Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 696 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 88 din 31 ianuarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Nwabuche Ikechi, Jonsu Dithing şi Johnson Owe în dosarele nr. 7.048/2005, nr. 7.987/2005 şi nr. 11.920/2005 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Aceste cauze au fost înregistrate la Curtea Constituţionalã sub nr. 765D/2005, nr. 767D/2005 şi, respectiv, nr. 768D/2005.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã faptul cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis prin Serviciul de registraturã al Curţii note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 768D/2005 şi nr. 767D/2005 la Dosarul nr. 765D/2005, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 şi 27 septembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 7.048/2005, nr. 11.920/2005 şi nr. 7.987/2005, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţiile au fost ridicate de Nwabuche Ikechi, Johnson Owe şi Jonsu Dithing în cauze având ca obiect plângerile acestora împotriva hotãrârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie umanitarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemãnãtor, se aratã cã dispoziţiile legale ale <>art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravin prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi".
În esenţã, se susţine cã termenul imperativ de 10 zile, înãuntrul cãruia instanţa de judecatã trebuie sã se pronunţe în procedurã acceleratã asupra unor probleme ce necesitã administrarea unui probatoriu complex, este un termen mult prea scurt şi creeazã o stare de discriminare şi inegalitate faţã de persoanele ale cãror cereri sunt soluţionate în procedura ordinarã, într-un termen dispozitiv de 30 de zile. Se menţioneazã cã, în cadrul aceluiaşi termen de 10 zile, solicitantul cererii de acordare a unei forme de protecţie umanitarã trebuie, pe de o parte, sã dovedeascã netemeinicia utilizãrii procedurii accelerate, iar pe de altã parte, în cazul soluţionãrii imediate a fondului cauzei, sã aducã probe în susţinerea cererii sale, probe deosebit de complexe şi de multe ori greu de procurat, datã fiind situaţia specialã a unei persoane cu statut de refugiat, solicitantã de azil într-o ţarã strãinã. Instanţa nu se poate antepronunţa asupra temeiniciei încadrãrii în procedurã acceleratã a cererii sale, astfel cã acesta nu poate fi avertizat asupra cursului procesului şi trebuie sã fie pregãtit chiar de la primul termen cu probe, spre deosebire de cealaltã parte, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, care nu trebuie decât sã reitereze în faţa instanţei soluţia adoptatã privind încadrarea procedurii de soluţionare a cererii. Astfel, sub presiunea termenului de 10 zile, drepturile procedurale ale solicitantului - dreptul la interpret, dreptul la asistenţã juridicã sau chiar dreptul de a fi citat - sunt ameninţate a fi insuficient exercitate sau chiar încãlcate.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând în acest sens cã, pe de o parte, termenul de 10 zile prevãzut de textele de lege criticate nu este un termen de ordine publicã, fiind stipulat în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 tocmai în considerarea procedurii accelerate aplicabile refugiaţilor, iar pe de altã parte, în cauzã prevaleazã analiza materialului probator şi pronunţarea unei hotãrâri legale şi temeinice, într-un interval de timp cât de scurt posibil, raportat la specificul cauzei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 20 alin. (4), devenite <>art. 21 alin. (4) dupã republicarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, sunt constituţionale. În acest sens se aratã cã instituirea termenului de 10 zile în cadrul cãruia instanţa de judecatã soluţioneazã plângerea şi pronunţã o hotãrâre motivatã nu este de naturã a încãlca principiul unicitãţii, imparţialitãţii şi egalitãţii justiţiei, consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile în care, în temeiul art. 126 alin. (2) din aceasta, legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecatã şi normele de procedurã judiciarã, cu condiţia implicitã a respectãrii normelor şi principiilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare şi notelor scrise ale autorilor, dispoziţiile "<>art. 20 alin. (4) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 ". Anterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, iar art. 20 alin. (4), care nu a fost modificat, a devenit, în urma renumerotãrii textelor, art. 21 alin. (4). Întrucât atât instanţa, cât şi autorii excepţiei au indicat în mod eronat obiectul excepţiei, rezultã cã acesta îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 21 alin. (4) din ordonanţa menţionatã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 21 alin. (4): "Instanţa soluţioneazã plângerea în termen de 10 zile şi pronunţã o hotãrâre motivatã, prin care:
a) respinge plângerea pentru cel puţin unul dintre motivele prevãzute la art. 19 alin. (1);
b) admite plângerea şi dispune ca structura competentã a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotãrârea sã analizeze cererea în procedurã ordinarã."
În motivarea excepţiei ridicate autorii acesteia invocã încãlcarea art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege a mai fost supus controlului de constituţionalitate în repetate rânduri, atât în redactarea anterioarã republicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 (de exemplu, <>Decizia nr. 389/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.077 din 19 noiembrie 2004), cât şi în redactarea ulterioarã republicãrii şi renumerotãrii textelor (de exemplu: deciziile nr. 140/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 13 mai 2005, şi nr. 445/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 13 octombrie 2005), Curtea statuând în mod constant în sensul conformitãţii acestora cu normele şi principiile Legii fundamentale.
Chiar dacã prin deciziile menţionate textele de lege criticate sunt examinate prin raportare la alte norme constituţionale (de exemplu: art. 21, art. 24 şi art. 53 din Constituţie) decât cele invocate în prezenta cauzã, Curtea observã cã aspectele vizate de autorii prezentei excepţii sunt, în esenţã, aceleaşi şi privesc termenul de 10 zile, considerat insuficient faţã de complexitatea problemelor asupra cãrora instanţa de judecatã trebuie sã se pronunţe.
Datã fiind jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materie, dar şi similitudinea argumentelor invocate de autorii prezentei excepţii şi a celor formulate de autorii excepţiilor soluţionate prin deciziile la care s-a fãcut referire, Curtea constatã cã soluţiile şi considerentele acestora îşi menţin valabilitatea. În plus, considerã cã prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie, invocate ca fiind încãlcate, consacrã principiile unicitãţii, imparţialitãţii şi egalitãţii justiţiei, ca un corolar al drepturilor şi garanţiilor procesuale constituţionale, specifice unui stat de drept democratic. Or, dreptul la apãrare, liberul acces la justiţie sau dreptul la un proces echitabil reprezintã principalele garanţii constituţionale ale drepturilor procesuale ale justiţiabililor, iar Curtea a statuat constant în jurisprudenţa menţionatã cã dispoziţiile <>art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt în concordanţã cu acestea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind regimul şi statutul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Nwabuche Ikechi, Jonsu Dithing şi Johnson Owe în dosarele nr. 7.048/2005, nr. 7.987/2005 şi nr. 11.920/2005 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
