Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 190/1/2016
Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
preşedintele completului
Rodica Cosma - judecător la Secţia penală
Silvia Cerbu - judecător la Secţia penală
Marius Dan Foitoş - judecător la Secţia penală
Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală
Ilie Iulian Dragomir - judecător la Secţia penală
Valentin Horia Şelaru - judecător la Secţia penală
Mariana Ghena - judecător la Secţia penală
Leontina Şerban - judecător la Secţia penală
S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie în Dosarul nr. 1.437/829/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "dacă la stabilirea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din Codul penal, pentru infracţiuni comise anterior datei de 1 februarie 2014, aflate în concurs cu una sau mai multe infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale se aplică avându-se în vedere toate infracţiunile comise de inculpat şi impune aplicarea noului Cod penal pentru toate infracţiunile ori se aplică doar în raport cu infracţiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014, existând astfel posibilitatea aplicării dispoziţiilor din vechiul Cod penal pentru acestea din urmă". Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 27^4 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa a fost prezidată de preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu. La şedinţa de judecată a participat doamna Mihaela Mustaţă, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna Iuliana Nedelcu, procuror-şef în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au fost transmise hotărâri relevante pronunţate în materie şi opiniile magistraţilor din cadrul următoarelor instanţe: Judecătoria Tulcea, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Şimleu Silvaniei, Judecătoria Cluj-Napoca, Curtea de Apel Cluj, Judecătoria Satu Mare, Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea, Tribunalul Mureş, Judecătoria Luduş, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sector 2 Bucureşti, Judecătoria Sector 4 Bucureşti, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria Orăştie, Judecătoria Vaslui, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Braşov, Judecătoria Rupea, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt, Judecătoria Caracal, Judecătoria Balş, Tribunalul Gorj, Tribunalul Dolj, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Timiş, Judecătoria Suceava, Tribunalul Bacău, Judecătoria Bacău, Judecătoria Oneşti, Judecătoria Zalău, Tribunalul Bihor, Judecătoria Galaţi, Judecătoria Tecuci, Judecătoria Sector 1 Bucureşti, Judecătoria Sector 3 Bucureşti, Judecătoria Brad, Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Judecătoria Timişoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Suceava, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa, Raportul din data de 9 februarie 2016, întocmit de judecătorul-raportor, care, la data de 10 februarie 2016, a fost comunicat Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, inculpatului S.G., părţilor vătămate T.I. şi M.V. şi părţii civile P.A., potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, precum şi concluzii scrise din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse dezlegării. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut că, din punctul de vedere al examenului de admisibilitate, sesizarea ce face obiectul dosarului de faţă îndeplineşte condiţiile cerute de lege, în sensul că titular al sesizării este una dintre instanţele enumerate de art. 475 din Codul de procedură penală, cauza se află în curs de soluţionare, nu a mai făcut obiectul vreuneia dintre procedurile pentru unificarea jurisprudenţei şi, de asemenea, de soluţionarea care s-ar da chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care aceasta a fost invocată, deoarece între identificarea legii penale aplicabile pluralităţii de infracţiuni în tipologia specifică expusă şi soluţia care se va da există o legătură indisolubilă. În ceea ce priveşte fondul problemei de drept care se solicită a fi dezlegată în prezenta cauză, după expunerea argumentelor juridice, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că se poate stabili, cu caracter de principiu, că primului termen al pluralităţii de infracţiuni i se va aplica legea penală mai favorabilă, identificată şi aplicată global, celui de-al doilea termen, legea în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii, respectiv legea nouă, iar pentru pluralitatea de infracţiuni, sub forma concursului, se vor aplica dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare privind sesizarea formulată. ÎNALTA CURTE, asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Prin Încheierea din 8 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie - în Dosarul nr. 1.437/829/2014, în baza art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept "dacă la stabilirea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din Codul penal, pentru infracţiuni comise anterior datei de 1 februarie 2014, aflate în concurs cu una sau mai multe infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale se aplică avându-se în vedere toate infracţiunile comise de inculpat şi impune aplicarea noului Cod penal pentru toate infracţiunile ori se aplică doar în raport cu infracţiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014, existând astfel posibilitatea aplicării dispoziţiilor din vechiul Cod penal pentru acestea din urmă". II. Expunerea succintă a cauzei Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului din data de 23 septembrie 