Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 702 din 25 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 5, art. 7 alin. (1) si art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, precum si a ordonantei de urgenta in ansamblul sau
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 415 din 22 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Koket" - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 1.313/89/2009 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 7.953D/2009.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinitã faţã de autorul excepţiei. În legãturã cu procedura de citare ce priveşte cealaltã parte, VRC Meatmed Ltd din Limassol - Republica Cipru, magistratul-asistent referã asupra faptului cã aceasta şi-a ales sediul procesual la un cabinet de avocaturã, care între timp s-a mutat de la sediul indicat în dosar. În aceste condiţii, dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat de la adresã".
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra acestui aspect, considerã cã se impune aplicarea sancţiunii prevãzute de art. 98 din Codul de procedurã civilã din moment ce partea nu a încunoştinţat Curtea Constituţionalã de noua adresã la care urmeazã a fi citatã.
Curtea dispune aplicarea art. 98 din Codul de procedurã civilã în ceea ce priveşte partea VRC Meatmed Ltd din Limassol Republica Cipru astfel încât procedura de citare se considerã a fi legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 7.964D/2009 şi nr. 7.989D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate similarã cu cea ridicatã în Dosarul nr. 7.953D/2009.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere similitudinea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele susmenţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 7.964D/2009 şi nr. 7.989D/2009 la Dosarul nr. 7.953D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 7.964D/2009 şi nr. 7.989D/2009 la Dosarul nr. 7.953D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.313/89/2009, Tribunalul Vaslui - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Koket" S.R.L. din Vaslui într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de anulare formulate împotriva unei ordonanţe de platã.
Prin încheierile din 13 octombrie 2009, 14 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.839/4/2009 şi nr. 3.495/1285/2009, Judecãtoria Cluj-Napoca şi Tribunalul Comercial Cluj au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , precum şi a ordonanţei de urgenţã în ansamblul ei, respectiv art. 2, art. 5 şi <>art. 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , precum şi a ordonanţei de urgenţã în ansamblul ei, excepţii ridicate de Societatea Comercialã "Farmadon" - S.R.L. din Cluj-Napoca şi Societatea Comercialã "Hedera Farmacie" - S.R.L. din Cluj-Napoca în cauze având ca obiect soluţionarea cererii de emitere a unei ordonanţe de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 7.953D/2009, Societatea Comercialã "Koket" - S.R.L. din Vaslui susţine cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 permit instanţei de judecatã sã soluţioneze cauza fãrã a-şi exercita obligaţia de aflare a adevãrului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditorului. Apãrarea exercitatã pe calea cererii în anulare nu poate fi la fel de eficientã ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac prevãzutã de dreptul comun, în condiţiile în care mijloacele de probã nu sunt identice. În consecinţã, posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului doar pe baza actelor depuse şi a cererii în anulare formulatã de debitor doar prin analizarea actelor şi a explicaţiilor date de cãtre acesta, împiedicã exercitarea dreptului la apãrare, iar emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestui titlu încalcã dreptul constituţional la ocrotirea proprietãţii. Limitarea probatoriului doar la înscrisuri, decãderea debitorului din dreptul de a contesta creanţa prin întâmpinare, soluţionarea cererii în anulare de cãtre aceeaşi instanţã care a soluţionat cererea de emitere a ordonanţei de platã, imposibilitatea atacãrii cu recurs a hotãrârii de respingere a cererii în anulare sunt tot atâtea motive care demonstreazã neconstituţionalitatea actului normativ contestat.
În fine, este încãlcat dreptul la un proces echitabil, întrucât respingerea cererii în anulare duce la imposibilitatea debitorului de a-şi dovedi ulterior, pe calea unei acţiuni de drept comun, drepturile asupra fondului raporturilor juridice dintre pãrţi.
În Dosarul nr. 7.964D/2009, Societatea Comercialã "Farmadon" - S.R.L. din Cluj-Napoca susţine cã, în cadrul procedurii reglementate de dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , nu se poate administra un probatoriu complet şi nu se pot face nici apãrãri de fond, iar debitorul este ameninţat cu obţinerea unui titlu executoriu de cãtre creditor într-un termen foarte scurt şi nerezonabil. Astfel, din punct de vedere procesual, debitorul este pus într-o situaţie vãdit inferioarã creditorului din moment ce debitorul este pus în situaţia de a nu se mai putea apãra.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , se aratã cã acestea încalcã art. 21 alin. (1) şi (3), precum şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, întrucât transformã judecãtorul cererii de emitere a ordonanţei de platã într-o autoritate "care încearcã sã impunã unei pãrţi sã plãteascã înainte de a se face orice verificare".
