Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 70 din 18 aprilie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 19 iulie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RO-STAR" - S.A., Bragadiru în Dosarul nr. 1.150/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspunde consilier Gabriela Pintea pentru Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Ilfov, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Ilfov solicita amânarea cauzei, pentru a se da posibilitatea autorului exceptiei, Societatea Comercialã "RO-STAR" - S.A., Bragadiru, sa ia cunostinta de concluziile scrise, pe care le depune în timpul şedinţei publice.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arata ca depunerea de concluzii scrise nu este un motiv temeinic pentru amânarea cauzei şi solicita respingerea acestei cereri, mai ales ca autorul exceptiei, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat la termenul de judecata.
Deliberând asupra cererii, Curtea o respinge, constatând ca nu exista motive de amânare.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Ilfov arata ca prevederile <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, care statueazã ca România este stat de drept, ci, dimpotriva, constituie rezultatul aplicãrii acestui principiu constituţional în procesul de elaborare a actelor normative. De asemenea, arata ca dispoziţiile art. IV din actul normativ criticat pentru neconstituţionalitate prevãd mãsuri care au ca scop consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei valutare ale persoanelor fizice şi juridice, stabilind obligaţia acestora de a incasa sumele în valuta aferente exporturilor de mãrfuri, executarilor de lucrãri şi prestãrilor de servicii în strãinãtate, în termenele stabilite prin ordonanta. Astfel, primele 6 puncte ale art. IV stabilesc termenele pana la care trebuie repatriata valuta, iar pct. 7 prevede sancţiunea amenzii pentru nerespectarea acestor termene, competenta de constatare şi aplicare a sancţiunii revenind organelor Ministerului Finanţelor şi Bãncii Naţionale a României, împuternicite în acest scop potrivit pct. 8 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 . De aceea prevederile constituţionale invocate de societatea comercialã nu sunt infrante, deoarece obligaţia de repatriere a valutei nu este contrarã economiei de piata şi libertãţii comerţului. Dimpotriva, nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei în termenele legale, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin urmãtoarele decizii: Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997; Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997; Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca textul criticat a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, în acest sens amintind Decizia nr. 157 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, prin care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsã. De asemenea, mai arata ca, din notele scrise prezentate de autorul exceptiei, reiese ca aceasta critica priveşte chestiuni legate de aplicarea legii şi nu de constitutionalitate. În consecinta, solicita respingerea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, prin Încheierea din 15 noiembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 1.150/1999, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RO-STAR" - S.A., Bragadiru.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din Constituţie. Se mai susţine ca prin prevederile criticate statul roman nu numai ca intervine în relaţiile dintre partenerii comerciali, relaţii care sunt supuse rigorilor normelor de drept comercial, dar instituie şi raspunderi contravenţionale ale acestora pentru situaţii cum ar fi neplata sau întârzierea plãţii mãrfii, pe care, deşi le considera negative, le califica nesemnificative. Astfel, ordonanta acţioneazã în sensul opus obligaţiilor pe care Constituţia le instituie statului, reprezentând o parghie de restrangere a libertãţii comerciale, lovind în agenţii economici autohtoni. De asemenea, se susţine ca pedepsirea acestora pentru fapte de care nu se fac vinovaţi (neplata de cãtre partenerii strãini a mãrfurilor exportate de agenţii economici romani) duce la inhibarea lor, iar aceştia nu vor mai exporta mãrfuri, nu vor mai efectua lucrãri sau nu vor mai presta servicii în strãinãtate, de teama ca, neprimind la timp plata cuvenitã pentru aceste operaţiuni comerciale, vor fi amendati. Autorul exceptiei mai considera ca mãsurile luate prin <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 "reprezintã o conceptie stranie de protejare a intereselor naţionale". Pentru aceste motive solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate pe care a ridicat-o.