2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.G., pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal, o infracţiune de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal şi art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal, două infracţiuni de conducere a unui vehicul fără permis, prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal, două infracţiuni de conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, şi două infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înregistrare, prevăzute de art. 334 alin. (2) din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal şi art. 38 alin. (1) din Codul penal. În esenţă, s-a reţinut că, la data de 10 noiembrie 2013, inculpatul a pătruns pe poarta şi uşa descuiată în camera locuinţei lui M.V., de unde a sustras suma de 100 lei; la data de 16 iunie 2014, în acelaşi mod, a sustras o butelie din locuinţa lui T.I.; în seara zilei de 14 ianuarie 2014, a sustras prin efracţie un plug şi o prăşitoare în valoare de 400 lei din magazia locuinţei lui P.A.; în zilele de 4 şi 14 mai 2014, a condus un moped pe drumul public în comuna Huruieşti, judeţul Bacău, fără să posede permis de conducere, mopedul nefiind înregistrat şi având număr fals de înmatriculare. Prin Sentinţa penală nr. 71 din 11 iunie 2015, pronunţată de Judecătoria Bacău, s-au dispus următoarele: A fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) şi art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, comisă la data de 10 noiembrie 2013, în infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod şi art. 5 din Codul penal, şi infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod şi art. 5 din Codul penal, din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) şi art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 din Codul penal, comisă la data de 14 ianuarie 2014, în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. g) şi i) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod şi art. 5 din Codul penal, şi din infracţiunile de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) şi art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal, două infracţiuni de conducere a unui vehicul fără permis, prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal, două infracţiuni de conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, şi două infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înregistrare, prevăzute de art. 334 alin. (2) din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, în o infracţiune de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) şi art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal, două infracţiuni de conducere a unui vehicul fără permis, prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal, două infracţiuni de conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzute de art. 334 alin. (1) din Codul penal, şi două infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înregistrare, prevăzute de art. 334 alin. (2) din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 43 alin. (5) din Codul penal. În baza art. 208 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod şi art. 5 din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, comisă la data de 10 noiembrie 2013. În baza art. 61 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 422 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 21 din 31 martie 2011 a Judecătoriei Podu Turcului, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2011, şi s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt, inculpatul S.G. având de executat pedeapsa principală de 422 de zile închisoare. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, sa aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal anterior, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din acelaşi cod. În baza art. 192 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, comisă la data de 10 noiembrie 2013. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, sa aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal anterior, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din acelaşi cod. În baza art. 61 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 422 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 21 din 31 martie 2011 a Judecătoriei Podu Turcului, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2011, şi s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de violare de domiciliu, inculpatul S.G. având de executat pedeapsa principală de 422 zile închisoare. În baza art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. g) şi i) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod, art. 5 din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, comisă la data de 14 ianuarie 2014. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, sa aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal anterior, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din acelaşi cod. În baza art. 61 alin. 1 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 422 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 21 din 31 martie 2011 a Judecătoriei Podu Turcului, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2011, şi s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de furt calificat, inculpatul S.G. având de executat pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare. În baza art. 228 alin. (1) şi art. 229 alin. ( 2) lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 43 alin. (5) din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, comisă la data de 7 iunie 2014. În baza art. 335 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 43 alin. (5) din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis, comisă