Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 691 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 21 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Anpo" - S.R.L. din Bãileşti în Dosarul nr. 9.324/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.357D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 9.324/63/2009, Tribunalul Dolj - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Anpo" - S.R.L. din Bãileşti într-o cauzã având ca obiect procedura insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu impun în sarcina creditorului obligaţia de a dovedi starea de insolvenţã a debitorului, precum şi obligaţia de a dovedi cã a încercat recuperarea sumelor datorate de debitor şi a constatat starea de insolvenţã a acestuia, stare care impune declanşarea procedurilor prevãzute de Legea nr. 85/2006. De asemenea, se susţine cã libertatea economicã trebuie asiguratã, în mod egal, pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã.
Tribunalul Dolj - Secţia comercialã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din data de 21 aprilie 2006. Art. 3 pct. 1 lit. a) a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura generalã prevãzutã de prezenta lege se aplicã urmãtoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţã sau de insolvenţã iminentã, cu excepţia celor prevãzuţi la alin. (2) lit. c) şi d):
1. societãţile comerciale;
2. societãţile cooperative;
3. organizaţiile cooperatiste;
4. societãţile agricole;
5. grupurile de interes economic;
6. orice altã persoanã juridicã de drept privat care desfãşoarã şi activitãţi economice.";
- Art. 3 pct. 1: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. insolvenţã este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:
a) insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 90 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de creditor; prezumţia este relativã;
b) insolvenţa este iminentã atunci când se dovedeşte cã debitorul nu va putea plãti la scadenţã datoriile exigibile angajate, cu fondurile bãneşti disponibile la data scadenţei;";
- Art. 31: "(1) Orice creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii prevãzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţã poate introduce o cerere introductivã, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de cãtre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor mãsuri asigurãtorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui sã precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege sã participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
(3) Dacã între momentul înregistrãrii cererii de cãtre un creditor şi cel al judecãrii acestei cereri sunt formulate cereri de cãtre alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrãrii, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumatã a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevãzute de prezenta lege.
(4) Dacã existã o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulatã de cãtre debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încã, toate cererile de deschidere a procedurii se conexeazã la cererea formulatã de debitor.
(5) Dacã s-a deschis o procedurã într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi dosar."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 9 referitoare la sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 45 referitoare la libertatea economicã, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecãtoreşti şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitoare la economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate raportate la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea a reţinut cã prevederile criticate instituie o prezumţie de insolvenţã pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilã dupã 30 de zile de la scadenţã. Instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa rãsturnãrii probei în sarcina debitorului, este justificatã însã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în desfãşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfãşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţã, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilitãţile bãneşti ale acestuia. În acest sens, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecatã, putând institui prevederi speciale în vederea reglementãrii unor situaţii deosebite. O situaţie deosebitã o reprezintã şi starea de insolvenţã cauzatã de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celeritãţii specifice soluţionãrii raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor. Curtea constatã cã, deşi, termenul prevãzut de art. 3 pct. 1 lit. a) este în prezent de 90 de zile, considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat, referindu-se la condiţiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţã, cã acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi cã introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţã. Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege nu vor putea produce efecte juridice şi vor fi respinse de judecãtorul-sindic.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 21 şi ale art. 44 din Constituţie, Curtea a statuat prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, cã dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate şi nici principiului ocrotirii în mod egal prin lege a proprietãţii private, care se aplicã atât în privinţa proprietãţii debitorului, cât şi în privinţa proprietãţii, inclusiv a creanţelor creditorilor. Astfel, creditorul este îndreptãţit sã acţioneze pe orice cale legalã pentru valorificarea creanţelor sale, iar debitorul, dacã în realitate nu este în insolvenţã, îşi poate lichida oricând datoria, prevenind deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenţei. Referitor la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, Curtea a reţinut cã o atare criticã este lipsitã de temei, întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Anpo" - S.R.L. din Bãileşti în Dosarul nr. 9.324/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
