Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 70 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1), art. 12 alin. (1), art. 13 si art. 14 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 194 din 21 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (1), art. 12 alin. (1), art. 13 şi <>art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interactiv Media SMS" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.076/299/2010 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercialã "D Ventures" S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 992/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureş.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.381D/2010 şi nr. 1.662D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.662D/2010 la Dosarul nr. 1.381D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.076/299/2010, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), art. 12 alin. (1), art. 13 şi <>art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interactiv Media SMS" - S.R.L. din Bucureşti.
Prin Încheierea din 27 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 992/1.371/2009, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "D Ventures" - S.R.L. din Târgu Mureş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 contravin prevederilor art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, deoarece se instituie o diferenţã între debitor şi creditor, debitorul neavând posibilitatea de a-şi prezenta apãrãrile în faţa instanţei de judecatã. Dispoziţiile art. 12, prin faptul cã instituie un termen foarte scurt pentru soluţionarea procedurii prevãzute de art. 5-8 din ordonanţa de urgenţã, contravin prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie. În continuare, se aratã cã dispoziţiile art. 13 şi art. 14 contravin prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, în condiţiile în care aceeaşi instanţã de judecatã soluţioneazã o cauzã, atât în prim grad de jurisdicţie, cât şi în calea de atac, se încalcã dreptul pãrţii de a beneficia de judecarea cauzei de cãtre un tribunal imparţial şi independent. Totodatã, se susţine cã dispoziţiile art. 13 contravin şi prevederilor art. 53 din Legea fundamentalã.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Tribunalul Comercial Mureş aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 12 alin. (1), art. 13 şi <>art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007. Art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) şi (2) au fost modificate prin articolul unic pct. 5 şi 6 din <>Legea nr. 118/2008 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008.
Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 7 alin. (1): "Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã.";
- Art. 12 alin. (1): "Procedura prevãzutã la art. 5-8 şi la art. 10 nu va depãşi 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului.";
- Art. 13: "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
(3) Cererea în anulare nu suspendã executarea. Suspendarea va putea fi însã încuviinţatã, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cãrei cuantum va fi fixat de instanţã.
(4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de platã, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã.";
- Art. 14 alin. (1): "Ordonanţa de platã, devenitã irevocabilã ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, precum şi a creanţelor asupra statului, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 alin. (2) referitoare la faptul cã justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind <>Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau <>Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţã criticatã. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Faptul cã, potrivit <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate nu înseamnã cã acesta se antepronunţã, întrucât hotãrârea se va da numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv pe cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţã menţionatã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art.13 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, Curtea constatã cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii. Astfel, prin <>Decizia nr. 270 din 24 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 25 iulie 2003, sau prin <>Decizia nr. 582 din 14 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009, Curtea a statuat cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintã evident o cale de atac împotriva ordonanţei. Împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun nu relevã niciun aspect de neconstituţionalitate. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptãţit ca, în considerarea anumitor particularitãţi, sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând, de altfel, şi din redactarea adoptatã de legiuitorul constituţional, potrivit cãreia stabilirea regimului juridic al cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecatã, evident, cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale.
În materia cãilor de atac, Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit cu titlu de principiu cã o soluţie legislativã ce prevede soluţionarea de cãtre aceeaşi instanţã a cãii de atac împotriva propriei sale hotãrâri nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sã aparţinã unor complete cu o compunere diferitã. În acest sens Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 518 din 20 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi <>Decizia nr. 405 din 16 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006. Aceste considerente se aplicã mutatis mutandis şi prezentei cauze.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), art. 12 alin. (1), art. 13 şi <>art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Interactiv Media SMS" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.076/299/2010 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Societatea Comercialã "D Ventures" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 992/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
