Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 700 din 25 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) si art. 13 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 415 din 22 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Retail Food Service" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.476/55/2009 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia ce vizeazã <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 este inadmisibilã, întrucât acest text legal nu are legãturã cu soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), se considerã cã este neîntemeiatã, invocându-se jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.476/55/2009, Judecãtoria Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Retail Food Service" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect emiterea unei ordonanţe de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã <>art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 permite instanţei de judecatã sã soluţioneze cauza fãrã a-şi exercita obligaţia de aflare a adevãrului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditorului. De asemenea, se aratã cã posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi - art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã -, precum şi limitarea mijloacelor de probã admise numai la înscrisuri - art. 10 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã - încalcã atât dreptul la un proces echitabil, cât şi dreptul la apãrare.
În fine, <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 este neconstituţional, întrucât nu prevede dacã cererea în anulare pe care o reglementeazã este sau nu o cale de atac, dacã face parte sau nu din procedura contencioasã, sau dacã pot fi administrate şi alte probe decât cele cu înscrisuri. Totodatã, instituirea unui termen mai scurt în care se poate formula cerere de anulare decât termenul de drept comun încalcã principiul constituţional al egalitãţii.
Judecãtoria Arad - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1), <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 2 alin. (1): "(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale.";
- Art. 7 alin. (1): "(1) Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã.";
- Art. 10 alin. (1): "(1) În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã.";
- Art. 13 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.[...]
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul de apãrare şi art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Excepţia de neconstituţionalitate care priveşte <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 este inadmisibilã, textul criticat neavând legãturã cu cauza, întrucât la momentul ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate nici mãcar nu s-a emis ordonanţa de platã. Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva acestei ordonanţe, iar excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi o eventualitate, interesul celui ce ridicã excepţia trebuind sã fie nãscut, actual şi direct. În aceste condiţii, aceastã prevedere legalã criticatã nu îndeplineşte condiţia legãturii cu cauza prevãzutã de <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . A admite cã un atare text ar avea legãturã cu cauza ar însemna ca în anumite faze procesuale sã se poatã ridica excepţii de neconstituţionalitate care sã vizeze alte faze procesuale, ceea ce este inadmisibil.
II. Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi <>art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, <>Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau <>Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a stabilit cã "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticatã. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Faptul cã, potrivit <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 , judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate nu înseamnã ca acesta se antepronunţã, întrucât hotãrârea se va da numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã".
Soluţia şi considerentele deciziilor pronunţate sunt aplicabile şi în cauza de faţã, deoarece nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Retail Food Service" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.476/55/2009 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi <>art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
