Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 693 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 903 din 4 decembrie 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Fănică Bordînc în Dosarul nr. 1.137/54/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.426D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Astfel, autorul critică art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, întrucât noţiunea de răpire nu este definită în Codul penal român sau nu se regăseşte ca infracţiune specială în legislaţia română. Premisa sa este greşită, deoarece textul criticat prevede răpirea sau lipsirea în mod ilegal sau luarea de ostatici printre infracţiunile pentru care nu se cere dubla incriminare. Aşadar, este suficient ca ele să fie reglementate ca atare în statul emitent al mandatului european de arestare, nefiind nevoie să se regăsească ca infracţiuni şi în legislaţia română în măsura în care maximul special prevăzut de lege în statul emitent depăşeşte 3 ani. În concluzie, solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, întrucât în ce-l priveşte pe autor nu era necesară definirea răpirii ca atare în legislaţia română.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentinţa penală nr. 178 din 28 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.137/54/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Fănică Bordînc într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Belgia.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece în legislaţia penală română nu este definită în mod clar infracţiunea de "răpire" pentru care nu mai este necesară condiţia dublei incriminări.
6. Or, executarea mandatului european de arestare trebuie să aibă loc într-un cadru normativ clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât şi pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţele de judecată.
7. În caz contrar s-ar ajunge la posibilitatea limitării într-un mod aleatoriu/subiectiv a unuia dintre drepturile fundamentale esenţiale într-un stat de drept: libertatea individuală. De aceea, cerinţele privind calitatea, precizia şi previzibilitatea legii, în acest context normativ, influenţează în mod direct şi nemijlocit dreptul persoanei la un proces echitabil, privit ca o garanţie în acest caz a libertăţii individuale. Este îndeobşte admis, fiind reglementat prin dispoziţiile art. 23 din Constituţie, că libertatea individuală nu este absolută, însă limitarea sa trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, iar gradul de precizie a termenilor şi noţiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, dată fiind natura dreptului fundamental limitat.
8. Aşadar, standardul constituţional de protecţie a libertăţii individuale impune ca limitarea acesteia să se realizeze într-un cadru normativ care, pe de o parte, să stabilească expres cazurile de limitare a acestei valori constituţionale, iar, pe de altă parte, să prevadă într-un mod clar, precis şi previzibil aceste cazuri.
9. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:
"(1) Următoarele infracţiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări: [...]
16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici;"
14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor din România, art. 20 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, în cazul în care există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 302/2004 reglementează cu privire la Faptele care dau loc la predare. În acest sens, în alin. (1) sunt enumerate acele infracţiuni pentru care predarea nu este subordonată condiţiei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracţiune potrivit legii române. Reglementarea criticată nu este altceva decât o preluare în legea internă a exigenţelor art. 2 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.
16. Or, în acord cu art. 4 şi art. 7 din Legea nr. 302/2004, emiterea unui mandat european de arestare pentru faptele enumerate exhaustiv în art. 96 din Legea nr. 302/2004 se duce la îndeplinire potrivit dreptului procesual intern român, cu condiţia respectării preeminenţei dreptului internaţional, interesând cu precădere cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Aşa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia art. 96 din Legea nr. 302/2004 contravine dreptului la un proces echitabil, deoarece măsura arestării preventive dispusă în vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură privativă de libertate temporară, dispusă în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21, partea având la îndemână toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care Curtea enumeră dreptul persoanei arestate de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu, de a fi asistată gratuit de un interpret în cazul în care nu înţelege sau nu vorbeşte limba română ori dreptul de a formula contestaţie împotriva hotărârii referitoare la arestare etc.
17. Raportat la situaţia de fapt, Curtea constată că, potrivit mandatului european de arestare emis de Biroul Procurorului Public din Flandra de Vest, secţia Bruges, numitul Fănică Bordînc a fost condamnat la 4 ani de detenţie şi arest imediat prin Sentinţa din 12 martie 2015, emisă de Tribunalul de primă instanţă din Flandra de Vest, secţia Bruges. O astfel de pedeapsă a fost stabilită în acord cu art. 100 şi 422 &1 al. 1, & al. 1 şi &3 din Codul penal, deoarece, deşi fusese dată o sentinţă cu privire la custodia copilului minor (respectiv sentinţele din 13 mai 2011 şi 27 iulie 2011, potrivit cărora minorul fusese încredinţat mamei), în timpul sau ca urmare a procedurii de divorţ sau a procedurii de separare sau în alte circumstanţe stabilite de lege, răpirea sau instigarea altei persoane să răpească copilul reprezintă infracţiune. În fapt, acuzatul ascunsese copilul mai mult de 5 zile de persoana căreia îi fusese încredinţat şi îl ţinuse ilegal în afara teritoriului belgian, în districtul Bruges şi în străinătate (printre altele în România) din 13 mai 2011 până la 16 ianuarie 2013.
18. Ţinând seama de aceste împrejurări, autorul excepţiei susţine că legislaţia penală din România nu are definită, ca în Belgia, infracţiunea de răpire şi, din această perspectivă, este mai favorabilă faţă de tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. O astfel de critică fundamentată pe art. 20 alin. (2) din Constituţie nu poate fi însă primită, pentru că, în concret, ceea ce-l nemulţumeşte pe autorul excepţiei este tocmai legislaţia internă, pe care o consideră mai favorabilă în comparaţie cu reglementările internaţionale. În plus, Legea nr. 302/2004 stabileşte fără echivoc în art. 96 alin. (1) că faptele care dau loc la predare nu trebuie să aibă aceeaşi denumire şi în statul emitent. Or, infracţiunea de răpire se găseşte în art. 205 alin. (2) şi art. 210 din Codul penal, iar infracţiunea similară de răpire pentru care a fost condamnat autorul excepţiei se regăseşte în art. 379 din Codul penal referitor la Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fănică Bordînc în Dosarul nr. 1.137/54/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
