Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 70 din 26 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 18 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Paraschiv Dumitru în Dosarul nr. 1.900/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, întrucât daunele cominatorii, care încep sã curgã de la data pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti prin care primarul a fost obligat sã înmâneze titlul de proprietate sau sã procedeze la punerea în posesie şi care au ca scop determinarea debitorului la executarea obligaţiei, nu afecteazã acest drept constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.900/2003, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Paraschiv Dumitru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile <>art. 64 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 , republicatã, îngrãdesc dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a-şi recupera paguba provocatã de acea autoritate, întrucât nu recunoaşte rãspunderea autoritãţilor publice, respectiv a comisiilor locale pentru aplicarea <>Legii nr. 18/1991 aflate în subordinea primãriilor, faţã de persoanele vãtãmate.
Se apreciazã cã daunele cominatorii prevãzute de art. 64 alin. (2) se calculeazã de la data pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti prin care primarul este obligat sã execute înmânarea titlului de proprietate sau, dupã caz, punerea efectivã în posesie şi nu se recunoaşte dreptul persoanei vãtãmate prin refuzul de a fi pusã în posesie de a-şi recupera pagubele produse în perioada anterioarã pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti.
De asemenea, se aratã cã, potrivit interpretãrii date de instanţa judecãtoreascã, <>art. 64 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 , republicatã, plata daunelor cominatorii este pusã în sarcina primarului, ca persoanã fizicã, fãcându-se abstracţie de statutul sãu de autoritate publicã şi de preşedinte al comisiei locale pentru aplicarea <>Legii nr. 18/1991 .
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã daunele cominatorii sunt un mijloc de constrângere a debitorului, pentru a-l determina sã-şi execute obligaţia având caracterul unei sancţiuni civile provizorii, şi nu au un caracter reparator cu privire la prejudiciul pretins. Acordarea de sancţiuni sub forma daunelor cominatorii în perioada anterioarã pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti ar apãrea ca nelegalã, cât timp nu s-a stabilit pe cale judecãtoreascã culpa debitorului obligaţiei neexecutate şi nu existã un caz anume determinat de lege, în sensul art. 1079 alin. 2 pct. 1 din Codul civil, prin care debitorul sã se afle de drept în întârziere de la data naşterii dreptului de punere efectivã în posesie.
Se considerã cã dupã executarea obligaţiei principale daunele cominatorii pot fi intervertite în daune materiale, în mãsura în care creditorul a suferit un prejudiciu ca urmare a întârzierii executãrii obligaţiei.
În consecinţã, instanţa de judecatã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul constatã cã trãsãtura esenţialã a daunelor cominatorii este aceea cã ele reprezintã un mijloc de constrângere a debitorului, spre a-l determina sã-şi execute obligaţia asumatã, aceste daune neavând nici o legãturã cu prejudiciul încercat de creditor datoritã neexecutãrii obligaţiei de cãtre debitor.
Se apreciazã cã persoana cãreia i se recunoaşte dreptul de proprietate asupra unui teren poate formula plângere în cazul în care constatã refuzul nejustificat de punere în posesie, în temeiul alin. (1) al <>art. 64 din Legea nr. 18/1991 , republicatã, iar în cazul în care a suferit un prejudiciu, nimic nu o împiedicã sã solicite, potrivit legii, despãgubiri.
De altfel, se aratã cã, potrivit art. 52 alin. (2), text invocat chiar de autorul excepţiei, condiţiile şi limitele exercitãrii dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã se stabilesc prin lege organicã.
Se apreciazã, în consecinţã, cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã stabilirea condiţiilor şi limitelor exercitãrii dreptului la repararea pagubei produse prin nesoluţionarea, în termen, a unei cereri este atributul exclusiv al legiuitorului, iar posibilitatea acordãrii de daune cominatorii, în condiţiile prevãzute de lege, nu aduce atingere acestui drept.
Se aratã cã susţinerile autorului excepţiei nu reprezintã critici de neconstituţionalitate, ci privesc modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, ceea ce nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, Curtea nu poate extinde dispoziţiile legale invocate şi la alte situaţii neprevãzute în text şi nu poate da o altã formulare textelor de lege, deoarece aceasta nu are calitatea de legiuitor pozitiv, necesarã pentru a putea abroga sau modifica o normã juridicã.
În concluzie, se apreciazã cã dispoziţiile <>art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 64 alin. (2): "Dacã instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat sã execute de îndatã înmânarea titlului de proprietate sau, dupã caz, punerea efectivã în posesie, sub sancţiunea condamnãrii la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanţã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 48 din Constituţie, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textul constituţional invocat are urmãtoarea numerotare şi conţinut:
- Art. 52: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.
(3) Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Rãspunderea statului este stabilitã în condiţiile legii şi nu înlãturã rãspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã daunele cominatorii apar ca un mijloc juridic la îndemâna creditorului pentru a-l constrânge pe debitor sã execute în naturã obligaţiile de a face sau de a nu face şi constau într-o sumã de bani aferentã unei unitãţi de timp pe care debitorul trebuie sã o plãteascã pânã la executarea obligaţiei.
Împrejurarea cã, potrivit reglementãrii legale în cauzã, sunt instituite daune cominatorii pe zi de întârziere nu contravine în nici un fel normei constituţionale de referinţã, acestea neavând ca finalitate repararea prejudiciului, ci exclusiv constrângerea debitorului, în speţã a primarului, la executarea obligaţiei de a face ce îi incumbã. Ele nu au un caracter reparator şi, prin urmare, nu se poate pretinde cã, întrucât asemenea daune încep sã curgã de la data pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti prin care primarul a fost obligat sã înmâneze titlul de proprietate sau sã procedeze la punerea în posesie, petentul nu mai are posibilitatea de a-şi recupera prejudiciul suferit ca urmare a refuzului nejustificat de eliberare a titlului sãu de punere în posesie, în perioada anterioarã pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti.
Chiar dacã reglementarea criticatã nu consacrã in terminis dreptul titularului de a solicita şi obţine repararea eventualului prejudiciu suferit ca urmare a refuzului abuziv al primarului, el beneficiazã de un asemenea drept în temeiul principiilor generale care guverneazã materia, a cãror incidenţã nu poate fi refuzatã, în absenţa unei prevederi prohibitive exprese.
Aşa fiind, prevederile <>art. 64 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 , republicatã, nu contravin art. 52 din Constituţie, ci, dimpotrivã, dau expresie într-o manierã adecvatã domeniului sãu de incidenţã, fãrã a exclude aplicarea reglementãrii de principiu cuprinse în textul constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Paraschiv Dumitru în Dosarul nr. 1.900/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