la data de 4 mai 2014. În baza art. 334 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 43 alin. (5) din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat, comisă la data de 4 mai 2014. În baza art. 334 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 43 alin. (5) din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înregistrare, comisă la data de 4 mai 2014. În baza art. 335 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 43 alin. (5) din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis, comisă la data de 14 mai 2014. În baza art. 334 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 43 alin. (5) din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat, comisă la data de 14 mai 2014. În baza art. 334 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 43 alin. (5) din Codul penal şi art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înregistrare, comisă la data de 14 mai 2014. În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, raportat la art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani, 3 luni şi 18 zile închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate inculpatului, respectiv de 9 ani, 7 luni şi 24 de zile închisoare, inculpatul S.G. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 5 ani, 2 luni şi 18 zile închisoare. În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, sa aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal anterior, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 din acelaşi cod. În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 20 din acelaşi cod, s-a luat act că persoanele vătămate T.I. şi M.V. nu s-au constituit părţi civile. În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 1.357 din Codul civil, s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A., ca neîntemeiată. În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul S.G. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În ceea ce priveşte stabilirea legii penale mai favorabile, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, nu exclud de plano aplicarea în aceeaşi cauză, faţă de acelaşi inculpat, pentru fapte diferite, a unor legi penale mai favorabile, în condiţiile în care cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Aceste dispoziţii nu contravin aplicării în mod global a legii penale mai favorabile, conform celor stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, în condiţiile în care acest text de lege prevede o situaţie de excepţie de la aplicarea globală a legii mai favorabile. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, invocând motive de nelegalitate, în sensul că prima instanţă trebuia să aplice Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, să identifice dispoziţiile legii mai blânde cu privire la pedeapsa din legi succesive, iar apoi să aleagă legea penală mai favorabilă. În opinia parchetului, în cauza dedusă judecăţii, trebuie să se aplice o singură lege pentru toate faptele. III. Punctul de vedere al instanţei care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită Curtea de Apel Bacău a apreciat că stabilirea legii penale mai favorabile, în aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, se face doar prin raportare la infracţiunea/infracţiunile comisă/comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal (putându-se aplica vechiul cod sau noul Cod penal), fără a se avea în vedere infracţiunile comise după data de 1 februarie 2014. În susţinerea acestei soluţii s-a avut în vedere că, prin decizia invocată, s-a analizat şi s-a statuat asupra aplicării dispoziţiilor art. 5 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile. Curtea Constituţională a stabilit că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Dar dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt aplicabile numai pentru infracţiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014 şi doar pentru acestea este interzisă combinarea legilor succesive (noul Cod penal şi vechiul Cod penal sau alte acte normative cu caracter penal). Ca urmare, s-a apreciat că decizia anterior menţionată nu se referă şi nu poate fi extinsă şi pentru cazul în care inculpatul este cercetat şi pentru infracţiuni comise după data de 1 februarie 2014, pentru acestea din urmă nefiind aplicabile dispoziţiile art. 5 din Codul penal, existând o singură lege penală aplicabilă, respectiv noul Cod penal. S-a reţinut că Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 nu impune ca noile dispoziţii să se aplice obligatoriu şi pentru infracţiunile comise anterior acestei date, stabilirea legii penale mai favorabile făcându-se independent de aplicarea noului Cod penal pentru infracţiunile comise după data de 1 februarie 2014. IV. Punctul de vedere al procurorului şi al părţilor cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită Procurorul a arătat că, în opinia sa, există un concurs de infracţiuni atât potrivit vechiului Cod penal, cât şi potrivit noului Cod penal, iar aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ar încălca Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014. Ca atare, decizia pronunţată de instanţa de contencios constituţional se aplică avându-se în vedere toate infracţiunile aflate în concurs, în cauza dedusă judecăţii fiind aplicabilă o singură lege, şi anume noul Cod penal. Inculpatul şi-a însuşit punctul de vedere exprimat de reprezentantul Ministerului Public. V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în această materie au fost conturate mai multe opinii, după cum urmează: Într-o primă opinie, s-a apreciat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 şi art. 5 din Codul penal se