Aşadar, exercitarea în mod diferenţiat a drepturilor şi asumarea obligaţiilor persoanelor juridice concurã la realizarea funcţiilor statului şi la satisfacerea cerinţelor atât de diverse ale societãţii umane.
2. Critica referitoare la încãlcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie
Dispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie se referã la principiul autonomiei locale şi la cel al deconcentrãrii serviciilor publice în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Prin urmare, critica examinatã nu are relevanţã în cauzã.
3. Critica referitoare la încãlcarea art. 44 alin. (1) teza întâi, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi ale art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie
Curtea Constituţionalã constatã cã este neîntemeiatã şi susţinerea potrivit cãreia textul criticat înlãturã posibilitatea autoritãţilor publice de a dispune liber de bunurile aflate în proprietatea publicã sau privatã a unitãţilor administrativteritoriale, în condiţiile legii privind regimul concesiunilor. În principiu, dreptul de proprietate publicã este garantat şi ocrotit prin lege, acesta însã nu are un caracter imuabil. Chiar în privinţa concesiunii bunurilor proprietate publicã, legiuitorul constituant a prevãzut la art. 136 alin. (4) din Legea fundamentalã cã astfel de bunuri pot fi concesionate în condiţiile legii organice. Dreptul de concesiune nu este un intermediu de restrângere a dreptului de proprietate, ci el este o instituţie juridicã specificã de dare în exploatare a bunurilor statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale şi de intrare a lor în circuitul economic.
De asemenea, Curtea constatã cã mãsura prevãzutã de textul criticat pentru neconstituţionalitate poate fi consideratã ca fiind menitã sã asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie" în domeniul difuzãrii publicaţiilor periodice, fiind deci în consens cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Pentru a organiza economia României în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) al aceluiaşi articol, pe baza principiului liberei iniţiative şi al liberei concurenţe, menite sã garanteze funcţionarea economiei de piaţã, statul român a elaborat, la nivel legislativ, strategia de privatizare, care a fost iniţiatã prin <>Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990. Este de reţinut cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri se integreazã coerent în strategia naţionalã de privatizare. Examinând constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, Curtea Constituţionalã trebuie sã ţinã seama de faptul cã economia româneascã, în parte, este încã în fazã de tranziţie cãtre economia de piaţã. De aceea nu se poate susţine cã textul criticat încalcã principiile liberei iniţiative şi al liberei concurenţe. Altminteri, ar însemna sã se constate cã întregul proces de privatizare s-a derulat cu încãlcarea Constituţiei. Însã Curtea reţine cã instanţele de judecatã, prin care, în temeiul art. 126 din Constituţie, se realizeazã justiţia, sunt competente sã aprecieze dacã dispoziţiile criticate mai sunt sau nu aplicabile în cauzã, în raport cu stadiul procesului de privatizare al Societãţii Comerciale "Rodipet" - S.A.
Ca argument pentru soluţia de respingere a excepţiei, mai aratãm cã dreptul de dispoziţie al unitãţilor administrativteritoriale este reglementat la nivel legal, şi anume prin <>Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia. De aceea, legiuitorul ordinar poate ca, pentru salvgardarea unui interes public, sã dispunã, prin lege, asupra condiţiilor de trecere a unor bunuri din domeniul public sau privat al unitãţilor administrativ-teritoriale în domeniul statului. În egalã mãsurã, legiuitorul îşi poate exercita prerogativa de exponent al suveranitãţii naţionale şi sã reglementeze, în respectul Constituţiei, constituirea unor drepturi reale în favoarea unor persoane juridice ce desfãşoarã activitãţi de utilitate publicã.
Faţã de aceste considerente expuse în limitele sesizãrii de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã excepţia este nefondatã, urmând sã o respingã ca atare.
În acelaşi sens s-a mai pronunţat Curtea Constituţionalã, de exemplu prin Decizia nr. 434 din 15 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 9 mai 2008.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8^1-8^5 de la articolul unic pct. 19 (<>art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã de Pimãria Municipiului Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 28.167/CA//2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
