Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 702 din 19 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 931 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Yan Hongen în Dosarul nr. 1.153/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar reglementãrile art. 5 din ordonanţã, referitoare la protecţia umanitarã condiţionatã, au fost preluate, de principiu, de art. 26 din noul act normativ, consacrat instituţiei protecţiei subsidiare. Întrucât faţã de jurisprudenţa constantã prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţii de neconstituţionalitate ale prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , prin raportare la aceleaşi temeiuri de constituţionalitate invocate şi în prezenta cauzã, având în vedere cã nu au intervenit elemente noi care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, fiind aplicabile aceleaşi considerente reţinute, de exemplu, în deciziile nr. 62/2006 şi 244/2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.153/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Yan Hongen într-o cauzã având ca obiect o plângere împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de recunoaştere a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravin prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 48 alin. (1) din aceasta, privind încheierea cãsãtoriei, raportate la dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrate dreptului la respectarea vieţii private şi de familie.
Textul de lege criticat nu menţioneazã clar şi explicit protejarea vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, ceea ce permite arbitrariul din partea instanţei de judecatã în privinţa acordãrii protecţiei umanitare. Respectarea art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale instituie în sarcina statelor atât obligaţia negativã de a se abţine de la orice imixtiune în viaţa privatã şi de familie a persoanei, dar şi o obligaţie pozitivã de a face, în sensul adoptãrii unor mãsuri necesare pentru ca exercitarea dreptului sã fie realã şi efectivã. Totodatã, amestecul autoritãţilor statale în exercitarea dreptului la viaţa de familie trebuie sã fie prevãzut de lege, prin reglementãri suficient de precise şi accesibile încât sã indice cu claritate limitele şi modalitãţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autoritãţilor în aceastã materie, condiţii care însã nu se regãsesc şi în privinţa textului de lege criticat.
Autorul excepţiei mai menţioneazã cã, în cazul returnãrii sale în ţara de origine, acesta riscã sã fie expus unor pedepse şi tratamente inumane, de natura celor prevãzute de art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat conţine dispoziţii suficient de clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiatã.
Prevederile legale criticate nu numai cã nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, ci, dimpotrivã, le dau expresie, prin asumarea de cãtre stat a obligaţiei sale pozitive, aceea de a oferi o formã de protecţie persoanei care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusã pericolului ca, în situaţia returnãrii în ţara de origine, sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt constituţionale, întrucât acestea nu aduc atingere prevederilor art. 48 din Legea fundamentalã şi nici ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. La o datã ulterioarã sesizãrii Curţii Constituţionale, aceastã ordonanţã de urgenţã a fost abrogatã în mod expres prin dispoziţiile <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006 şi intratã în vigoare la 90 de zile de la data publicãrii (16 august 2006).
Din analiza comparativã a celor douã acte normative, respectiv actul normativ abrogat şi cel abrogator, Curtea constatã cã prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , reglementând condiţiile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, au fost preluate, într-o redactare similarã, de <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , intitulat "Protecţia subsidiarã".
Având în vedere cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile de lege criticate iniţial au fost abrogate, dar preluate, de principiu, în cuprinsul noului act normativ abrogator, respectiv <>Legea nr. 122/2006 , rezultã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în prezent, dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au urmãtorul conţinut:
Art. 26. - Protecţia subsidiarã: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În motivarea excepţiei ridicate autorul invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi ale art. 48 alin. (1) din aceasta, referitoare la încheierea cãsãtoriei, precum şi ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Analizând conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile constituţionale invocate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România reglementeazã condiţiile de acordare a protecţiei subsidiare, acestea fiind, de principiu, aceleaşi cu cele prevãzute de <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România şi pe care Curtea Constituţionalã le-a examinat, în repetate rânduri, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauzã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 499 din 13 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, instanţa de contencios constituţional a statuat cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia acesta i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitatã de protecţie umanitarã. Cu acelaşi prilej, s-a reţinut cã "Determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedeazã obiectului controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în aceastã materie sau instanţei de judecatã". Ca atare, nu se poate reţine cã prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la încheierea cãsãtoriei ori celor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, întrucât revine instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul cãruia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate sã stabileascã dacã valoarea protejatã de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale amintite poate fi consideratã, în circumstanţele concrete ale speţei, motiv de acordare a formei de protecţie umanitarã solicitate.
Întrucât în prezenta cauzã sunt criticate aceleaşi aspecte ca şi cele faţã de care Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin decizia indicatã, se impune, pentru identitate de raţiune, ca atât soluţia de respingere a excepţiei, cât şi considerentele ce au stat la baza acesteia sã îşi menţinã valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Yan Hongen în Dosarul nr. 1.153/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
