Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬─┬──────────────────┐
│Ioan Vida │ │ │
│Nicolae │ │preşedinte │
│Cochinescu │-│judecător │
│Aspazia Cojocaru │-│judecător │
│Acsinte Gaspar │-│judecător │
│Kozsokar Gabor │-│judecător │
│Petre Ninosu │-│judecător │
│Ion Predescu │-│judecător │
│Şerban Viorel │-│judecător │
│Stănoiu │-│judecător │
│Tudorel Toader │-│procuror │
│Antonia │-│magistrat-asistent│
│Constantin │-│şef │
│Gabriela │ │ │
│Dragomirescu │ │ │
└─────────────────┴─┴──────────────────┘
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de G. G. şi C. B. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.535/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate. După încheierea dezbaterilor, doamna avocat Liliana Poenaru depune note scrise pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 22 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.535/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de G. G. şi C. B. într-o "cerere de chemare în judecată având ca obiect «rezoluţiune»". În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 "a fost adoptată în forma în care fusese depusă la Parlament, prin procedura aprobării tacite", şi "pe cale de consecinţă Legea nr. 219/2005 nu-şi mai avea sensul", deci "putem spune că a fost adoptată o lege al cărei obiect nu mai era în fiinţă". Ca atare, consideră că sunt încălcate, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 114 privind "Delegarea legislativă", devenit art. 115, 124, 51, 52, 21, 11, 20 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază (cu opinia separată a unui judecător) că Legea nr. 219/2005 "s-a dat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 115 pct. 5 din Constituţie". În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens arată, în esenţă, că prin numeroase decizii, de exemplu, prin deciziile nr. 333/2005, nr. 523/2004, nr. 585/2005, nr. 90/2006, nr. 137/2006, nr. 144/2006, nr. 193/2006 şi nr. 229/2006, Curtea Constituţională a constatat că prevederile legii criticate nu vin în contradicţie cu dispoziţiile din Constituţie. Avocatul Poporului consideră că "Legea nr. 219/2005 a fost adoptată în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată", invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 90/2006. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, sub aspectul procedurii de adoptare prin raportare la "dispoziţiile art. 115 pct. 5 din Constituţia României 2003". În acest sens, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 114 privind "Delegarea legislativă" devenit art. 115, art. 124 privind "Înfăptuirea justiţiei", art. 51 privind "Dreptul de petiţionare", art. 52 privind "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", art. 11 privind "Dreptul internaţional şi dreptul intern", art. 20 referitor la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului" şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil". Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: În opinia autorului excepţiei, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, pe care Legea nr. 219/2005 o aprobă, "a fost adoptată în forma în care fusese depusă la Parlament, prin procedura aprobării tacite", şi "pe cale de consecinţă" "a fost adoptată o lege al cărei obiect nu mai era în fiinţă". Or, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, ordonanţa de urgenţă aprobată prin legea criticată a fost emisă în baza art. 114 alin. (4) din Constituţia României, înainte de revizuire, cu respectarea reglementărilor constituţionale în vigoare la acea dată. Mai exact, Legea fundamentală nu prevedea un termen expres în care să fie aprobate sau respinse aceste acte normative, astfel încât, chiar dacă în prezent în Constituţia revizuită există o astfel de prevedere, ea nu poate fi aplicată situaţiilor existente anterior, întrucât aceasta ar însemna o aplicare retroactivă a legii, ceea ce contravine principiului constituţional al neretroactivităţii, consacrat în art. 15 alin. (2). Cele statuate cu valoare de principiu prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei jurisprudenţe. Mai mult, Legea nr. 219/2005 a fost adoptată de Parlament în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. Totodată, Curtea constată că celelalte prevederi constituţionale invocate ca fiind încălcate - art. 124 privind "Înfăptuirea justiţiei", art. 51 privind "Dreptul de petiţionare", art. 52 privind "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", art. 11 privind "Dreptul internaţional şi dreptul intern", art. 20 referitor la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului" -, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil" nu sunt incidente în cauză. Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de G. G. şi C. B. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.535/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