aplică numai în raport cu infracţiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014, iar pentru faptele săvârşite după această dată se aplică noul Cod penal. În esenţă, s-a reţinut că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, s-a stabilit că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive, judecătorul fiind ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu, şi nu pe instituţii autonome. În cazul concursului de infracţiuni - în ipoteza unor fapte comise după data de 1 februarie 2014 - sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, legea penală mai favorabilă aplicându-se doar cu privire la faptele săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014. De asemenea, s-a arătat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 nu se referă şi nu poate fi extinsă la situaţia în care inculpatul este judecat şi pentru infracţiunile comise după 1 februarie 2014, pentru aceste infracţiuni nefiind aplicabile prevederile art. 5 din Codul penal, care sunt incidente doar pentru infracţiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014 şi doar pentru acestea este interzisă combinarea legilor succesive. Pentru infracţiunile săvârşite după data de 1 februarie 2014 se aplică dispoziţiile art. 3 din Codul penal, care reglementează principiul activităţii legii penale. În acest sens s-au pronunţat următoarele instanţe: Judecătoria Tulcea (s.p. 653/2015, s.p. 132/2015), Judecătoria Constanţa (s.p. 316/2015), Judecătoria Şimleu Silvaniei (s.p. 59/2015, s.p. 105/2015), Judecătoria Cluj-Napoca (s.p. 1.351/2015, s.p. 1.052/2015), Curtea de Apel Cluj (d.p. 1.361/A/2015), Judecătoria Satu Mare (s.p. 1.098/2014), Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea (s.p. 1.488/2015), Tribunalul Mureş, Judecătoria Luduş, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sector 2 Bucureşti (s.p. 681/2015; s.p. 103/2015; s.p. 143/2015), Judecătoria Sector 4 Bucureşti, Judecătoria Sector 6 Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti (d.p. 725/2015), Judecătoria Orăştie (s.p. 65/P/2015), Judecătoria Vaslui (s.p. 2.457/2014), Tribunalul Vaslui (s.p. 197/2015), Curtea de Apel Braşov, Judecătoria Rupea, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt, Judecătoria Caracal, Judecătoria Balş, Tribunalul Gorj, Tribunalul Dolj, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Timiş, Judecătoria Suceava (s.p. 281/29.07.2015), Tribunalul Bacău, Judecătoria Bacău, Judecătoria Oneşti. Într-o altă opinie s-a susţinut că, la stabilirea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din Codul penal, pentru infracţiuni comise anterior datei de 1 februarie 2014, aflate în concurs cu una sau mai multe infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 se aplică pentru toate infracţiunile aflate în concurs şi, ca atare, se aplică noul Cod penal pentru toate infracţiunile. S-a reţinut, în esenţă, că, chiar dacă legea penală mai favorabilă se stabileşte cu privire la fiecare infracţiune în parte, dacă există infracţiuni săvârşite în concurs, după intrarea în vigoare a noului cod (1 februarie 2014), regimul juridic al concursului de infracţiuni este cel stabilit prin noul Cod penal. Condiţiile de existenţă şi tratamentul sancţionator pentru concursul de infracţiuni formează o singură instituţie, nefiind posibilă disocierea lor în vederea aplicării separate a legii penale mai favorabile. Prin raportare la dispoziţiile art. 5 din Codul penal şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, s-a reţinut că stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile se vor realiza exclusiv conform criteriului aprecierii globale, respectiv legea penală mai favorabilă care, în ansamblu, are un caracter mai favorabil, indiferent dacă, punctual, unele dintre dispoziţiile acesteia sunt mai severe. În acest sens s-au pronunţat: Judecătoria Zalău (d.p. 312/2015), Tribunalul Bihor, Judecătoria Galaţi, Judecătoria Tecuci, Judecătoria Sector 1 Bucureşti (s.p. 359/2015, s.p. 809/2015), Judecătoria Sector 3 Bucureşti, Judecătoria Brad (s.p. 82/2015), Curtea de Apel Iaşi (d.p. 302/2015), Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov (s.p. 22/S/2015), Curtea de Apel Craiova, Judecătoria Timişoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Suceava, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti (s.p. 32/2015). În fine, într-o altă opinie s-a reţinut că sporul de pedeapsă aplicabil în cazul concursului de infracţiuni face corp comun cu pedeapsa cea mai grea aplicată şi constituie o majorare şi un element accesoriu acesteia. Prin urmare, legea aplicabilă concursului de infracţiuni este legea care a generat pedeapsa cea mai grea, în acest mod apreciindu-se că se respectă atât Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, cât şi dispoziţiile art. 5 din Codul penal, aplicându-se în integralitate o singură lege. În concret, dacă pedeapsa cea mai grea a fost aplicată pentru o infracţiune săvârşită anterior datei de 1 februarie 2014, concursul de infracţiuni obligă la aplicarea, pentru toate faptele, a dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Codul penal anterior. Dacă pedeapsa cea mai grea a fost aplicată pentru o infracţiune săvârşită după data de 1 februarie 2014, sunt incidente dispoziţiile art. 38 şi 39 din noul Cod penal. În acest sens s-au pronunţat următoarele instanţe: Tribunalul Constanţa (s.p. 314/11.09.2015) şi Curtea de Apel Constanţa (d.p. 293/2015). VI. Jurisprudenţa relevată a Curţii Constituţionale Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 sa constatat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Instanţa de contencios constituţional a statuat că interpretarea care