Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 693 din 20 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408^1 alin. 2 lit. a) si b) si alin. 11 lit. a) si b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 377 din 8 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408^1 alin. 2 lit. a) şi b) şi alin. 11 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Moldoveanu în Dosarul nr. 3.822/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 11 mai 2010 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 20 mai 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.822/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408^1 alin. 2 lit. a) şi b) şi alin. 11 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Mihai Moldoveanu cu ocazia examinãrii cererii de revizuire formulatã împotriva Sentinţei penale nr. 134 din 8 iunie 1998, pronunţatã de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 554/1996, sentinţã rãmasã definitivã prin Decizia penalã nr. 4.332 din 7 noiembrie 2000, pronunţatã de Curtea Supremã de Justiţie în Dosarul nr. 1.056/2000.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 408^1 alin. 2 lit. a) şi b) şi alin. 11 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile constituţionale ale art. 21, art. 53 şi art. 129, deoarece "limiteazã dreptul unor pãrţi ale unuia şi aceluiaşi proces penal de a exercita cãile legale de atac", iar "legiuitorul nu poate suprima dreptul substanţial al unei pãrţi interesate de a exercita cãile de atac." În acest sens, aratã cã "accesul liber la justiţie nu se referã exclusiv la acţiunea introductivã la prima instanţã de judecatã, ci şi la sesizarea oricãror alte instanţe care, potrivit legii, au competenţa de a soluţiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv, aşadar, la exercitarea cãilor de atac [...]."
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 408^1 alin. 2 lit. a) şi b) şi alin. 11 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, introduse prin <>art. I pct. 3 din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.223 din 20 decembrie 2004, şi modificate prin <>art. I pct. 199 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Pot cere revizuirea:
a) persoana al cãrei drept a fost încãlcat;
b) soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi dupã moartea acestuia; [...];
Când instanţa constatã cã cererea este fondatã:
a) desfiinţeazã, în parte, hotãrârea atacatã sub aspectul dreptului încãlcat şi, rejudecând cauza, cu aplicarea dispoziţiilor din capitolul III, secţiunea II, înlãturã consecinţele încãlcãrii dreptului;
b) desfiinţeazã hotãrârea şi, când este necesarã administrarea de probe, dispune rejudecarea de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a produs încãlcarea dreptului, aplicându-se dispoziţiile din capitolul III, secţiunea II."
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi şi art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 408^1 din Codul de procedurã penalã reglementeazã procedura revizuirii în cazurile în care s-a pronunţat o hotãrâre definitivã în cauzele penale în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a unui drept prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dacã consecinţele grave ale acestei încãlcãri continuã sã se producã şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotãrârii pronunţate.
Autorul excepţiei solicitã, în realitate, modificarea dispoziţiilor de lege criticate, deoarece considerã cã acestea limiteazã dreptul unor pãrţi ale unuia şi aceluiaşi proces penal de a exercita cãile legale de atac.
În condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este abilitat sã reglementeze competenţa şi procedura de judecatã, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizeazã accesul liber la justiţie şi folosirea cãilor de atac, Curtea constatã cã aspectele criticate vizeazã domeniul autoritãţii legiuitoare, ceea ce contravine <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408^1 alin. 2 lit. a) şi b) şi alin. 11 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Moldoveanu în Dosarul nr. 3.822/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asisten-şef,
Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
