Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (6) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de S.N.G.N. "Romgaz" - S.A. - Sucursala Târgu Mureş în Dosarul nr. 14.630/320/2013 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care constituie obiectul Dosarului nr. 574D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Dan Claudiu Ilinca, consilier juridic cu delegaţie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea comuna Râciu, prin primar, a transmis la dosar note scrise prin care şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, în sensul că aceasta este neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care reiterează cele susţinute în motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că Legea nr. 50/1991 este o lege specială în raport cu cadrul general stabilit de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel că poate conţine dispoziţii derogatorii. Precizează că prevederea potrivit căreia nu este posibilă aplicarea avertismentului ca sancţiune pentru contravenţiile săvârşite la regimul autorizării executării lucrărilor de construcţii a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 în scopul disciplinării persoanelor angrenate în realizarea lucrărilor de construcţii. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 21 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 14.630/320/2013, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (6) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de S.N.G.N. "Romgaz" - S.A. - Sucursala Târgu Mureş într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul executării lucrărilor de construcţii. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia porneşte de la premisa că prevederile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care nu permit aplicarea sancţiunii avertisment pentru contravenţiile reglementate de aceasta, reprezintă legea specială în raport cu cele cuprinse în legea generală, respectiv art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 potrivit căruia avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune. Autorul excepţiei susţine, însă, că prioritatea dispoziţiei din legea specială faţă de cea din legea generală contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, în opinia sa, acest text din Legea fundamentală consacră nu numai aplicarea retroactivă a legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ci şi aplicarea legii penale sau contravenţionale mai favorabile în general, adică atunci când vine în concurs cu o altă prevedere penală sau contravenţională mai puţin favorabilă. Or, în cauză, dispoziţia legală care permite aplicarea avertismentului este mai favorabilă decât cea care interzice aplicarea avertismentului ca sancţiune contravenţională principală. 8. Judecătoria Târgu Mureş a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale, arătând că nu poate aprecia în ce măsură textele criticate sunt sau nu constituţionale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 26 alin. (6) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009, care au următorul conţinut: - Art. 26 alin. (6): "În condiţiile prezentei legi nu se aplică sancţiunea avertisment."; - Art. 35 alin. (3): "În măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor art. 28 şi 29." 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în opinia autorului excepţiei, art. 15 alin. (2) din Constituţie instituie regula neretroactivităţii legii, stabilind două excepţii de la aceasta, şi anume: aplicarea retroactivă a legii penale sau contravenţionale mai favorabile, pe de o parte, şi, pe de altă parte, aplicarea legii penale sau contravenţionale mai favorabile în general, adică atunci când vine în concurs cu cel puţin o altă prevedere penală sau contravenţională mai puţin favorabilă. 15. Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că autorul excepţiei îşi construieşte argumentaţia pe o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care prevăd retroactivitatea legii penale şi contravenţionale mai favorabile, ca excepţie de la regula neretroactivităţii legii. În motivarea criticii, autorul excepţiei atribuie acestor prevederi semnificaţii pe care legiuitorul constituant nu le-a avut în intenţie şi nici nu le-a inclus în norma constituţională invocată. Textul constituţional menţionat oferă soluţie pentru conflictul de legi în timp, stabilind că, în materie penală şi contravenţională, se va aplica legea ale cărei prevederi sunt mai favorabile făptuitorului, infractor sau contravenient, după caz. În concepţia autorului excepţiei, însă, aprecierea legii mai favorabile ar trebui făcută nu prin prisma criteriului temporal, al succesiunii cronologice, ci prin alegerea dintre mai multe legi aflate concomitent în vigoare, pe cea mai favorabilă. Or, o astfel de ipoteză nu este nicidecum cuprinsă în textul constituţional invocat. 16. Curtea reţine că autorul excepţiei arată că, în cauza în soluţionarea căreia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care stabilesc că avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune, este mai favorabilă decât art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991 care interzice expres aplicarea avertismentului ca sancţiune contravenţională principală. Autorul excepţiei susţine, totodată, că şi prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 contravin aceluiaşi text din Legea fundamentală, întrucât permit posibilitatea aplicării sancţiunii contravenţionale a avertismentului prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 doar "în măsura în care prezenta lege [Legea nr. 50/1991] nu dispune altfel". Or, sub acest aspect, Curtea constată că existenţa în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 - act normativ care reprezintă legea generală în materie - a unei prevederi legale care ar fi mai favorabilă autorului excepţiei decât cea din legea specială, respectiv art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991, nu poate conferi caracter neconstituţional acestei din urmă dispoziţii de lege. 17. De altfel, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii la regimul executării lucrărilor de construcţii, de împrejurările specifice în care pot fi săvârşite, de modul şi mijloacele de săvârşire, precum şi de consecinţele posibile ale acestora, opţiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancţiunii avertismentului apare ca justificată prin importanţa valorilor pe care le protejează, respectiv viaţa şi siguranţa persoanelor. Cu alte cuvinte, legiuitorul a apreciat că, faţă de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenţii în această materie, aplicarea sancţiunii avertisment nu poate fi suficientă pentru atingerea dublului scop, preventiv şi educativ, al sancţiunii. 18. În ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată faţă de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Astfel, stabilind că, în măsura în care prin Legea nr. 50/1991 nu se dispune altfel, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 sunt aplicabile şi în materia executării lucrărilor de construcţii, textul de lege menţionat reprezintă o concretizare a principiului specialia generalibus derogant. Aşa cum s-a arătat şi mai sus, în ce priveşte reglementarea contravenţiilor la regimul executării lucrărilor de construcţii, Legea nr. 50/1991 reprezintă o lege specială în raport cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care reprezintă legea generală. Această concluzie rezultă cu evidenţă din prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 12 aprilie 2010, potrivit cărora caracterul special al unei reglementări se determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie. Ca atare, Curtea reţine că principiul enunţat creează premisele instituirii, printr-o lege specială, a unui regim juridic diferit faţă de cel comun, ceea ce nu este, însă, de natură să contravină dispoziţiilor constituţionale care consacră regula neretroactivităţii legii civile şi excepţia de la aceasta, constând în posibilitatea retroactivităţii legii penale sau contravenţionale mai favorabile. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de S.N.G.N. "Romgaz" - S.A. - Sucursala Târgu Mureş în Dosarul nr. 14.630/320/2013 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 26 alin. (6) şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