Exprimandu-şi opinia, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca prin pct. 7 din <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , se instituie limitãri ale exerciţiului libertãţii comerţului permise de textul constituţional invocat - art. 134 alin. (2) lit. b) -, limitãri ce devin obligatorii când se pune problema protejãrii interesului naţional. Limitarile impuse de textul criticat îmbracã forma stabilirii obligaţiei pentru agenţii comerciali de repatriere a valutei într-un anumit termen, prevãzut a fi maximal, iar interesul general îl reprezintã constituirea fondurilor valutare necesare functionarii sistemului economic însuşi, pentru asigurarea plãţii obligaţiilor externe ale economiei. Se mai arata ca în acest caz nu avem de a face cu o intervenţie nepermisã a statului "în relaţiile comerciale, acolo unde partenerii se comporta specific şi se supun rigorilor normelor de drept comercial" (dupã cum a susţinut autorul în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate), "ci de o limitare a activitãţii comerciale individuale, fireasca şi necesarã într-un stat democratic". De asemenea, susţinerea autorului exceptiei, potrivit cãreia rãspunderea contravenţionalã acţioneazã în situaţii tipice, aparent nesemnificative, care pot fi soluţionate prin normele de drept comercial, nu este pertinenta, deoarece în aceste situaţii nu s-a urmãrit reglementarea relaţiilor comerciale dintre pãrţile contractante, ci aceea a raporturilor agenţilor economici cu statul, acesta însuşi fiind interesat de consecinţele faptei socotite de lege drept contravenţie şi care consta în nerepatrierea în termen a valutei. Agentul economic este chemat sa îşi desfãşoare activitatea comercialã în cadrul legal stabilit, rãspunzând pentru încãlcãrile dispoziţiilor legale prin fapte sãvârşite cu vinovãţie. Din acest punct de vedere agentul economic care se considera vãtãmat în urma aplicãrii amenzii poate formula apãrãrile necesare, astfel încât toate aspectele legate de existenta sau neexistenta culpei sale sunt soluţionate de cãtre instanta judecãtoreascã.
Potrivit <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost trimisa preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, se arata ca "Prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei nu sunt infrante, deoarece obligaţia de repatriere a valutei nu este contrarã economiei de piata şi libertãţii comerţului şi nici nu loveste în interesele naţionale ...". De asemenea, Guvernul invoca în aceasta materie jurisprudenta Curţii Constituţionale, prin care aceasta s-a pronunţat constant asupra constituţionalitãţii textului criticat.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 . Textul criticat are urmãtorul cuprins: "În vederea consolidãrii regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, se stabilesc urmãtoarele: [...]
7. În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând:
- 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
- 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;
- 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere.
În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei.
În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, anterior, s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestui text legal, în raport cu prevederile cuprinse în art. 134 din Constituţie, stabilind ca textul <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , este sub acest aspect constituţional (de exemplu, prin Decizia nr. 157 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999 şi prin Decizia nr. 101 din 29 iunie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã urmeazã sa fie respinsã sub acest aspect.
În ceea ce priveşte raportarea textului criticat la dispoziţiile art. 1 alin. (3), teza întâi din Constituţie, care consacra principiul statului de drept, Curtea retine ca exigenţele acestuia privesc scopurile majore ale activitãţii statale, prefigurate în ceea ce îndeobşte este numit ca fiind domnia legii, sintagma ce implica subordonarea statului fata de drept, asigurarea acelor mijloace care sa permitã dreptului sa cenzureze opţiunile politice şi, în acest cadru, sa pondereze eventualele tendinte abuzive, discretionare, ale structurilor etatice. Statul de drept asigura suprematia Constituţiei, corelarea legilor şi tuturor actelor normative cu aceasta, existenta regimului de separaţie a puterilor publice, care trebuie sa acţioneze în limitele legii, şi anume în limitele unei legi ce exprima vointa generalã. În aceasta lumina, evocarea principiului statului de drept pentru constatarea neconstitutionalitatii unui text în vigoare, asupra cãruia Curtea s-a pronunţat, în sensul considerarii sale ca intrunind condiţiile de constitutionalitate, nu poate fi primitã.
Curtea constata ca, în realitate, autorul exceptiei de neconstituţionalitate are în vedere un aspect de legalitate, constând în modul în care este aplicatã legea, iar nu unul de constitutionalitate.
Obiecţiile reţinute în excepţia de neconstituţionalitate au în vedere, astfel cum opineaza chiar instanta în fata cãreia s-a ridicat excepţia, chestiuni care privesc aplicarea legii, care sunt de competenta instanţei judecãtoreşti, singura în mãsura sa verifice dacã, în stabilirea sancţiunii contravenţionale, s-au respectat cerinţele legale, astfel cum rezulta din prevederile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã.
Pentru considerentele expuse, cu majoritate de voturi, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "RO-STAR" - S.A., Bragadiru în Dosarul nr. 1.150/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 aprilie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
