Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 699 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) si art. 84 alin. (1) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 29 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) şi art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Amama M. Mekhlef în Dosarul nr. 11.364/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.364/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) şi art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Amama M. Mekhlef într-un litigiu privind regimul strãinilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã prevederile art. 46 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt neconstituţionale, întrucât presupun impunerea unei anumite perioade pentru cãsãtorie. Susţine cã, din acest motiv, contravin dispoziţiilor constituţionale care consacrã caracterul liber consimţit al cãsãtoriei dintre soţi, întrucât nimeni nu are dreptul sã impunã unei persoane când, unde, cu cine şi în ce perioadã sã se cãsãtoreascã. În ceea ce priveşte prevederile din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 referitoare la contestarea deciziei de returnare, aratã cã, în opinia sa, încalcã dreptul la o cale de atac şi la dublul grad de jurisdicţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, precizeazã cã protecţia generalã a strãinilor şi ocrotirea familiei sunt garantate în baza prezumţiei de bunã-credinţã a acestora în raport cu statul român, prezumţie care implicã şi ideea potrivit cãreia cãsãtoria trebuie sã fie încheiatã în vederea întemeierii unei familii, iar nu în alte scopuri, precum obţinerea statutului de refugiat ori a unei alte forme de protecţie subsidiarã. Totodatã, aratã cã asupra prevederilor art. 84 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã menţionatã Curtea s-a mai pronunţat, amintind, în acest sens, deciziile nr. 243 din 9 martie 2006, nr. 6 din 15 ianuarie 2008 şi nr. 858 din 16 iunie 2009.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 46 alin. (5) şi art. 82 alin. (2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Din motivarea excepţiei rezultã însã cã autorul acesteia are în vedere dispoziţiile art. 82 alin. (2) teza finalã în varianta anterioarã republicãrii ordonanţei de urgenţã, care se regãsesc la art. 84 alin. (1) teza finalã din varianta actualã, în vigoare şi la momentul ridicãrii excepţiei. Ca atare, Curtea apreciazã cã obiectul excepţiei îl reprezintã dispoziţiile art. 46 alin. (5) şi art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, texte asupra cãrora urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au urmãtorul conţinut:
- Art. 46 alin. (5): "(5) Strãinii beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare pot solicita reîntregirea familiei pentru soţ/soţie numai dacã data la care a fost încheiatã cãsãtoria este anterioarã obţinerii uneia dintre aceste forme de protecţie.";
- Art. 84 alin. (1) teza finalã: "(1) Decizia de returnare poate fi contestatã în termen de 10 zile de la data comunicãrii la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Oficiul Român pentru Imigrãri, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 48 - "Familia" şi art. 129 - "Folosirea cãilor de atac". De asemenea, invocã şi prevederile art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 2 - "Dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã" din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 46 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 48 din Constituţie. Condiţionarea dreptului de a solicita reîntregirea familiei de preexistenţa unei cãsãtorii încheiate anterior obţinerii formei de protecţie acordate de statul român nu este de naturã sã contravinã garanţiilor constituţionale care vizeazã libertatea încheierii cãsãtoriei, egalitatea soţilor, precum şi dreptul şi obligaţia pãrinţilor de a asigura creşterea, educarea şi instruirea copiilor, cuprinse în dispoziţiile constituţionale invocate. De altfel, întrucât textul de lege criticat vizeazã, prin ipotezã, cetãţeni strãini sau apatrizi, cãsãtoria încheiatã între aceştia este supusã regulilor specifice statului a cãrui cetãţenie o au, respectiv, ale statului pe teritoriul cãruia îşi au domiciliul sau reşedinţa, în cazul apatrizilor, astfel cã prevederile art. 46 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu sunt susceptibile sã înfrângã reperele constituţionale arãtate.
Condiţia anterioritãţii cãsãtoriei, impusã de textul de lege criticat, se justificã prin necesitatea prevenirii încheierii acesteia în scopul eludãrii dispoziţiilor legale referitoare la acordarea unei forme de protecţie din partea statului român.
Pentru aceste motive, Curtea nu poate reţine criticile prin raportare la dispoziţiile art. 48 din Constituţie. Dimpotrivã, constatã cã, prin acordarea beneficiului reîntregirii familiei, legiuitorul român a oferit recunoaştere şi protecţie cãsãtoriei preexistente în scopul asigurãrii, pe teritoriul statului român, a continuitãţii convieţuirii soţilor în spiritul valorilor morale pe care instituţia cãsãtoriei le genereazã în cadrul familiei.
În plus, Curtea constatã cã modalitatea restrictivã de redactare a textului de lege criticat este permisã de înseşi reglementãrile europene, respectiv, Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/86/CE din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 251 din 3 octombrie 2003. Astfel, la art. 9 alin. (2), directiva menţionatã prevede cã statele membre pot limita aplicarea dispoziţiilor referitoare la reîntregirea familiei la refugiaţii ale cãror legãturi de familie sunt anterioare intrãrii pe teritoriul acestora.
În subsidiar, Curtea observã cã, deşi textul de lege criticat se referã doar la posibilitatea strãinului beneficiar al unei forme de protecţie de a solicita reîntregirea familiei, în realitate, intenţia legiuitorului a vizat, în mod evident, însãşi acordarea acceptului statului român în acest sens, având în vedere condiţiile obiective cuprinse în art. 46 alin. (7) pe care trebuie sã le întruneascã cererea strãinului pentru a fi admisã, care nu implicã aprecieri de ordin subiectiv, ci exclusiv elemente de fapt direct demonstrabile. Astfel, dacã autoritatea competentã constatã cã cererea este însoţitã de documentele enumerate, respectiv certificatul de cãsãtorie sau, dupã caz, dovada legãturii de rudenie, declaraţia solicitantului, în formã autenticã, din care sã reiasã cã membrii de familie vor locui împreunã cu acesta, copia documentului care atestã dreptul de şedere pe teritoriul României, dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit, dovada mijloacelor de întreţinere şi asigurarea medicalã a solicitantului, este evident cã cererea va fi admisã, acestea fiind de naturã sã demonstreze în mod indubitabil caracterul real şi efectiv al cãsãtoriei.
În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, Curtea s-a mai pronunţat, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale ca şi cele invocate de autorul prezentei excepţii. Prin mai multe decizii, dintre care poate fi menţionatã, exemplificativ, Decizia nr. 1.222 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2011, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat oferã strãinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentã, cererea sa urmând sã fie examinatã de o instanţã judecãtoreascã independentã şi imparţialã. În plus, invocarea dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu este relevantã, întrucât prevederile internaţionale amintite garanteazã dreptul la douã grade de jurisdicţie exclusiv în materie penalã, or, prevederile criticate sunt de naturã administrativã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) şi art. 84 alin. (1) teza finalã din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Amama M. Mekhlef în Dosarul nr. 11.364/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