În Dosarul nr. 7.989D/2009, Societatea Comercialã "Hedera Farmacie" - S.R.L. din Cluj-Napoca susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât cererea privind ordonanţa de platã este analizatã de instanţã doar prin prisma susţinerilor creditoarei, fãrã a se cerceta caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei şi fãrã a se da posibilitatea debitorului sã îşi susţinã, cu probe, punctul sãu de vedere. Limitarea probatoriului doar la înscrisuri, posibilitatea oferitã instanţei de judecatã de a nu îşi exercita obligaţia de aflare a adevãrului sau posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului doar pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de acesta sunt tot atâtea încãlcãri ale art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Vaslui - Secţia civilã şi Judecãtoria ClujNapoca apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Tribunalul Comercial Cluj, contrar <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate formulate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în Dosarul nr. 7.964D/2009, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, în timp ce, în celelalte dosare, nu a comunicatul punctul sãu de vedere.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, precum şi, punctual, prevederile art. 2, art. 5, art. 7 alin. (1) şi <>art. 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 .
Textele legale punctual criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 2: "(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale.
(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã:
a) creanţele înscrise la masa credalã în cadrul unei proceduri de insolvenţã;
b) contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.";
- Art. 5: "(1) Cererea privind creanţa de platã a preţului se depune la instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
(2) În cazul litigiilor privitoare la obligaţii de platã rezultând din contracte comerciale nu este necesarã parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevãzute la art. 720^1 din Codul de procedurã civilã.
(3) Cererea privind creanţa de platã a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publicã, de concesiune de lucrãri publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentã, care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã.
(4) Judecãtorul verificã din oficiu competenţa instanţei, procedând conform legii.";
- Art. 7 alin. (1): "(1) Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã.";
- Art. 10: "(1) În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã.
(2) Dacã debitorul recunoaşte o parte a pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţã de platã parţialã pentru suma ce corespunde pãrţii necontestate a creanţei, stabilind termenul de platã.
(3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile de la data comunicãrii ordonanţei de platã.
Judecãtorul nu va putea stabili alt termen de platã decât dacã pãrţile se înţeleg în acest sens.
(4) Ordonanţa de platã se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, potrivit prevederilor Codului de procedurã civilã."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind caracterele statului român, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul de apãrare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (2) privind legiferarea în domeniul procedurii de judecatã şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac. Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice referitor la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prin <>Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, <>Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau <>Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat cã "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticatã. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Faptul cã, potrivit <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate nu înseamnã cã acesta se antepronunţã, întrucât hotãrârea se va da numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã".
II. De principiu, Curtea a statuat cã, "în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie, [...] accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". În acest sens sunt, spre exemplu, <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, <>Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, sau <>Decizia nr. 251 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005.
Aceste considerente sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţã, raportat la critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia hotãrârea pronunţatã în acţiunea în anulare nu este supusã recursului.
III. Prin <>Decizia nr. 582 din 14 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009, Curtea a constatat cã "specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintã, evident, o cale de atac împotriva ordonanţei. Împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun nu relevã niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie, într-adevãr, în mãsura în care textul constituţional de referinţã foloseşte termenul generic de "cãi de atac", fãrã a le identifica şi a le caracteriza, respectiv fãrã a se referi in terminis la apel şi recurs, ipotezã în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertitã într-un criteriu de constituţionalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptãţit ca în considerarea anumitor particularitãţi sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun.
O asemenea concluzie rezultã, de altfel, din chiar formula redacţionalã adoptatã de legiuitorul constituţional, potrivit cãreia stabilirea regimului juridic al cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecatã, evident cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale.
Pe de altã parte, Curtea constatã cã reglementarea acestei cãi de atac constituie expresia aplicãrii în plan legislativ a garanţiei constituţionale privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, în condiţiile în care creditorul, în cazul în care i s-a respins cererea, are posibilitatea de a formula, potrivit dreptului comun, o acţiune în pretenţii prin care îşi poate valorifica dreptul, în virtutea egalitãţii de arme care guverneazã procesul civil, apare ca justã şi echitabilã punerea la dispoziţia debitorului a cererii în anularea ordonanţei de platã."
IV. În materia cãilor de atac, Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit cu titlu de principiu cã o soluţie legislativã ce prevede soluţionarea, de cãtre aceeaşi instanţã, a cãii de atac împotriva propriei sale hotãrâri nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sã aparţinã unor complete cu o compunere diferitã (a se vedea, în acest sens, <>Decizia nr. 518 din 20 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, <>Decizia nr. 405 din 16 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006). Aceste considerente se aplicã mutatis mutandis şi prezentei cauze.
Neintervenind elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Koket" - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 1.313/89/2009 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã, ale dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , precum şi a ordonanţei de urgenţã în ansamblul ei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Farmadon" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.839/4/2009 al Judecãtoriei Cluj-Napoca, şi ale dispoziţiilor art. 2, art. 5 şi <>art. 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , precum şi a ordonanţei de urgenţã în ansamblul ei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hedera Farmacie" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 3.495/1285/2009 al Tribunalului Comercial Cluj.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
