Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 7 din 17 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 si art. 94 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 8 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Adriana Odorheianu, în calitate de reprezentant legal al minorei Ada Odorheianu, în Dosarul nr. 9.305/4/2010 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 138D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 9.305/4/2010, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Adriana Odorheianu, în calitate de reprezentant legal al minorei Ada Odorheianu, într-o cauzã civilã având ca obiect reducerea pensiei de întreţinere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate înfrâng în mod vãdit dispoziţiile constituţionale potrivit cãrora copiii şi tinerii se bucurã de un regim special de protecţie şi asistenţã în realizarea drepturilor lor. În acest sens, aratã cã este injustã şi într-un evident dezacord cu norma constituţionalã reglementarea legalã care dã posibilitatea unui pãrinte sã solicite în faţa instanţelor judecãtoreşti micşorarea cuantumului prestaţiei de întreţinere pe care o datoreazã periodic copilului sãu minor. De asemenea, apreciazã cã prin reglementarea cuantumului prestaţiei de întreţinere a pãrintelui divorţat sub forma unor valori ("prag") ce nu pot fi depãşite, respectiv a unor cote procentuale/fracţii din veniturile pãrintelui, se încalcã principiile constituţionale consacrate prin art. 49. Or, o asemenea prevedere legalã poate da naştere unor situaţii nedrepte pentru copilul minor, mai ales prin aceea cã veniturile reale, efectiv obţinute de pãrinte, pot fi deseori greu de dovedit în stabilirea cuantumului obligaţiei periodice de întreţinere.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile art. 44 şi art. 94 din Codul familiei nu contravin art. 49 din Constituţie, câtã vreme reducerea sau sistarea pensiei de întreţinere stabilitã printr-o hotãrâre judecãtoreascã anterioarã nu poate avea loc în mod arbitrar, ci numai în condiţiile clar stabilite de judecãtor, şi anume numai în cazurile în care mijloacele debitorului întreţinerii, avute în vedere la pronunţarea hotãrârii anterioare, s-au diminuat sau au încetat sã existe. Or, în aceste situaţii, nu se poate menţine în sarcina debitorului întreţinerii obligaţia de platã a unei contribuţii pe care, financiar, acesta nu o mai poate susţine.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 44 şi art. 94 din Codul familiei, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 44: "În cazul schimbãrii împrejurãrilor, la cererea oricãruia dintre pãrinţi sau a copilului, dacã acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autoritãţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecãtoreascã va putea modifica mãsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între pãrinţii divorţaţi şi copii.Modificarea mãsurilor luate potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 se va face cu paza cerinţelor prevãzute de acele dispoziţii.";
- Art. 94: "Întreţinerea este datoratã potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmeazã a o plãti.Instanţa judecãtoreascã va putea mãri sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotãrî încetarea ei, dupã cum se schimbã mijloacele celui care dã întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.
Când întreţinerea este datoratã de pãrinte sau de cel care adoptã, ea se stabileşte pânã la o pãtrime din câştigul sãu din muncã pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumãtate pentru trei sau mai mulţi copii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, Codul familiei a fost abrogat prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, soluţia legislativã criticatã fiind preluatã, în esenţã, în cuprinsul noului act normativ, la art. 529 şi art. 531 din cap. IV, titlul V al cãrţii a II-a, intitulatã "Despre familie".
Astfel, art. 529, intitulat "Cuantumul întreţinerii", prevede cã:
"(1) Întreţinerea este datoratã potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmeazã a o plãti.
(2) Când întreţinerea este datoratã de pãrinte, ea se stabileşte pânã la o pãtrime din venitul sãu lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumãtate pentru 3 sau mai mulţi copii.
(3) Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreunã cu întreţinerea datoratã altor persoane, potrivit legii, nu poate depãşi jumãtate din venitul net lunar al celui obligat.";
Art. 531 este intitulat "Modificarea şi încetarea pensiei de întreţinere" şi stipuleazã cã:
"(1) Dacã se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care presteazã întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelã, potrivit împrejurãrilor, poate mãri sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotãrî încetarea plãţii ei.
(2) Pensia de întreţinere stabilitã într-o sumã fixã se indexeazã de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei."
Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe însã asupra prevederilor legale cu care a fost sesizatã, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecãţii instanţei de fond, potrivit principiului tempus regit actum. Aşa cum a statuat Curtea în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ale cãrei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauzã, controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor ulterioare sesizãrii, chiar dacã ar conţine prevederi asemãnãtoare, ar echivala cu ridicarea din oficiu de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de cãtre autorul excepţiei, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 49 din Legea fundamentalã referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celei formulate în speţa de faţã, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 327 din 14 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 septembrie 2004, Decizia nr. 15 din 12 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, sau Decizia nr. 77 din 21 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010, prilej cu care a statuat cã prevederile legale criticate sunt în deplin acord cu norma constituţionalã de referinţã, concurând la crearea regimului special de protecţie şi de asistenţã în realizarea drepturilor copiilor şi tinerilor.
Prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut cã aceste reglementãri instituie dreptul copilului la întreţinere, respectiv obligaţia corelativã ce incumbã pãrintelui natural sau celui care adoptã de a presta întreţinere faţã de copilul minor. Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2 din Codul familiei, obiectul acestei obligaţii îl formeazã mijloacele necesare traiului, respectiv alimente, locuinţã, îmbrãcãminte, medicamente, nevoi spirituale, precum şi mijloacele necesare pentru creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea profesionalã a copiilor. Obligaţia de întreţinere se executã în naturã sau prin plata unei sume de bani, instanţa judecãtoreascã fiind cea care stabileşte cuantumul şi modalitatea de executare, în funcţie de împrejurãri.
În cazul în care întreţinerea este datoratã de cãtre pãrinţii naturali sau adoptatori care obţin venituri din muncã, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime pentru obligaţia de întreţinere, ţinând seama de numãrul de copii ce urmeazã a beneficia de acest drept, precum şi de faptul cã, în condiţiile actuale, sursele de venituri diferã de la o etapã de timp la alta.
Curtea constatã cã nu poate fi primitã concluzia neconstituţionalitãţii textului de lege criticat, de vreme ce nu instituie vreo interdicţie formalã în ceea ce priveşte raportarea obligaţiei de întreţinere şi la alte venituri decât cele din muncã. Dimpotrivã, stabilirea acesteia se poate face în funcţie de orice venituri ale debitorului, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, potrivit cãrora, "Întreţinerea este datoratã potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmeazã a o plãti", iar "Instanţa judecãtoreascã va putea mãri sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotãrî încetarea ei, dupã cum se schimbã mijloacele celui care dã întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte".
Este cert cã, în asemenea situaţii, nu vor opera limitãrile instituite prin alin. 3 al art. 94 din Codul familiei, care îşi vor gãsi aplicare exclusiv în cazul în care pensia de întreţinere este stabilitã în raport cu câştigul din muncã, instanţa fiind suveranã în a determina cuantumul acesteia în funcţie de situaţia de fapt.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Adriana Odorheianu, în calitate de reprezentant legal al minorei Ada Odorheianu, în Dosarul nr. 9.305/4/2010 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 ianuarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
