Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 697 din 17 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Agricolã "Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 1.335/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 3.809/2/2007 (nr. în format vechi 1.351/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã, de Marin Duţã şi Societatea Agricolã "Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 1.387/259/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã, de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 10.365/1/2007, de Marin Duţã în dosarele nr. 6.793/1/2007 şi nr. 6.795/1/2007, de Ion Mladin în Dosarul nr. 2.359/54/2007, de Societatea Comercialã "Cãtãlina Impex" - S.R.L. din Vaslui, judeţul Vaslui, în Dosarul nr. 1.476/44/2007, toate aceste din urmã dosare fiind ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei Marin Duţã personal şi în calitate de reprezentant legal al Societãţii Agricole "Inoteşti" din comuna Colceag, Judeţul Prahova. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã Curţii cã autorul excepţiei Ion Mladin a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 12D/2008, nr. 79D/2008, nr. 101D/2008, nr. 281D/2008, nr. 540D/2008, nr. 1.026D/2008, nr. 1.050D/2008 şi nr. 1.201D/2008 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Autorul excepţiei prezent aratã cã nu este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 79D/2008, nr. 101D/2008, nr. 281D/2008, nr. 540D/2008, nr. 1.026D/2008, nr. 1.050D/2008 şi nr. 1.201D/2008 la Dosarul nr. 12D/2008, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecatã. Marin Duţã solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã şi depune la dosar concluzii scrise în acest sens. Aratã cã textul de lege criticat "reprezintã un cumul de escrocherii ale breslei juridice, care favorizeazã infractorii, iar dosarele judecãtoreşti şi de cercetare penalã se falsificã, se vând şi se cumpãrã". Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.335/42/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Agricolã "Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unor rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.809/2/2007 (nr. în format vechi 1.351/2007), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Constantin Virgil Manea cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.387/259/2007, Tribunalul Prahova - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Marin Duţã şi Societatea Agricolã "Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, cu ocazia soluţionãrii recursului privind o sentinţã penalã referitoare la plângerea împotriva unor rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale. Prin încheierile din 23 ianuarie 2008, 14 februarie 2008, 26 şi 27 martie 2008, pronunţate în dosarele nr. 6.793/1/2007, nr. 6.795/1/2007, nr. 10.365/1/2007, nr. 1.476/44/2007 şi nr. 2.359/54/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Marin Duţã, de Constantin Virgil Manea, de Societatea Comercialã "Cãtãlina Impex" - S.R.L. din Vaslui, judeţul Vaslui, şi de Ion Mladin, cu ocazia soluţionãrii plângerilor împotriva unor acte de netrimitere în judecatã ale procurorului, respectiv cu ocazia soluţionãrii recursurilor privind sentinţe penale referitoare la plângeri împotriva unor rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã vinovãţia celor acuzaţi trebuie sã fie stabilitã de instanţa de judecatã, iar nu de procuror. Considerã cã textul de lege atacat "reprezintã un cumul de escrocherii ale breslei juridice, prin care se lasã portiţe ca bandele de infractori care dau cote mari sã fie favorizaţi, exoneraţi de rãspundere penalã. Procurorii nu apãrã drepturile celor vãtãmaţi, ci ale bandelor de infractori, [...] dau soluţii false, vând-cumpãrã dosarele de cercetare penalã". Art. 278^1 din Codul de procedurã penalã mai este criticat şi pe motiv cã nu prevede rãspunderea penalã a poliţistului anchetator, a procurorului şi a judecãtorului care se ocupã de un caz, respectiv a foştilor securişti. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivã, sunt de naturã sã garanteze dreptul oricãrei persoane nemulţumite de soluţiile adoptate de procuror de a se adresa instanţei de judecatã pentru verificarea legalitãţii şi temeiniciei mãsurii dispuse. Cu toate acestea, considerã cã prevederile "art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã ar putea contraveni dispoziţiilor art. 16 din Constituţie în mãsura în care se condiţioneazã dreptul persoanei vãtãmate de a formula plângere de promovarea acesteia în termenul prevãzut în teza finalã a acestui text de lege, deşi procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea şi prin urmare nu se justificã o asemenea procedurã". Apreciazã cã termenul la care face referire art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu poate fi socotit decât în favoarea persoanei vãtãmate care are dreptul la rezolvarea cauzei sale într-un termen rezonabil, iar nu în defavoarea sa, cãci, altfel, dreptul recunoscut prin art. 278^1 din Codul de procedurã penalã ar fi doar formal, iluzoriu, ceea ce nu poate fi acceptat. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fiind formulatã în condiţiile necunoaşterii adecvate a materiei, precum şi în scop şicanator la adresa celeilalte pãrţi. Tribunalul Prahova - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei, fãcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Mai aratã cã legiuitorul nu poate restrânge sfera persoanelor care pot fi trase la rãspundere penalã în raport de calitatea acestora. Considerã cã, de altfel, critica vizeazã extinderea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã şi la alte situaţii neprevãzute de textul de lege, în sensul de a se reglementa posibilitatea formulãrii plângerii nu doar împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã, ci şi împotriva actelor sau mãsurilor unei anumite categorii de persoane. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Mai aratã cã nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate criticile care nu vizeazã încãlcãri ale dispoziţiilor Constituţiei, ci aspecte legate de activitatea Ministerului Public. Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale. Aratã cã textul de lege criticat este menit sã asigure accesul la justiţie în acele cauze în care procurorul a emis un act de netrimitere în judecatã. Totodatã, limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã este justificatã având în vedere faptul cã în procedura plângerii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu se judecã fondul cauzei, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise înfãţişate de pãrţi. Astfel, persoana vãtãmatã are posibilitatea sã demonstreze atât caracterul incomplet al urmãririi penale, cât şi aprecierea eronatã a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisã de procuror. În plus, nicio dispoziţie legalã nu împiedicã persoana vãtãmatã ca, atunci când apreciazã cã este posibilã administrarea altor probe pentru stabilirea adevãrului, sã solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecatã sau procurorului ierarhic superior sã dispunã, în condiţiile prevãzute de lege, începerea sau redeschiderea urmãririi penale. Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu aduc atingere nici celorlalte dispoziţii constituţionale invocate de autorii excepţiei. În sensul celor arãtate, invocã <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 849/2007 , nr. 120/2008 şi nr. 355/2008. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet judecãtorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului. Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa cãreia judecãtorul, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Judecãtorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Plângerea greşit îndreptatã se trimite organului judiciar competent." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu privire la statul român, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 40 cu privire la dreptul de asociere, ale art. 45 referitoare la libertatea economicã, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public şi ale art. 132 alin. (1) cu privire la statutul procurorilor, precum şi a prevederilor art. 1 privind obligaţia de a respecta drepturile omului şi ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã au fost supuse în numeroase rânduri controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la dispoziţii din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, <>Decizia nr. 64 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006, <>Decizia nr. 849 din 9 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, <>Decizia nr. 1.132 din 27 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, <>Decizia nr. 1.159 din 11 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2008, <>Decizia nr. 120 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, precum şi <>Decizia nr. 355 din 20 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008. Cu aceste prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, statuând, în mod constant, cã dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu încalcã egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã ducã la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. În ceea ce priveşte criticile referitoare la omisiuni legislative, precum şi cele care vizeazã activitatea Ministerului Public şi a instanţelor de judecatã, aceste aspecte nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt, dupã caz, de competenţa legiuitorului, respectiv a instanţelor de judecatã, în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Agricolã "Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 1.335/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 3.809/2/2007 (nr. în format vechi 1.351/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã, de Marin Duţã şi de Societatea Agricolã "Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 1.387/259/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã, de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 10.365/1/2007, de Marin Duţã în dosarele nr. 6.793/1/2007 şi nr. 6.795/1/2007, de Ion Mladin în Dosarul nr. 2.359/54/2007 şi de Societatea Comercialã "Cãtãlina Impex" - S.R.L. din Vaslui, judeţul Vaslui, în Dosarul nr. 1.476/44/2007, toate aceste din urmã dosare fiind ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