permite instanţei, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţiile din Codul penal din 1969 cu cele din actualul Cod penal contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, precum şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare. Curtea Constituţională a considerat că numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal, în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 822 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2016, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în aplicarea pedepsei rezultante, în ipoteza reglementată de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare, nu se poate reţine existenţa unei succesiuni de legi penale, momentul în raport cu care se apreciază aplicarea legii penale în timp fiind cel al realizării integrale, al definitivării concursului real de infracţiuni. În aceste condiţii este obligatorie aplicarea legii noi tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, nefiind obligatorie aplicarea legii noi atunci când toate faptele sunt comise sub legea veche, dar judecarea lor are loc sub legea nouă, în această din urmă ipoteză urmând a se face aplicarea celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014. VII. Jurisprudenţa CEDO Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. VIII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu referire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită. În cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, Ministerul Public, după expunerea argumentelor de drept, a solicitat admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie, chestiunea de drept supusă dezlegării urmând să primească următoarea rezolvare: în ipoteza unui concurs de infracţiuni născut sub legea veche şi definitivat sub legea nouă, infracţiunilor săvârşite sub legea veche le va fi aplicabilă legea penală mai favorabilă, identificată cu respectarea celor stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 (existând, de principiu, posibilitatea aplicării dispoziţiilor vechiului cod pentru acestea, în măsura în care sunt apreciate global ca fiind mai favorabile), urmând ca infracţiunii săvârşite sub legea nouă, precum şi tratamentului sancţionator al concursului să le fie aplicabilă legea nouă, conform art. 3 din Codul penal şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. IX. Opinia specialiştilor consultaţi În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportate la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, însă aceştia nu au dat curs solicitării, nefiind transmis niciun punct de vedere în acest sens. X. Dispoziţii legale incidente - art. 3 din Codul penal - Activitatea legii penale: "Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare."; - art. 5 alin. (1) din Codul penal - Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei: (1) "În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă [...]"; - art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal: "Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă". XI. Raportul judecătorului asupra chestiunii de drept supuse dezlegării Judecătorul-raportor a apreciat că se impune analiza, deopotrivă, a principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, respectiv a principiului aplicării legii penale mai favorabile reglementat de dispoziţiile art. 5 din Codul penal, astfel cum a fost explicitat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, stabilirea limitelor de incidenţă a celor două principii generând, implicit, limitele de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care reglementează o situaţie de excepţie de la aplicarea globală a legii penale mai favorabile. S-a reţinut că situaţiile tranzitorii sunt reglementate fie prin reguli generale cu aplicare permanentă (art. 4-7 din Codul penal), fie prin reguli speciale cuprinse în partea finală a Codului penal ori printr-o lege specială de punere în aplicare a Codului penal, astfel cum este Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în vigoare. Judecătorul-raportor a mai reţinut că una dintre excepţiile de la principiul activităţii legii penale este aplicarea legii penale mai favorabile, care va retroactiva sau, după caz, va ultraactiva atunci când de la data comiterii faptei şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale. Totodată, s-a reţinut că aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pluralităţii de infracţiuni - concurs, recidivă, pluralitate intermediară -- se realizează în mod global dacă pluralitatea de infracţiuni a luat naştere sub imperiul unei legi şi se va soluţiona sub imperiul altei legi, însă, ori de câte ori pluralitatea de infracţiuni a luat naştere sub imperiul legii noi, se aplică legea nouă. Ca atare, pentru faptele săvârşite după data de 1 februarie 2014, dispoziţiile art. 5 din Codul penal, respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, nu pot fi extinse în condiţiile în care de la comiterea infracţiunii şi până la judecarea definitivă nu sau succedat mai multe legi care ar obliga la aplicarea legii penale mai favorabile. În consecinţă, opinia judecătorului-raportor a fost în sensul că, în raport cu dispoziţiile art. 3 din Codul penal, art. 5 din Codul penal, Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul unui concurs de infracţiuni, parte fiind comise anterior datei de 1 februarie 2014 şi parte după această dată, se va aplica legea penală mai favorabilă numai pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014, iar pentru infracţiunea (infracţiunile) săvârşite după această dată se aplică legea nouă, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni fiind cel prevăzut de legea