Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 698 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 271, 272 si 273 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 29 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.218/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 din Codul de procedurã civilã şi a celor invocate din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care, în urma republicãrii acestui act normativ, se regãsesc în prevederile art. 271, 272 şi 273 din lege. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999, susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenitã inamisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 9.736 din 30 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 8.218/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 6.564 din data de 24 octombrie 2008, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale într-o cauzã având ca obiect acordarea de drepturi bãneşti. Prin Încheierea din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, 287 şi 288 din Codul muncii şi ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 şi a respins ca inadmisibilã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 164 din Codul de procedurã civilã. Autorul excepţiei a formulat recurs împotriva încheierii, astfel cã instanţa superioarã - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul, a sesizat direct, prin decizie, Curtea Constituţionalã, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 sunt "de un formalism excesiv", de naturã sã afecteze grav efectivitatea exercitãrii drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi sã restrângã nejustificat dreptul la apãrare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţã de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul criticã faptul cã intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecatã este prea scurt pentru ca un angajator sã îşi exercite dreptul la apãrare şi sã se achite de sarcina probei care îi revine, iar instanţa are posibilitatea de a-l decãdea din dreptul de a depune probe şi de a formula apãrãri. De asemenea, aratã cã prevederile art. 164 din Codul de procedurã civilã aduc atingere dreptului la apãrare, întrucât lasã la aprecierea instanţei posibilitatea conexãrii cauzelor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã considerã cã "dispoziţiile legale contestate sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã cã se pot aplica tale quale printr-un formalism excesiv, fãrã a avea în vedere situaţiile particulare, care pot apãrea pe parcursul judecãţii litigiilor".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, decizia de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând decizia de sesizare, raportul întocmit de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit actului de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Curtea observã cã Legea nr. 53/2003 - Codul muncii a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, iar, în urma renumerotãrii textelor, soluţiile legislative criticate se regãsesc în dispoziţiile art. 271, 272 şi 273 din lege. Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra acestor dispoziţii de lege, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 271: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncã se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a pãrţilor se considerã legal îndeplinitã dacã se realizeazã cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecatã.";
- Art. 272: "Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare.";
- Art. 273: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţã, instanţa fiind în drept sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii ce au urmãtorul conţinut:
- Art. 74: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecã în regim de urgenţã.
(2) Termenele de judecatã nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Pãrţile sunt legal citate, dacã citaţia le-a fost înmânatã cel puţin cu o zi înaintea judecãrii.";
- Art. 75: "În cazul în care sunt contestate mãsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, pânã la prima zi de înfãţişare, sã depunã dovezile în baza cãrora a luat mãsura respectivã.";
- Art. 77: "(1) În cazul în care judecata continuã, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţã al judecãrii conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate sã decadã din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia."
În fine, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora: "Pãrţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se aflã înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi pãrţi sau chiar împreunã cu alte pãrţi şi al cãror obiect şi cauzã au între dânsele o strânsã legãturã.
Întrunirea poate fi fãcutã de judecãtor chiar dacã pãrţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestitã, afarã numai dacã amândouã pãrţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei instanţe şi pãrţile nu o pot înlãtura, întrunirea se va face la acea instanţã."
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale, Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã a fost abrogatã prin art. 224 lit. b) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, care nu a mai pãstrat aceeaşi concepţie legislativã referitoare la soluţionarea conflictelor ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncã.
În aceste condiţii, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 a rãmas fãrã obiect.
Cât priveşte dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi cele ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã acestea au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale şi prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 369 din 25 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010, prin Decizia nr. 1.349 din 19 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010, sau prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicatã Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, reţinând cã textele de lege criticate reprezintã norme care stabilesc o procedurã specialã, derogatorie, referitoare la termenele de judecatã şi modalitatea administrãrii probelor în cazul judecãrii cererilor privind conflictele de muncã. Reglementarea acestora constituie o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptatã raporturilor de muncã şi exercitãrii dreptului la muncã. În plus, regulile de procedurã prevãzute de aceste dispoziţii se aplicã în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fãrã a fi favorizatã o categorie sau alta.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, Curtea a constatat cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ele reglementând norme de procedurã a cãror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.218/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271, 272 şi 273 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecatã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
