Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Mihai Anagnoste în Dosarul nr. 382/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 230D/2015 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 307D/2015 şi nr. 308D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor aceluiaşi act normativ, ridicată de Niculina Moise, Daniela Hermanean şi Mariana Gabriela Hirian în Dosarul nr. 10.141/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi, respectiv, de Mircea Babare şi Eugenia Babare în Dosarul nr. 10.143/300/2014 al aceleiaşi instanţe. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în aceste două dosare, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis punctul său de vedere, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 307D/2015 şi nr. 308D/2015 la Dosarul nr. 230D/2015, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014, apreciind că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, reprezentată de deciziile nr. 31 din 3 februarie 2015 şi nr. 530 din 14 iulie 2015. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 8. Prin încheierile din 27 ianuarie 2015 şi 23 ianuarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 382/1.748/2014 şi, respectiv, dosarele nr. 10.141/300/2014 şi nr. 10.143/300/2014, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Mihai Anagnoste într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva unei sentinţe prin care contestaţia la executare formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost respinsă, de Niculina Moise, Daniela Hermanean şi Mariana Gabriela Hirian într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării silite, formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, executarea silită purtând asupra sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a valorii despăgubirii băneşti acordate în temeiul Legii nr. 290/2003, şi de Mircea Babare şi Eugenia Babare într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare şi a unei cereri de suspendare a executării silite, formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, executarea silită vizând despăgubiri băneşti acordate, de asemenea, în temeiul Legii nr. 290/2003. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată, în esenţă, că au fost nesocotite prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât nu au fost respectate condiţiile impuse de acestea pentru adoptarea ordonanţelor de urgenţă. Astfel, nu a fost evidenţiată o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, în condiţiile în care dosarele de despăgubire ar fi trebuit soluţionate până în prezent pe cale administrativă în termenele stabilite de legile reparatorii existente. Se invocă şi art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, susţinându-se că s-ar aduce atingere dreptului de proprietate privată, ca drept fundamental, nerespectarea şi nerecunoaşterea acestuia echivalând, în opinia autorului excepţiei, cu o nouă expropriere. Se mai arată că persoanele îndreptăţite în dosarele de despăgubiri sunt titularele unui drept de creanţă în accepţiunea conferită acestuia de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi deţin o creanţă suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, iar condiţionarea plăţii de existenţa disponibilităţilor financiare constituie o ingerinţă vădit disproporţionată în dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite. Autorii excepţiei apreciază că autoritatea legislativă ar fi trebuit să estimeze resursele materiale necesare plăţii despăgubirilor la momentul adoptării legilor nr. 8/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006. Mai arată că, odată cu suspendarea plăţii despăgubirilor cuvenite, persoanele îndreptăţite nu mai au garanţia că 6 luni vor fi suficiente ca Guvernul să găsească o soluţie optimă pentru a efectua plata. Precizează că în cadrul procedurii de acordare a despăgubirilor nu a fost respectat termenul rezonabil de soluţionare a unei cereri. Se mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 apare ca "un veritabil extras" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 care a fost constatată ca neconstituţională prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, Guvernul nefăcând altceva decât să amâne continuu îndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa prin lege. Totodată, se susţine că prin suspendarea plăţii despăgubirilor se creează un vădit tratament discriminatoriu între persoanele beneficiare ale despăgubirilor băneşti recunoscute prin titlurile de plată care au încasat deja aceste sume de bani şi persoanele beneficiare ale aceloraşi acte normative care, deşi au dobândit un drept de creanţă recunoscut de statul român, nu pot intra în posesia despăgubirilor. 10. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că prevederile legale criticate nu contravin niciuneia dintre normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. 11. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Cele două articole ale ordonanţei de urgenţă criticate au următorul conţinut: - Art. 1: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, emiterea hotărârilor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pe perioada stabilită la alin. (1) se suspendă emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a deciziilor de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998."; - Art. 2: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006". 16. Anterior aprobării ordonanţei de urgenţă prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, suspendarea fusese preconizată pentru un interval de 6 luni începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei (14 martie 2014), aşadar până la 16 septembrie 2014. Prin legea de aprobare s-a stabilit data de 31 decembrie 2014 pentru reluarea plăţilor stipulate la art. 2 din ordonanţa de urgenţă. În ceea ce priveşte aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, se observă că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data menţionată, 31 decembrie 2014. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Ţinând cont de împrejurările de fapt caracteristice cauzelor în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că sunt incidente cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Ca atare, deşi în prezent textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 17. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, art. 53 alin. (2) referitor la necesitatea şi proporţionalitatea măsurii care are ca efect restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 privind rolul Parlamentului şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, sunt evocate şi dispoziţiile art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra ordonanţei de urgenţă criticate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în cauza de faţă şi prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Prin decizia menţionată, ale cărei considerente au fost apoi reiterate şi în deciziile ulterioare, Curtea a observat că acordarea despăgubirilor cetăţenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie - 31 decembrie 2014. 19. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, având în vedere jurisprudenţa sa referitoare la limitele prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Curtea a analizat motivele invocate de Guvern pentru a stabili dacă măsura criticată se circumscrie unei situaţii extraordinare. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă şi Notei de fundamentare a acesteia, Guvernul a emis ordonanţa de urgenţă criticată în scopul suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri la nivelul comisiilor judeţene şi la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi a plăţii despăgubirilor în cazul dosarelor deja soluţionate, până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ, prin care să se reglementeze măsuri clare şi precise pentru instituirea unui regim echitabil de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003. S-a avut în vedere, totodată, şi faptul că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 a fost constatată neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea Constituţională apreciind, în esenţă, că eşalonarea plăţii despăgubirilor cuvenite în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, pe o perioadă de 10 ani, nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă, constituind, din acest punct de vedere, o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului. Ca atare, s-a apreciat că, de vreme ce dispoziţiile legale prin care a fost reglementat modul de plată a despăgubirilor acordate potrivit celor două legi reparatorii au fost constatate ca fiind neconstituţionale, necesitatea suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri şi a plăţii despăgubirilor apare ca fiind justificată până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ. 20. În acest sens, Curtea a reţinut că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, Guvernul a depus la Parlament, spre dezbatere, la data de 3 iulie 2014, un proiect de lege privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998, precum şi al Legii nr. 290/2003, prin care s-a reglementat modalitatea de acordare a despăgubirilor, ele fiind eşalonate pe o perioadă de 5 ani. Acest proiect de lege a fost adoptat de Parlament, devenind Legea nr. 164/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prin urmare, Guvernul şi-a îndeplinit obligaţia de a interveni legislativ pentru urgentarea şi finalizarea procesului de acordare a despăgubirilor băneşti persoanelor îndreptăţite, iar măsura suspendării, instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată, este justificată, actul normativ analizat îndeplinindu-şi scopul pentru care a fost adoptat. 21. Din analiza istoricului modalităţii de plată a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, precum şi a motivelor invocate de Guvern, Curtea a reţinut că situaţia extraordinară a fost determinată, pe de o parte, de admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, iar, pe de altă parte, de necesitatea acordării unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar accelerării şi finalizării procesului de acordare de despăgubiri cetăţenilor români. Astfel, Guvernul a arătat că necesitatea instituirii unui nou cadru legal este determinată de asigurarea menţinerii unui echilibru bugetar şi, în mod implicit, de asigurarea respectării angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvern, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că adoptarea reglementării criticate a fost determinată de o situaţie care nu suporta amânare, fiind astfel justificată urgenţa reglementării, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie. 22. În acelaşi timp, din perspectiva respectării condiţiei cuprinse în art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interzicerea afectării, printr-o ordonanţă de urgenţă, a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, Curtea a examinat dacă măsura de suspendare a procedurilor de acordare a despăgubirilor şi a plăţii unei creanţe asupra statului este una rezonabilă, de natură a nu afecta dreptul de proprietate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, dacă perioada de suspendare respectă exigenţele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, executarea hotărârilor judecătoreşti fiind parte a procesului civil. În acest scop, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa prin care a statuat că, din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, se poate deduce că, în domeniul reglementării drepturilor, libertăţilor şi a îndatoririlor fundamentale, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă "afectează", în sensul că au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin (a se vedea Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008). Având în vedere această situaţie, Curtea a reţinut că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie. 23. Curtea a mai apreciat că termenul rezonabil al unei proceduri judiciare este respectat, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligenţele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Aşadar, măsura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituţie. 24. De altfel, acesta este şi motivul pentru care argumentele care au condus la soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 nu îşi găsesc raţiunea în cazul de faţă. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 prin care măsura reeşalonării plăţii despăgubirilor cuvenite beneficiarilor Legilor nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006 pe o durată de 10 ani nu poate fi considerată una de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. 25. Situaţia supusă analizei Curţii în prezentele cauze vizează o altă ipoteză, aceea a suspendării, până la data de 31 decembrie 2014, a plăţii despăgubirilor stabilite conform celor trei legi reparatorii, interval de timp apreciat de Guvern ca fiind necesar pentru reglementarea unui nou cadru legal necesar acordării acestor despăgubiri. Ulterior, în interiorul acestui interval, a fost adoptată Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul legilor nr. 9/1998 şi nr. 290/2003. Art. 10 alin. (1) din aceasta prevede că plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014 prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. 26. În ceea ce priveşte critica referitoare la nesocotirea principiului egalităţii în faţa legii, prin Decizia nr. 346 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 22 iulie 2015, Curtea a constatat că, "fără a pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în sensul instituit de art. 53 din Constituţie, prevederile de lege criticate nu instituie privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, astfel încât nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt încălcate" (paragraful 37). În acelaşi sens este şi Decizia nr. 503 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015 (paragraful 18). Prin această ultimă decizie, Curtea a mai reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea dispoziţiilor legale criticate, nu a negat existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin actele administrative prevăzute de cele trei legi reparatorii şi, în acelaşi timp, nici nu refuză punerea în aplicare a acestora, respectând pe deplin dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Anagnoste în Dosarul nr. 382/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi Niculina Moise, Daniela Hermanean şi Mariana Gabriela Hirian, respectiv Mircea Babare şi Eugenia Babare în dosarele nr. 10.141/300/2014 şi nr. 10.143/300/2014 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
