Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 704 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1), precum si ale art. 60 alin. (1) lit. d) si f), alin. (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Scholtz Recycling" - SRL din Timişoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al Judecãtoriei Caransebeş. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 208.1/208/2007, Judecãtoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Scholtz Recycling" - SRL din Timişoara. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece sancţioneazã cu amendã operatorul de transport, astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinãtorul vehiculului, astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului. Sancţiunea ar trebui aplicatã persoanei fizice, conducãtor al respectivului vehicul, astfel cum este prevãzut şi pentru vehiculele înmatriculate în alte state, când amenda contravenţionalã se aplicã în toate cazurile conducãtorului auto. Se aratã, totodatã, cã, în condiţiile în care aplicarea amenzii contravenţionale vizeazã neplata autorizaţiei speciale de transport, nicio raţiune juridicã nu justificã şi plata autorizaţiei respective, precum şi imobilizarea vehiculului, aceste sancţiuni excedând cadrului contravenţional stabilit de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi fiind în contradicţie cu textele constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la garantarea dreptului de proprietate. De asemenea, se aratã cã este împiedicat excesul la justiţie al contravenientului "prin însãşi constrângerea de facto realizatã prin imobilizarea pe loc a vehiculului". Judecãtoria Caransebeş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece normele criticate "nu încalcã principiile constituţionale", sens în care Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. În plus, cu privire la critica <>art. 60 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 , apreciazã cã nu poate fi reţinutã, deoarece imobilizarea vehiculelor în spaţii amenajate pânã la achitarea contravalorii autorizaţiei speciale de transport "nu echivaleazã cu o scoatere din patrimoniul proprietarului a bunului respectiv". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului aratã cã textele de lege criticate, care stabilesc amenzi contravenţionale pentru încãlcarea unor dispoziţii din ordonanţa respectivã, nu aduc atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât acestea se aplicã uniform tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui discriminãri pe considerente arbitrare. Totodatã, aratã cã nici prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie nu sunt încãlcate, întrucât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: - Art. 41 alin. (1): "Transporturile efectuate cu vehicule a cãror masã totalã maximã admisã, masã maximã admisã pe osie şi/sau ale cãror dimensiuni maxime admise de gabarit depãşesc limitele prevãzute în anexa nr. 2 se efectueazã pe baza autorizaţiei speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectueazã transportul, în condiţiile stabilite prin reglementãri specifice emise de Ministerul lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei."; - Art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin.(2) şi (5): "(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã urmãtoarele fapte: [...] d) încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depãşirea masei totale şi/sau a dimensiunilor maxime admise, fãrã autorizaţie specialã de transport eliberatã de administratorul drumului, se sancţioneazã cu amendã de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicatã operatorului de transport, astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinãtorului vehiculului, astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[...] f) încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depãşirea masei maxime pe axe ce poate fi autorizatã, fãrã autorizaţie specialã de transport, se sancţioneazã cu amendã de la 60.000.000 lei la 80.000.000 lei, aplicatã operatorului de transport, astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinãtorului vehiculului, astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[...] (2) Pentru încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1), precum şi a restricţiilor de circulaţie instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plãti, pe lângã amenda contravenţionalã, şi contravaloarea autorizaţiei speciale de transport. În aceste situaţii agentul constatator înscrie în procesul-verbal de constatare a contravenţiei obligaţia de platã a autorizaţiei speciale de transport, calculatã şi eliberatã potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal devine titlu executoriu fãrã învestire sau altã formalitate şi cu privire la obligaţia de platã a autorizaţiei speciale de transport. [...] (5) Pentru încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) şi a restricţiilor de circulaţie instituite potrivit art. 44 alin. (1) şi (2) şi sancţionate potrivit alin. (1) lit. c), d), f) şi g), vehiculul va fi imobilizat în spaţii amenajate pe reţeaua internã sau în punctele de trecere a frontierei pânã la achitarea contravalorii autorizaţiei speciale de transport." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cãrora dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Se invocã, totodatã, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie privind interzicerea discriminãrii şi art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privind egalitatea în faţa legii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente: Astfel, prevederile legale criticate nu sunt de naturã a încãlca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, având în vedere cã acestea se aplicã tuturor operatorilor de transport care încalcã prevederile <>art. 41 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 , fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Susţinerea autorului excepţiei în sensul cã existã o diferenţiere de tratament juridic dupã cum vehiculele în cauzã sunt înmatriculate în România sau în strãinãtate nu poate fi reţinutã, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru situaţii de fapt diferite se poate stabili un tratament juridic diferit, când acesta este justificat în mod obiectiv şi raţional. Referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul cã normele legale criticate încalcã prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, se constatã cã, prin Decizia din 2 decembrie 1985 a Comisiei Europene a Drepturilor Omului, pronunţatã în cauza Svenska Management Gruppen AB împotriva Suediei, cu privire la dreptul statelor de a percepe impozite sau alte contribuţii, s-a stabilit cã natura taxelor şi a altor contribuţii nu trebuie sã fie discriminatorie, iar statele au o largã marjã de apreciere în stabilirea şi colectarea lor. Totodatã, Comisia a stabilit cã statele trebuie "sã realizeze un "echilibru just" între cerinţele interesului general al comunitãţii şi cele ale protecţiei drepturilor fundamentale ale cetãţenilor, precum şi un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmãrit şi mijloacele folosite". În consecinţã, obligarea unei persoane la plata unei taxe nu este contrarã dreptului la respectarea bunurilor sale decât dacã aceasta constituie pentru persoana respectivã "o sarcinã excesivã sau îi înrãutãţeşte în mod radical situaţia financiarã". În cauza dedusã judecãţii, obligarea contravenientului, pe lângã amenda contravenţionalã, şi la plata contravalorii autorizaţiei speciale de transport nu este excesivã, având în vedere raţiunea instituirii acestei obligaţii, şi anume desfãşurarea traficului rutier în deplinã siguranţã. În sfârşit, sancţiunile contravenţionale prevãzute de textele de lege criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie, persoana contravenientã având deplina libertate sã formuleze plângere, în condiţiile legii, împotriva procesului-verbal de contravenţie, iar în faţa instanţei de judecatã, sã beneficieze de toate garanţiile unui proces echitabil. De altfel, în acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, şi <>Decizia nr. 434 din 13 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 30 septembrie 2005, prin care a statuat, de principiu, cã instituirea condiţiilor de transport este "un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul de circulaţie pe drumurile publice astfel încât desfãşurarea traficului sã aibã loc în deplinã siguranţã". De asemenea, prin <>Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 2 februarie 2004, Curtea a statuat cã stabilirea unor contravenţii în sarcina participanţilor la trafic pe drumurile publice "are ca scop prevenirea consecinţelor negative în cazul încãlcãrii reglementãrilor privind regimul drumurilor". Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Scholtz Recycling" - SRL din Timişoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al Judecãtoriei Caransebeş. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
