Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 698 din 17 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 107 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 940 din 21 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Koyo Romania" - S.A. în Dosarul nr. 381/3/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
La apelul nominal se prezintã pãrţile Andrei Neagoe, Maria Smegner, Dan Laic şi Adrian Laic, prin procurator, lipsind autorul excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fond, pãrţile prezente solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, soluţia legislativã criticatã preluatã de noua reglementare a <>Legii nr. 85/2006 fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 381/3/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Koyo Romania" - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã prevederile legale criticate, care dau posibilitatea unei autoritãţi - judecãtorul-sindic, de a deschide procedura falimentului şi de a dizolva o societate comercialã, îngrãdesc dreptul cetãţenilor de a exercita o activitate economicã bazatã pe libera iniţiativã. De asemenea, judecãtorul-sindic este obligat sã decidã în acelaşi sens cu hotãrârea adunãrii generale a creditorilor de deschidere a procedurii falimentului, care se ia cu votul majoritãţii creanţelor prezente la vot, ceea ce creeazã, pe de o parte, discriminare între creditorii majoritari şi cei minoritari, din punctul de vedere al cuantumului creanţelor, şi, pe de altã parte, subordonarea judecãtorului-sindic intereselor unor persoane private.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât procedura instituitã de <>Legea nr. 64/1995 are ca scop imediat acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţã şi, pe cale de consecinţã, asigurarea libertãţii comerţului, protecţia concurenţei neloiale şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, textul de lege criticat a cãrui soluţie legislativã a fost preluatã de <>art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã dispoziţiile <>art. 106 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ulterior sesizãrii Curţii, a intrat în vigoare <>Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care a abrogat <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, dar care a preluat, cu modificãri, dispoziţiile legii anterioare, printre care şi cele cuprinse în art. 106 alin. (1) şi (2), devenit art. 107 alin. (1) şi (2), astfel:
"(1) Judecãtorul-sindic va decide, prin sentinţã sau, dupã caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în urmãtoarele cazuri:
A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificatã;
b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat cã ar fi în stare de insolvenţã, iar contestaţia a fost respinsã de judecãtorul-sindic;
c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptãţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevãzute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
B. debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;
C.obligaţiile de platã şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfãşurarea activitãţii debitorului în decursul reorganizãrii sale aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, dupã caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).
(2) Prin hotãrârea prin care se decide intrarea în faliment, judecãtorul-sindic va pronunţa dizolvarea societãţii debitoare şi va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotãrâre a Guvernului;
c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, dupã caz;
d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar cãtre lichidator, împreunã cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate dupã deschiderea procedurii menţionate la art. 46 alin. (2);
e) întocmirea de cãtre administratorul judiciar şi predarea cãtre lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrãrii în faliment, cu indicarea celor nãscute dupã deschiderea procedurii;
f) notificarea intrãrii în faliment."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 45 care consacrã libertatea economicã, ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecãtorilor şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) privind economia şi libertatea comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale, <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului a fost abrogatã prin <>Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prevederile referitoare la procedura intrãrii în faliment, din care fãcea parte şi textul de lege criticat, fiind preluate cu modificãri. Astfel, Curtea Constituţionalã urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor noii reglementãri, respectiv ale <>art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 , întrucât soluţia legislativã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Pe fondul cauzei, Curtea observã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin <>Decizia nr. 190/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 24 mai 2005, sau prin <>Decizia nr. 656/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006. Cu acele prilejuri, a statuat cã "dispoziţiile legale criticate au ca scop, ca şi întreaga procedurã instituitã prin <>Legea nr. 64/1995 , acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţã, şi, în acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie".
Curtea a reţinut, de asemenea, cã "nici critica de neconstituţionalitate întemeiatã pe invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 45 din Constituţie nu poate fi primitã. Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora sunt garantate de textul constituţional în condiţiile legii, iar nu prin încãlcarea dispoziţiilor legale care stabilesc obligaţiile participanţilor la activitatea comercialã".
În ceea ce priveşte susţinerea privind contrarietatea dintre textele de lege criticate şi prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie, conform cãrora judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii, Curtea constatã cã judecãtorul-sindic decide intrarea în faliment a debitorului, în baza unui raport întocmit de administratorul judiciar prin care se propune intrarea în procedura simplificatã, potrivit dispoziţiilor <>art. 54 din Legea nr. 85/2006 , sau în baza unui raport asupra cauzelor şi împrejurãrilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cãrora le-ar fi imputabilã, dupã ce, în prealabil, propunerea privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generalã, a fost supusã aprobãrii adunãrii generale a creditorilor, conform prevederilor art. 59 şi 60 din aceeaşi lege. Aşadar, judecãtorul-sindic analizeazã hotãrârea adunãrii creditorilor de aprobare a raportului prin care se propune intrarea în faliment şi, apreciind asupra situaţiei de fapt prin raportare la prevederile legale, îndeplineşte actul de justiţie în mod imparţial şi independent. De aceea, nu se poate susţine cã decizia sa ar fi determinatã exclusiv de hotãrârea adunãrii creditorilor, ci reprezintã rezultatul verificãrii mãsurii în care aceastã hotãrâre îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Koyo Romania" - S.A. în Dosarul nr. 381/3/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