nouă, respectiv art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele: A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării Potrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constată că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. Din examinarea normei de procedură rezultă că, în prealabil, în cadrul analizării admisibilităţii sesizării, se impune verificarea a patru condiţii, şi anume: 1. să existe o cauză în curs de judecată; 2. cauza să se afle pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului; 3. de chestiunea de drept invocată să depindă soluţionarea pe fond a cauzei respective; 4. asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Din această perspectivă se constată ca fiind îndeplinite cumulativ cele patru condiţii impuse de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală. În mod special, cu privire la cea dea treia condiţie, se impune a se reţine că de interpretarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în sensul de a se stabili dacă aceste dispoziţii, corelate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, sunt aplicabile pentru întreaga pluralitate de infracţiuni sau dacă se aplică doar pentru faptele săvârşite anterior intrării în vigoare a noului Cod penal. B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită Problema de drept ce face obiectul analizei constă în aceea dacă, la stabilirea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din Codul penal, pentru o infracţiune comisă anterior datei de 1 februarie 2014, aflată în concurs cu una sau mai multe fapte comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 se aplică avându-se în vedere toate infracţiunile comise de inculpat şi impune aplicarea noului Cod penal pentru toate infracţiunile ori se aplică doar în raport cu infracţiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014, existând astfel posibilitatea aplicării dispoziţiilor din vechiul Cod penal pentru acestea din urmă. Dezlegarea problemei de drept enunţate obligă la analiza, deopotrivă, a principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, respectiv a principiului aplicării legii penale mai favorabile reglementat de dispoziţiile art. 5 din Codul penal, astfel cum a fost explicitat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014. Stabilirea limitelor de incidenţă a celor două principii generează implicit limitele de aplicare a dispoziţiilor tranzitorii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care reglementează o situaţie de excepţie de la aplicarea globală a legii mai favorabile. Astfel, potrivit art. 3 din Codul penal, legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. Prevederile art. 3 din Codul penal reproduc integral dispoziţiile art. 10 din Codul penal anterior şi reglementează limitele aplicării în timp a legii penale. Potrivit principiului consacrat prin art. 3 din Codul penal, legea penală se aplică numai faptelor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. Cu alte cuvinte, legea penală nu poate fi aplicată faptelor comise înainte de intrarea ei în vigoare, ceea ce înseamnă că nu este retroactivă, dar nu se aplică nici faptelor săvârşite după ieşirea ei din vigoare, adică nu ultraactivează. Din momentul intrării în vigoare a legii penale există o prezumţie absolută şi nu una relativă, în sensul că toţi cei cărora li se adresează au luat cunoştinţă de conţinutul ei, motiv pentru care nu se poate invoca necunoaşterea legii (nemo censetur legem ignorare). Niciunei persoane nu i se poate pretinde să se supună unei legi care nu a existat mai înainte de comiterea faptei şi nici nu poate fi acuzată de săvârşirea unei fapte care nu era interzisă de legea anterioară. O lege penală este activă de la intrarea ei în vigoare şi până la ieşirea ei din vigoare, deoarece între aceste momente îşi produce efectele. Aceasta este situaţia cea mai simplă, însă realitatea juridică este mult mai complexă, întrucât, din momentul intrării în vigoare, legea penală se confruntă nu numai cu fapte săvârşite după apariţia legii, ci şi cu fapte săvârşite sub imperiul vechilor reglementări. Tocmai de aceea se impune stabilirea limitelor între care legea penală nouă se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dar care au ajuns să fie descoperite, cercetate, judecate sub legea nouă, realizându-se astfel conflictul de legi penale în timp. Situaţiile tranzitorii sunt reglementate fie prin reguli generale cu aplicare permanentă (art. 4-7 din Codul penal), fie prin reguli speciale cuprinse în partea finală a Codului penal ori printr-o lege specială de punere în aplicare a Codului penal, astfel cum este Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal în vigoare. Una dintre excepţiile de la principiul activităţii legii penale este aplicarea legii mai favorabile care va retroactiva sau, după caz, va ultraactiva atunci când de la data comiterii faptei şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale. Prevederile din actualul Cod penal privind activitatea legii penale sunt în concordanţă cu legislaţia altor state, fiind în deplin acord cu principiul legalităţii incriminării - Codul penal francez consacră principiul activităţii legii penale în dispoziţiile art. 112-1; Codul penal german consacră acelaşi principiu în dispoziţiile art. 82 alin. (1). Aplicarea legii penale mai favorabile este reglementată prin dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Codul penal, potrivit cu care "în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Dispoziţiile la care s-a făcut referire anterior (art. 5 din Codul penal) nu oferă însă soluţii pentru situaţiile în care sunt incidente, până la judecarea definitivă a cauzei, şi alte instituţii de drept penal, cum ar fi pluralitatea de infracţiuni, recidiva, pluralitatea intermediară, cauzele care înlătură răspunderea penală, liberarea condiţionată. