Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 700 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 si art. 1069 alin. 2 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 25 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 şi art. 1069 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung Muscel în Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 938/1.259/2008, Tribunalul Comercial Argeş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 şi ale art. 1069 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung Muscel într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã principiul bunei-credinţe nu este consacrat în mod expres de Codul civil, ci doar prezumţia bunei-credinţe, aceasta trebuind sã existe atât în momentul naşterii raporturilor juridice, cât şi pe parcursul derulãrii lor. Având în vedere cã prevederile art. 970 alin. 1 din Codul civil impun doar executarea cu bunã-credinţã a convenţiilor, autorul apreciazã cã aceste prevederi sunt neconstituţionale în mãsura în care permit ca prin executarea, chiar şi cu bunã-credinţã a convenţiilor, sã fie încãlcate drepturile şi libertãţile celeilalte pãrţi contractante, în contradicţie cu art. 57 din Constituţie.
Pe de altã parte, prevederile art. 1069 alin. 2 din Codul civil reprezintã, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, "o încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 şi, respectiv, art. 126 alin. (1), în condiţiile în care reprezintã o ingerinţã a pãrţilor în activitatea de judecatã, prin determinarea anticipatã a modalitãţii de executare a obligaţiilor contractuale (fie în naturã, fie prin echivalent, fie cumulate), a valorii prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutare, ingerinţã de naturã a exclude posibilitatea instanţei sesizate cu o cerere de chemare în judecatã de a alege modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei contractuale".
Tribunalul Comercial Argeş considerã cã pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 din Codul civil este dedusã exclusiv din modul de aplicare a reglementãrii criticate, exercitarea controlului asupra activitãţii de aplicare a normelor legale reprezentând atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte art. 1069 alin. 2 din Codul civil, instanţa apreciazã cã "scopul clauzei penale prevãzut de legiuitor este acela de a stabili întinderea prejudiciului, iar nu de a crea o alternativã pentru debitor în vederea liberãrii de executarea obligaţiei principale, prin prestarea obligaţiei prevãzute în clauza penalã".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 970 alin. 1 şi art. 1069 alin. 2 din Codul civil, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 970 alin. 1: "Convenţiile trebuie executate cu bunã-credinţã.";
- Art. 1069 alin. 2: "Nu poate dar creditorul cere deodatã şi penalitatea şi obiectul obligaţiei principale, afarã dacã, penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executãrii".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi celor ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens este Decizia nr. 1.111/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 121/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.547/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, prin care Curtea a statuat cã prevederile art. 970 şi ale art. 1069 din Codul civil nu contravin Constituţiei.
Prin aceste decizii Curtea a constatat cã orice raport juridic obligaţional dã dreptul creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactã a obligaţiei asumate prin convenţia încheiatã între pãrţi. Codul civil consacrã în art. 970 principiul executãrii cu bunã-credinţã a convenţiilor civile, care implicã, printre altele, executarea de bunãvoie a obligaţiei de cãtre debitor. În cazul în care acesta refuzã executarea, total sau parţial, sau o executã necorespunzãtor, creditorul are dreptul de a pretinde despãgubiri echivalentul prejudiciului cauzat.
Într-un atare context, prevederile art. 1069 din Codul civil reglementeazã regimul juridic al clauzei penale, care reprezintã acea convenţie accesorie contractului principal prin care pãrţile determinã anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutãrii, executãrii cu întârziere sau necorespunzãtoare a obligaţiei contractuale. Scopul clauzei penale este acela de a stabili întinderea prejudiciului, iar nu de a crea alternativã pentru debitor în vederea liberãrii de executarea obligaţiei principale, prin prestarea obligaţiei prevãzute în clauza penalã. Creditorul însã, în caz de neexecutare din partea debitorului, poate opta între a cere îndeplinirea obligaţiei principale sau a celei stipulate în clauza penalã. Reprezentând o convenţie, clauza penalã trebuie sã îndeplineascã toate condiţiile de validitate a acesteia, însã, dat fiind caracterul ei accesoriu, constatarea nulitãţii clauzei nu implicã nulitatea obligaţiei principale.
Pe de altã parte, împrejurarea cã prin clauza penalã se fixeazã anticipat, prin acordul pãrţilor, valoarea prejudiciului cauzat creditorului, stipularea în contract a unei asemenea clauze prezintã importanţã din punct de vedere practic. Astfel, în situaţiile în care clauza devine aplicabilã, nu mai este necesar ca pãrţile contractante sã se adreseze justiţiei pentru probarea şi evaluarea prejudiciului, ceea ce are ca efect executarea cu celeritate a obligaţiilor asumate.
Deşi aplicarea clauzei penale are loc direct între pãrţi, fãrã a fi necesarã intervenţia instanţei judecãtoreşti, nimic nu împiedicã partea interesatã sã sesizeze instanţa atunci când apreciazã cã invocarea ei s-a fãcut în mod abuziv. Cu acest prilej, partea are posibilitatea de a cere instanţei sã constate cã nu sunt întrunite condiţiile pentru acordarea de despãgubiri şi deci pentru aplicarea clauzei penale. Sub aceste aspecte, Curtea a constatat cã, în faţa instanţei judecãtoreşti, pãrţile beneficiazã de suficiente garanţii procesuale care sã le asigure dreptul la un proces echitabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 alin. 1 şi art. 1069 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Setro Metal Group" - S.A. din Câmpulung Muscel în Dosarul nr. 938/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
