Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 704 din 25 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 170 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Beatrice Julieta Zgureanu în Dosarul nr. 4.999/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 2 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.999/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Beatrice Julieta Zgureanu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã textul de lege criticat aduce o atingere "grosierã" substanţei dreptului la apãrare, întrucât condiţioneazã valorificarea dreptului de a proba cererea în justiţie de depunerea unei taxe într-un termen prea scurt, împrejurare ce determinã şi o restrângere a accesului liber la justiţie. Astfel, decãderea persoanei interesate din dreptul de a se efectua expertiza o priveazã de dreptul la un proces echitabil şi constituie un abuz, în condiţiile în care aceasta este unica modalitate prin care se poate proba pretenţia dedusã judecãţii. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã noţiunea de acces liber la justiţie nu implicã gratuitatea actelor procesuale şi procedurale. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "(1) Când s-a încuviinţat o cercetare localã, expertizã sau dovadã cu martori, partea care a propus-o este obligatã ca, în termen de 5 zile de la încuviinţare, sã depunã suma statornicitã de instanţã pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despãgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei.[...] (3) Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage decãderea, pentru acea instanţã, din dovada încuviinţatã." În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) şi art. 24, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã s-a pronunţat în prealabil, respingând criticile ca neîntemeiate. Astfel, prin <>Decizia nr. 400 din 5 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 3 noiembrie 2004, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate reglementeazã obligaţia pãrţii care a solicitat administrarea unor probatorii, precum cercetarea localã, expertiza sau dovada cu martori, pe care instanţa le-a încuviinţat, de a avansa în termen de 5 zile cheltuielile necesare pentru cercetare, drumul şi despãgubirea martorilor sau plata expertului, sub sancţiunea decãderii din proba încuviinţatã. În aceastã materie, ca, de altfel, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat beneficiazã în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite. Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, nedepunerea sumei statornicite de instanţã în cele 5 zile de la încuviinţarea probei cauzând o amânare nejustificatã a judecãţii. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a diferitelor drepturi procesuale. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintã expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus. Departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces. Pe de altã parte, în condiţiile în care, potrivit principiului cã nimeni nu se poate apãra invocând necunoaşterea legii ("nemo censetur ignorare legem"), titularul unui drept este prezumat cã a avut cunoştinţã de reglementarea care prevedea cã valorificarea dreptului sãu se circumscrie unui anumit termen, fãrã a înţelege sã îl respecte, acesta nu are decât a-şi imputa propriei lipse de diligenţã consecinţele negative pe care este ţinut sã le suporte şi câtuşi de puţin textul de lege criticat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Beatrice Julieta Zgureanu în Dosarul nr. 4.999/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
