Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 701 din 25 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36, art. 38 si art. 104 teza finala din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 415 din 22 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 38 şi <>art. 104 teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "E.ON Gaz România" din Târgu Mureş în Dosarul nr. 403.5/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 378/R din 20 august 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 403.5/64/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 38 şi <>art. 104 teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "E.ON Gaz România" din Târgu Mureş într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unei sentinţe a judecãtorului-sindic în cadrul procedurii de insolvenţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã <>art. 36 din Legea nr. 85/2006 este neconstituţional, întrucât furnizorul de servicii se aflã în imposibilitatea de a formula cereri sau acţiuni judiciare în realizarea creanţelor pe care le are faţã de debitorul supus procedurii insolvenţei.
Se mai apreciazã cã prevederile <>art. 38 din Legea nr. 85/2006 nesocotesc dreptul de proprietate al societãţii, care este obligatã sã furnizeze gazele naturale cãtre debitorul aflat în stare de reorganizare, fãrã a exista obligaţia corelativã a acesteia din urmã de a plãti gazele furnizate. Având în vedere iminenta stare de faliment a debitorului, furnizorul se aflã în situaţia "pierderi aproape sigure", în condiţiile în care cuantumul creanţei pe care o are deja de încasat de la debitor se aflã în continuã creştere.
Autorul considerã, de asemenea, cã prevederile <>art. 104 teza finalã din Legea nr. 85/2006 prin care se limiteazã cuantumul cauţiunii ce garanteazã plata serviciilor furnizate la 30% din costul serviciilor prestate încalcã, de asemenea, dispoziţiile art. 44 din Constituţie, care garanteazã dreptul de proprietate.
Curtea de Apel Braşov - Secţia comercialã apreciazã cã dispoziţiile criticate nu încalcã textele constituţionale invocate şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36, art. 38 şi <>art. 104 teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 36: "De la data deschiderii procedurii se suspendã de drept toate acţiunile judiciare sau mãsurile de executare silitã pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia cãilor de atac declanşate de debitor.";
- Art. 38: "Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apã, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, sã schimbe, sã refuze ori sã întrerupã temporar un astfel de serviciu cãtre debitor sau cãtre averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.";
- Art. 104: "Prin excepţie de la dispoziţiile art. 38, judecãtorul-sindic poate, la cererea furnizorului, sã dispunã ca debitorul sã depunã o cauţiune la o bancã, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfãşurãrii procedurii prevãzute în prezenta secţiune. O astfel de cauţiune nu va putea depãşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Deşi <>art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost modificat prin <>Legea nr. 277/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a <>art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, soluţia legislativã de principiu a rãmas neschimbatã. În aceste condiţii, se constatã cã asupra problemei de principiu evocate de autorul excepţiei Curtea s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, prin care s-a stabilit cã, "în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legãturã cu acestea, se observã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili procedura de judecatã, iar situaţia specificã avutã în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedurã speciale. Acest fapt nu înseamnã, însã, cã nu se asigurã o garanţie efectivã drepturilor creditorilor.
În al doilea rând, Curtea reţine cã dreptul la acţiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin <>art. 40 din Legea nr. 85/2006 , care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acţiunilor la care se referã textul de lege criticat. Aceste termene încep sã curgã din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei, în condiţiile <>art. 15 din Decretul nr. 167/1958 , publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958.
Existenţa riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenţei, creditorul sã nu-şi mai poatã recupera creanţa are ca temei lipsa de diligenţã a creditorului care nu a acţionat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective şi nu poate fi privitã ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotãrârilor instanţei de judecatã".
II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate care vizeazã art. 38 şi <>art. 104 teza finalã din Legea nr. 85/2006 , se constatã cã instanţa de contencios constituţional, prin <>Decizia nr. 1.487 din 10 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, a stabilit constituţionalitatea acestora în raport cu o criticã identicã pe care chiar autorul prezentei excepţii a formulat-o. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã, "potrivit dispoziţiilor criticate, debitorul aflat în poziţia de consumator captiv are dreptul sã beneficieze de serviciile de electricitate, gaze naturale, apã, servicii telefonice sau altele asemenea, furnizorii fiind obligaţi sã nu schimbe, sã nu refuze sau sã nu întrerupã temporar aceste servicii pe perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare. Într-o situaţie contrarã, şansele debitorului care, din motive tehnice, economice sau de reglementare, nu îşi poate alege furnizorii serviciilor menţionate, de a-şi reorganiza activitatea ar fi compromise, demersul sãu în temeiul <>Legii nr. 85/2006 devenind inutil.
Cu toate acestea, în scopul protejãrii furnizorilor, la cererea acestora, judecãtorul-sindic poate dispune ca debitorul sã consemneze la o bancã o cauţiune care nu va depãşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate faţã de respectivul furnizor-creditor. Obligaţia de platã a cauţiunii are ca finalitate, pe de o parte, instituirea unei garanţii pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii şi, pe de altã parte, constituie o condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfãşurãrii procedurii reorganizãrii.
Curtea, ţinând seama de bogata sa jurisprudenţã în materia cauţiunii, reţine cã instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie şi nici dreptul de proprietate al debitorului, ci, dimpotrivã, constituie tocmai expresia valorificãrii lor în cadrul raporturilor juridice concrete, asigurându-se în aceastã manierã echilibrul între persoane cu interese contrare".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 38 şi <>art. 104 teza finalã din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "E.ON Gaz România" din Târgu Mureş în Dosarul nr. 403.5/64/2007 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
