Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 697 din 27 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 697 din 27 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 905 din 7 decembrie 2015

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean        - preşedinte
    Valer Dorneanu          - judecător
    Petre Lăzăroiu          - judecător
    Mircea Ştefan Minea     - judecător
    Daniel Marius Morar     - judecător
    Mona-Maria Pivniceru    - judecător
    Puskas Valentin Zoltan  - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu   - judecător
    Tudorel Toader          - judecător
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.519/4/2014 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 91D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 662 din 11 noiembrie 2014, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.519/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată, din oficiu, de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva încheierii de carte funciară prin care a fost respinsă cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unui imobil pentru neîndeplinirea obligaţiei de a face dovada achitării impozitului pe tranzacţie.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul de proprietate privată în măsura în care este interpretat în sensul că impune dobânditorului adjudecatar, în cadrul procedurii de executare silită, obligaţia de a face dovada efectuării plăţii impozitului datorat pe tranzacţie de către înstrăinătorul forţat, respectiv de debitorul executat silit. De asemenea, susţine că textul legal criticat contravine şi dispoziţiilor art. 56 din Constituţie care instituie obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice, deoarece impune obligaţia de facto a unei persoane de a achita sarcinile fiscale pe care tot legea le instituie în sarcina unei alte persoane, în calitate de contribuabil, în situaţia în care obligaţia de plată este personală şi revine celui în sarcina căruia a fost instituită. În aceste condiţii, refuzul înscrierii în cartea funciară reprezintă o ingerinţă a autorităţilor statului în dreptul de proprietate al dobânditorului, în special cu referire la atributul dispoziţiei, care este suspendat în lipsa înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară. Arată că, dacă din textele de lege care reglementează principiile plăţii creanţelor fiscale reiese, în esenţă, că obligat este doar contribuabilul, textul art. 77^1 alin. (6) teza finală din codul fiscal lasă loc interpretărilor, din moment ce nu individualizează cu claritate persoana căreia îi revine sarcina plăţii, ci precizează, în termeni generali, că cererea de înscriere în cartea funciară va fi respinsă dacă nu se face dovada plăţii impozitului. Interpretarea dată textului de lege criticat de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de registratorii de carte funciară poate conduce la situaţia ca, în fapt, obligaţia de plată a acestui tip de sarcină fiscală să fie pusă în sarcina unei alte persoane decât cea căreia îi revine obligaţia de plată, potrivit legii.
    6. În continuare, instanţa de judecată - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate solicită Curţii Constituţionale ca, în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, să analizeze şi măsura în care se impune extinderea controlului de constituţionalitate şi la alte ipoteze decât cea referitoare la dobândirea unui imobil prin act de adjudecare, cum ar fi, spre exemplu, situaţia în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească. În acest sens arată că, deşi prezenta cauză se referă doar la o situaţie care priveşte un adjudecatar în cadrul procedurii de executare silită, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 662 din 11 noiembrie 2014*), nepublicată la data sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, rămâne de analizat măsura în care se impune, în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, extinderea controlului de constituţionalitate şi la alte ipoteze în care sunt incidente dispoziţiile legale criticate, cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească.
──────────
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 662 din 11 noiembrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015.
──────────

    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul cuprins: "Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului."
    11. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 14 aprilie 2015, dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost modificate, fără a prelua soluţia legislativă, având, în prezent, următorul conţinut: "Impozitul prevăzut la alin. (1) şi la alin. (3) teza a doua se calculează şi se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile/definitive şi executorii a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. În cazul transferului prin executare silită impozitul datorat de contribuabilul din patrimoniul căruia a fost transferată proprietatea imobiliară se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei."
    12. Însă, ţinând cont de Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia "sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", precum şi de faptul că obiectul litigiului în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă soluţionarea unei plângeri formulate împotriva încheierii de carte funciară prin care a fost respinsă cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietatea asupra unui imobil pentru neîndeplinirea obligaţiei de a face dovada achitării impozitului pe tranzacţie, Curtea constată că obiect al excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
    13. În opinia instanţei de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 56 privind contribuţiile financiare. Se mai invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 30 iunie 2005, pronunţată în Cauza Jahn şi alţii împotriva Germaniei, paragraful 81 şi următoarele, potrivit căreia pentru a putea fi compatibilă cu Convenţia ingerinţa statului în dreptul de proprietate al cetăţeanului trebuie să fie luată în conformitate cu o lege previzibilă şi accesibilă, să aibă un scop legitim şi să fie necesară atingerii acelui scop şi proporţională.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt constituţionale în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plăţii impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-şi putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.
    15. Prin această decizie, Curtea a efectuat testul de proporţionalitate dezvoltat în jurisprudenţa sa şi a constatat, la paragraful 37, că măsura legislativă criticată, astfel cum a fost reglementată, nu apare ca păstrând un just echilibru cu scopul legitim urmărit din perspectiva relaţiei existente între interesul general invocat şi cel individual. Curtea a mai reţinut că prin condiţionarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin actul de adjudecare de îndeplinirea de către o altă persoană a obligaţiei de plată a impozitului datorat, legiuitorul a încălcat această condiţie de rezonabilitate şi a afectat în mod direct dreptul de proprietate al adjudecatarului (paragraful 40). De asemenea, a reţinut că statul are nu doar obligaţia negativă de a nu adopta măsuri care să afecteze proprietatea, ci şi obligaţia pozitivă de a asigura, cu alte cuvinte, de a garanta dreptul de proprietate privată. Prin urmare, textul constituţional al art. 44 determină, pe lângă obligaţia negativă a legiuitorului de a nu interveni printr-o dispoziţie legislativă de stabilire a unei condiţii excesive, în sensul de a împiedica titularul dreptului de proprietate de a se bucura de plenitudinea dreptului său, şi o obligaţie pozitivă a acestuia de a asigura valorificarea acestui drept şi de a proteja titularul dreptului de proprietate. Curtea a constatat că, din contră, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia negativă de a nu interveni în dreptul de proprietate privată. În consecinţă, Curtea a reţinut că prin nerespectarea principiului proporţionalităţii s-a afectat însăşi substanţa dreptului de proprietate, măsura neputând fi calificată ca una de stabilire a conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate, în sensul art. 44 alin. (1) din Constituţie.
    16. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Prin urmare, ţinând cont de aceste dispoziţii de lege şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, va fi respinsă ca devenită inadmisibilă. Curtea precizează că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.
    17. Distinct de cele arătate, în prezenta cauză, deşi se referă doar la o situaţie care priveşte un adjudecatar în cadrul procedurii de executare silită, instanţa de judecată - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate solicită Curţii Constituţionale, ca, în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, să analizeze şi măsura în care se impune extinderea controlului de constituţionalitate şi la alte ipoteze decât cea referitoare la dobândirea unui imobil prin act de adjudecare, cum ar fi, spre exemplu, situaţia în care transferul dreptului de proprietate se realizează prin hotărâre judecătorească. Cu privire la această solicitare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, paragraful 42, a constatat că, "având în vedere ansamblul reglementării normative a art. 77^1 alin. (6) din codul fiscal din care face parte şi norma legală criticată, pentru identitate de raţiune, cele statuate în prezenta decizie se aplică mutatis mutandis şi în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se realizează prin hotărâre judecătorească".

    18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.519/4/2014.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                            Ioana Marilena Chiorean

                                     -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 697 din 27 octombrie 2015

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"