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pluralităţii de infracţiuni - concurs, recidivă, pluralitate intermediară - se realizează în mod global dacă pluralitatea de infracţiuni a luat naştere sub imperiul unei legi şi se va soluţiona sub imperiul altei legi. Însă, ori de câte ori pluralitatea de infracţiuni a luat naştere sub imperiul legii noi, se aplică legea nouă. Cu alte cuvinte, în cazul unui concurs de infracţiuni, în care o infracţiune s-a comis sub imperiul legii vechi, iar a doua infracţiune s-a săvârşit sub imperiul legii noi, pentru prima infracţiune se va aplica legea penală mai favorabilă (care poate fi legea veche sau legea nouă), iar pentru cea de-a doua infracţiune se va aplica legea penală nouă (operând principiul activităţii legii penale) care era în vigoare la data comiterii acesteia, iar pentru sancţionarea concursului care a luat naştere sub legea nouă se va aplica tot legea nouă, deoarece pluralitatea de infracţiuni s-a realizat sub imperiul noii legi. Prin urmare, pentru faptele săvârşite după data de 1 februarie 2014, dispoziţiile art. 5 din Codul penal, respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, nu pot fi extinse în condiţiile în care de la comiterea infracţiunii şi până la judecarea definitivă nu s-au succedat mai multe legi care ar obliga la aplicarea legii penale mai favorabile. Soluţia arătată mai sus este consacrată prin dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care au în vedere un spectru mai larg al pluralităţii de infracţiuni. Astfel, potrivit dispoziţiei tranzitorii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, "Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile". Aceste dispoziţii tranzitorii oferă soluţii de aplicare a legii penale pentru toate formele pluralităţii de infracţiuni (concurs, recidivă, pluralitate intermediară), dacă cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă. În aceste cazuri, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru infracţiunile săvârşite sub legea veche se vor stabili pedepse potrivit legii penale mai favorabile (legea veche sau legea nouă), iar pentru infracţiunea ori infracţiunile din structura pluralităţii săvârşite sub legea nouă se aplică legea nouă, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni fiind dat tot de legea nouă. Această interpretare respectă deopotrivă prevederile art. 3 din Codul penal (activitatea legii penale), dar şi dispoziţiile art. 5 din Codul penal (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei), Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, respectiv art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care permit ca, pentru infracţiunile săvârşite sub legea veche, să se stabilească pedeapsa în raport cu legea penală mai favorabilă. Se vor avea în vedere, pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014, astfel cum s-a statuat prin decizia Curţii Constituţionale sus-menţionată, dispoziţiile legii penale mai favorabile în raport cu toate cauzele care înlătură răspunderea penală, cum ar fi prescripţia, lipsa plângerii prealabile, împăcarea părţilor, dacă sunt incidente în cazul succesiunii de legi penale, într-o examinare globală. Legea penală mai favorabilă se va examina prin prisma tuturor instituţiilor incidente, aceasta deoarece modificările aduse legii penale nu pot crea o situaţie mai grea persoanei faţă de care unele instituţii îşi produc efectele juridice. Acelaşi raţionament este valabil şi în ipoteza rămânerii definitive a mai multor hotărâri de condamnare, intrate în puterea lucrului judecat, pronunţate pentru fapte concurente săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 şi ulterior acestei date, astfel că tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni este dat tot de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Concluzionând, se reţine că, în raport cu dispoziţiile art. 3 din Codul penal, art. 5 din Codul penal, Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, în cazul unui concurs de infracţiuni, parte fiind comise anterior datei de 1 februarie 2014 şi parte după această dată, se va aplica legea penală mai favorabilă numai pentru infracţiunile săvârşită(e) anterior datei de 1 februarie 2014, iar pentru infracţiunea (infracţiunile) săvârşite după această dată se aplică legea nouă, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni fiind cel prevăzut de legea nouă, respectiv art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală, PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie în Dosarul nr. 1.437/829/2014, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "dacă la stabilirea legii penale mai favorabile, conform art. 5 din Codul penal, pentru infracţiuni comise anterior datei de 1 februarie 2014, aflate în concurs cu una sau mai multe infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale se aplică avându-se în vedere toate infracţiunile comise de inculpat şi impune aplicarea noului Cod penal pentru toate infracţiunile ori se aplică doar în raport cu infracţiunile comise anterior datei de 1 februarie 2014, existând astfel posibilitatea aplicării dispoziţiilor din vechiul Cod penal pentru acestea din urmă". Stabileşte că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din Codul penal şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2016. PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE judecător MIRELA SORINA POPESCU Magistrat-asistent, Mihaela Mustaţă -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
