Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 694 din 24 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 24 februarie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Alexandru Ioniţă în Dosarul nr. 5.580/202/2015 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 800D/2016.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 802D/2016, nr. 1.031D/2016-1.034D/2016, nr. 1.072D/2016 şi nr. 1.149D/2016 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, excepţie ridicată de Alexandru Ioniţă în dosarele nr. 5.580/202/2015, nr. 5.582/202/2015, nr. 5.577/202/2015 nr. 5.585/202/2015, nr. 5.588/202/2015, nr. 5.581/202/2015, nr. 5.635/202/2015, nr. 5.633/202/2015 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
4. La apelul nominal se prezintă părţile Dinu Dumitru, în Dosarul nr. 1.031D/2016, Radu Niculae, în Dosarul nr. 1.072D/ 2016, şi Petra Ganciu, în Dosarul nr. 1.149D/2016. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a cauzelor.
6. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 802D/2016, nr. 1.031D/2016-nr. 1.034D/2016, nr. 1.072D/2016 şi nr. 1.149D/2016 la Dosarul nr. 800D/2016, care este primul înregistrat.
7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare, deoarece, prin acesta, sunt împiedicaţi în realizarea unor acţiuni la Cartea funciară şi la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. De asemenea depun un set de înscrisuri, inclusiv pentru Gheorghe Radef, parte în Dosarul nr. 1.032D/2016.
8. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naşte un drept de proprietate, ci un drept de creanţă condiţională a cărei realizare depinde de rezultatul procedurii judiciare în cadrul acţiunii iniţiale. De asemenea menţionează că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, iar, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
9. Prin încheierile din 20 aprilie 2016, 4 mai 2016, 18 mai 2016, 25 mai 2016, 1 iunie 2016 şi 14 iunie 2016, pronunţate în dosarele nr. 5.580/202/2015, nr. 5.582/202/2015, nr. 5.577/ 202/2015, nr. 5.585/202/2015, nr. 5.588/202/2015, nr. 5.581/ 202/2015, nr. 5.635/202/2015, nr. 5.633/202/2015, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.
10. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Ioniţă în cauze având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate împotriva unor sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Călăraşi prin care s-au respins, ca inadmisibile, cererile prin care a solicitat pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor/condiţiilor prevăzute de Legea nr. 17/2014.
11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare autentificate la notar, prin care acesta, în calitate de promitent-cumpărător, şi părţile (pârâţii), în calitate de promitenţi-vânzători, au convenit perfectarea unor contracte de vânzare-cumpărare pentru teren arabil extravilan, îndeplinindu-şi obligaţiile stabilite prin antecontracte, respectiv preţul a fost achitat odată cu încheierea acestora, însă promitenţii-vânzători nu au dat curs solicitării de a perfecta contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică şi nu au făcut dovada înscrierii imobilului în cartea funciară şi a cheltuielilor efectuate.
12. Faţă de această situaţie consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 sunt neconstituţionale, deoarece îl împiedică pe promitentul-cumpărător să obţină îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate de promitentul-vânzător faţă de impunerea obligaţiei de a înscrie imobilul în cartea funciară. Astfel, în cazul refuzului promitentului-vânzător de a încheia contractul promis, promitentul-cumpărător nu mai poate obţine pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, dacă imobilul nu este înscris în cartea funciară, chiar dacă la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare nu erau impuse asemenea condiţii. Aceasta, deoarece promitentul-cumpărător nu poate cere în numele promitentului-vânzător înscrierea în cartea funciară sau la rolul fiscal, întrucât aceste operaţiuni sunt condiţionate de dovada dreptului de proprietate al petentului, iar efectuarea acestor demersuri de către însuşi promitentul-vânzător este exclusă, având în vedere că acesta din urmă refuză încheierea contractului promis.
13. În acest context precizează că, în principiu, chiar dacă este posibil, ca, întemeindu-se pe art. 1.272 alin. (1) din Codul civil, promitentul-cumpărător să obţină obligarea promitentului-vânzător la efectuarea formalităţilor de înscriere a terenului în cartea funciară şi la rolul fiscal, tot nu vor fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 17/2014, dacă debitorul nu îşi execută obligaţia, în ciuda penalităţilor prevăzute de Codul de procedură civilă.
14. Se mai arată că antecontractul de vânzare-cumpărare este tot un contract civil, iar posibilitatea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, potrivit art. 1.669 din Codul civil (sub imperiul căruia s-au încheiat antecontractele din prezentele cauze), este o modalitate specifică de executare silită a antecontractului; or, această executare silită nu se mai poate efectua ca urmare a noilor reglementări, respectiv Legea nr. 17/2014, cu privire la obligativitatea ca imobilul ce face obiectul antecontractului să fie înscris în cartea funciară.
15. Aplicarea condiţiilor referitoare la înscrierea imobilului în cartea funciară, prevăzute de dispoziţiile criticate, are un evident caracter retroactiv, întrucât limitează efectele juridice, în sens larg, născute de antecontract sub imperiul legii vechi, prin instituirea unor noi condiţii, cerinţe care nu erau prevăzute de lege la data la care părţile s-au obligat, şi poate duce la desfiinţarea dreptului de creanţă al promitentului-cumpărător, ceea ce conduce la încălcarea flagrantă a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile.
16. Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 şi Decizia nr. 480 din 18 iunie 2015.
17. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
18. Guvernul precizează că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea acesteia (art. 16, art. 21 şi art. 44), motivarea vizând pretinsa neretroactivitate a prevederilor contestate. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
19. Contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea principiului neretroactivităţii şi nici cu cel privind accesul liber la justiţie, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile. Se poate reţine că prevederea legală criticată stabileşte atribuţiile de natură procedurală ale instanţei de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de validitate ale antecontractului, şi condiţiile reglementate de art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, după caz. Astfel, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, sunt condiţiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, norma criticată stabilind în sarcina instanţei de judecată obligaţia verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic. Cu privire la invocarea art. 44 din Constituţie arată că, pe lângă faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a motivat în ce constă înfrângerea acestuia, acesta nu are un drept de proprietate cu privire la terenul ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, deoarece transferul proprietăţii nu a avut loc, în condiţiile legii. În ceea ce priveşte menţionarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.
20. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, raportat la art. 16, 21 şi 44 din Constituţie.
21. Totodată arată că, în motivare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât împiedică promitentul-cumpărător să obţină îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate de promitentul-vânzător faţă de impunerea obligaţiei de a înscrie imobilul în cartea funciară. Astfel, analizate dintr-o perspectivă mai largă, motivele invocate relevă, în realitate, aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate raportate la o situaţie de fapt concretă. Mai exact, critica de neconstituţionalitate a textului legal este construită, în principal, pe faptul că, deşi la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare terenul ce făcea obiectul înţelegerii nu ar fi trebuit să fie înscris în cartea funciară, în prezent, prin neîndeplinirea formalităţilor de publicitate, este periclitată admisibilitatea cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 17/2014. Legat de aceste aspecte precizează că modul de interpretare a unei legi şi aplicare a unui act normativ nou în cadrul unor procese este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a Legii nr. 17/2014. Într-o atare situaţie, Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei în interpretarea prevederilor legale incidente în cadrul unui proces, în condiţiile în care, în virtutea rolului ei activ, instanţa de judecată tocmai acest lucru trebuie să-l realizeze.
22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) În toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară."
25. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată. Totodată, având în vedere motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate cuprinsă în notele scrise, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine ca temei constituţional şi prevederile art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii.
26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, Curtea observă că, faţă de aceste prevederi legale, nemulţumirea autorului excepţiei de neconstituţionalitate constă, în principal, în faptul că, prin instituirea condiţiilor ce trebuie îndeplinite în cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, dispoziţiile criticate ar avea caracter retroactiv în ceea ce priveşte antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014.
27. De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, a reţinut că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din această lege (Legea nr. 17/2014), iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară. Or, în aceste condiţii, în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane se creează în sarcina vânzătorilor şi a cumpărătorilor obligaţia de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate.
28. Întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că legea nu retroactivează, ci vizează doar condiţiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).
29. Prin urmare, aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.
30. Aşadar, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, sunt condiţiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, norma criticată stabilind în sarcina instanţei de judecată obligaţia verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic (a de vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 83 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 24 martie 2015). În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 24 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 22 noiembrie 2016, a apreciat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, sunt norme de drept civil de imediată aplicare, care se impun a fi analizate în toate cazurile în care, ulterior intrării ei în vigoare, instanţa de judecată are a analiza îndeplinirea condiţiilor de validitate pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenuri agricole situate în extravilan. Nu prezintă relevanţă, din acest punct de vedere, data încheierii promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare. În acest context a decis că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 se aplică promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare privind terenuri agricole situate în extravilan, încheiate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, indiferent de momentul sesizării instanţei, iar instanţa de judecată poate dispune îndeplinirea formalităţilor în vederea obţinerii avizelor (...).
31. În ceea ce priveşte celelalte menţiuni cu privire la neîndeplinirea, de către părţi, a obligaţiilor stabilite prin antecontracte, Curtea constată că acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care sunt de competenţa instanţei de judecată şi nu intră în sfera contenciosului constituţional. De altfel, chiar autorul excepţiei acceptă că, în principiu, are la îndemână proceduri legale în situaţia în care, atunci când una dintre părţile unei promisiuni bilaterale de vânzare refuză din motive care îi sunt imputabile să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite (a se vedea, spre exemplu, paragrafele 13 şi 14 din prezenta decizie).
32. Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 16, 21 şi 44 din Legea fundamentală, Curtea observă că autorul excepţiei se referă în mod generic la acestea, fără a motiva pretinsa încălcare a acestor dispoziţii constituţionale, context în care instanţa de contencios constituţional îşi va reitera jurisprudenţa cu privire la dispoziţiile Legii nr. 17/2014.
33. Astfel, cu privire la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 516 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 3 noiembrie 2016, a reţinut că prevederile Legii nr. 17/2014 se aplică, deopotrivă şi în egală măsură, tuturor celor care se regăsesc în ipoteza normelor criticate, fără privilegii şi fără discriminări.
34. În ceea ce priveşte art. 21 din Legea fundamentală, Curtea a constatat că principiul accesului liber la justiţie permite oricărei persoane să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime. Or, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul prevederilor Codului civil, ale Codului de procedură civilă şi ale legislaţiei în materie, în calitate de promitent-cumpărător, a avut posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată, ocazie cu care, de altfel, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
35. Referitor la dispoziţiile art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că, pe de o parte, potrivit prevederilor constituţionale, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, şi Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012). Or, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate se află în această ipoteză, antecontractul de vânzare-cumpărare nefiind translativ de proprietate.
36. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Ioniţă în dosarele nr. 5.580/202/2015, nr. 5.582/202/2015, nr. 5.577/202/2015 nr. 5.585/202/2015, nr. 5.588/202/2015, nr. 5.581/202/2015, nr. 5.635/202/2015, nr. 5.633/202/2015 ale Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
