Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 698 din 25 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 24 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicatã de Eugen Nagy, Iuliana Nagy şi Maria Marian în Dosarul nr. 1.345/175/2008 al Tribunalului Alba - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume <>Decizia nr. 1.635/2009 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.345/175/2008, Tribunalul Alba - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicatã de Eugen Nagy, Iuliana Nagy şi Maria Marian într-o cauzã având ca obiect anulare act.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã reglementarea cuprinsã în <>art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 este neconstituţionalã, întrucât realizeazã discriminãri între cetãţeni în ceea ce priveşte comunicarea deciziilor şi cu privire la exercitarea cãilor de atac împotriva acestora. Astfel, aratã cã deciziile emise în baza <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 sunt supuse controlului judecãtoresc într-un termen de 30 de zile de la comunicare, fãrã a exista însã obligaţia ca acestea sã fie comunicate şi terţilor. Din acest punct de vedere, se considerã discriminaţi faţã de terţele persoane, chiriaşii, pentru care este aplicabilã reglementarea cuprinsã de <>Legea nr. 10/2001 , şi unde, împotriva deciziilor emise în baza acestui act normativ, se aplicã procedura de drept comun.
Tribunalul Alba - Secţia civilã apreciazã cã, la examinarea constituţionalitãţii unui text de lege, nu se are în vedere compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile şi dispoziţiile Legii fundamentale. Totodatã, aratã cã procedura şi termenele prevãzute de <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt mai restrictive decât cele prevãzute de dreptul comun, fãrã a se aduce atingere, însã, principiului egalitãţii în drepturi sau accesului liber la justiţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã principala criticã a autorilor excepţiei se referã la o omisiune legislativã, or, în aceste condiţii, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, în temeiul <>art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cãrei razã teritorialã este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotãrârea pronunţatã de instanţa de contencios administrativ este supusã cãilor de atac potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ."
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate de prevederile <>art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã egalitatea în faţa legii şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã autorii acesteia susţin neconstituţionalitatea reglementãrii criticate, deoarece instituie un regim diferenţiat în ceea ce priveşte posibilitatea atacãrii de cãtre terţele persoane a deciziilor emise în temeiul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 . Astfel, aceştia considerã cã prin procedura prevãzutã de legea contenciosului administrativ aceste persoane - terţi faţã de actul administrativ respectiv ar fi private de valorificarea unui drept constituţional, şi anume accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Prin <>Decizia nr. 1.635 din 3 decembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, Curtea a reţinut cã, "potrivit <>art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual nu pot fi introduse mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz. Dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , ca act normativ special în domeniul retrocedãrilor pe cale administrativã, se completeazã cu prevederile dreptului comun în materie, respectiv <>Legea nr. 554/2004 . În consecinţã, deciziile Comisiei speciale de retrocedare, reprezentând acte administrative, pot fi atacate de cãtre terţi la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile <>Legii nr. 554/2004 , aceştia având la dispoziţie un termen de un an de la data luãrii la cunoştinţã în care sã atace actul administrativ contestat."
Cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a considerat cã nu poate fi reţinutã susţinerea potrivit cãreia norma legalã criticatã "instituie un regim diferenţiat în ceea ce priveşte ocrotirea dreptului de proprietate al cetãţenilor persoane fizice sau al persoanelor juridice de drept privat faţã de persoanele juridice beneficiare ale legislaţiei reparatorii, prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 , care creeazã un regim favorizant faţã de celelalte persoane juridice sau fizice beneficiare ale prevederilor <>Legii nr. 10/2001 ", întrucât dispoziţiile legale în cauzã se referã distinct la douã categorii de persoane, aflate în situaţii juridice diferite.
De altfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, "principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicatã de Eugen Nagy, Iuliana Nagy şi Maria Marian în Dosarul nr. 1.345/175/2008 al Tribunalului Alba - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
