Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 691 din 5 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 411 din 16 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Vasile Lungu în Dosarul nr. 3.114/84/2008 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã textul de lege criticat nu încalcã dreptul de proprietate privatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.114/84/2008, Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Vasile Lungu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui act administrativ emis de Primãria Municipiului Zalãu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile <>art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nesocotesc prevederile constituţionale şi internaţionale care garanteazã dreptul de proprietate privatã.
Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, prin raportare la prevederile art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, şi inadmisibilã, prin raportare la prevederile art. 124 din Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 64 alin. (1): "Poliţia rutierã poate dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilã. Ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizeazã de cãtre administraţiile publice locale sau de cãtre administratorul drumului public, dupã caz."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi art. 136 alin. (5) potrivit cãruia proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice. De asemenea, mai invocã şi dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care prevãd cã orice persoanã are dreptul la proprietate şi cã nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, şi pe cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textul de lege criticat reglementeazã o mãsurã tehnicoadministrativã menitã sã asigure desfãşurarea circulaţiei pe drumurile publice în condiţii de siguranţã, prin îndepãrtarea de pe spaţiul rezervat circulaţiei rutiere a autovehiculelor staţionate în acea zonã în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea şi staţionarea acestora.
Curtea constatã cã nu poate reţine critica referitoare la încãlcarea dreptului de proprietate privatã, întrucât dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitãri rezonabile. Art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale stabileşte cã dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din acelaşi Protocol referitoare la protecţia proprietãţii "nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general (...)". Or, prevederea de lege criticatã este tocmai o materializare a acestui drept acordat statelor prin documentul internaţional amintit. Aceasta este concluzia ce se desprinde şi din textele din Constituţie invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia. Astfel, art. 44 alin. (1) din Legea fundamentalã prevede cã dreptul de proprietate este garantat, dar "conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege", iar art. 136 alin. (5) din Constituţie consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, însã "în condiţiile legii".
Curtea Constituţionalã observã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul naţional poate aprecia în funcţie de nevoia realã a comunitãţii, mãsurile de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate. În cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, 1986, instanţa europeanã a statuat cã nu poate fi vorba despre o încãlcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dacã privarea de proprietate rãspunde unei "utilitãţi publice", aşa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. În vederea realizãrii scopului ei legitim, mãsura privativã de proprietate trebuie însã sã pãstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunitãţii şi apãrarea drepturilor fundamentale ale individului.
Or, în cazul de faţã, nici mãcar nu se pune problema unei privãri de proprietate, ci doar a limitãrii exercitãrii a douã dintre atributele dreptului de proprietate, şi anume posesia şi folosinţa, rãmânând neafectatã prerogativa dispoziţiei, care este de esenţa dreptului de proprietate. Mai mult, aceastã limitare a posesiei şi folosinţei este doar temporarã, încetând de îndatã ce proprietarul autovehiculului staţionat neregulamentar achitã contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul şi depozitarea acestuia. De altfel, mãsura instituitã prin textul de lege criticat reprezintã o sancţionare a atitudinii culpabile a conducãtorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la staţionarea vehiculelor. De aceea, nu se poate reţine nici nesocotirea dispoziţiilor art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care prevãd cã orice persoanã are dreptul la proprietate şi cã nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Aşadar, dispoziţiile <>art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu sunt de naturã sã aducã atingere dreptului de proprietate privatã.
În ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 124 din Legea fundamentalã, Curtea observã cã invocarea acestui text constituţional este pur aleatorie, prevederile de lege ce constituie obiect al excepţiei neavând nicio legãturã cu principiile care stau la baza înfãptuirii justiţiei, statuate prin aceste dispoziţii din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 64 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Vasile Lungu în Dosarul nr. 3.114/84/2008 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
