Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 691 din 17 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 907 din 8 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.650/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi în Dosarul nr. 1.131/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã, şi de Societatea Comercialã "Valdor" S.R.L. din Slãnic Prahova în Dosarul nr. 1.556/2006 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.002D/2006, nr. 1.226D/2006 şi nr. 1.230D/2006, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.226D/2006 şi nr. 1.230D/2006 la Dosarul nr. 1.002D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.650/2005, Tribunalul Bucureşti -Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Emil Balaure cu ocazia soluţionãrii unei cereri de recuzare.
Prin Încheierea nr. 39 din 5 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.131/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Emil Balaure cu ocazia soluţionãrii unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecãtorilor Tribunalului Iaşi.
Prin Încheierea din 11 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.556/2006, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Valdor" S.R.L. din Slãnic Prahova cu ocazia soluţionãrii unei cereri de recuzare formulate împotriva tuturor judecãtorilor Tribunalului Neamţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate, care împiedicã recuzarea tuturor judecãtorilor unei instanţe sau ai unei secţii, încalcã flagrant dreptul constituţional la un proces echitabil, drept consacrat şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã "dreptul la recuzare este un drept al justiţiabilului de care acesta trebuie sã poatã uza atunci când constatã cã se urmãreşte, în mod vãdit, sã se pronunţe o hotãrâre pãrtinitoare".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii, instanţa invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 97/2006 .
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este îndreptãţit sã stabileascã mãsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfãşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedurã, prin care legiuitorul a înţeles sã asigure condiţiile exercitãrii de cãtre pãrţi, cu bunã-credinţã, a drepturilor lor procesuale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 97/2006, nr. 183/2006, nr. 280/2006 şi nr. 319/2006.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocã jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume deciziile nr. 97/2006, nr. 241/2006 şi nr. 183/2006.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora:
"Nu se pot recuza toţi judecãtorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouã cerere împotriva aceluiaşi judecãtor."
Autorii excepţiei susţin cã reglementãrile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul la un proces echitabil şi dispoziţiilor cuprinse în art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã ca şi în prezenta cauzã şi cu motivãri asemãnãtoare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 183 din 2 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a reţinut cã instituţia recuzãrii în procesele judiciare se justificã prin imperativul asigurãrii unei judecãţi imparţiale, în care pãrţile sã fie protejate de eventuala pãrtinire a judecãtorului, cauzatã de legãtura de rudenie sau afinitate cu una dintre pãrţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei deduse judecãţii sau alte asemenea împrejurãri, expres prevãzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecinţã, decât individualã, şi nu colectivã şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecãtorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 319 din 18 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 16 mai 2006, Curtea a statuat cã, prin reglementarea criticatã, legiuitorul nu a înţeles sã restrângã accesul liber la justiţie sau dreptul la apãrare, ci sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale.
Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de naturã a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionãrii cauzelor deduse judecãţii.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru aceleaşi argumente Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţã şi cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul persoanei de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale şi de a beneficia de un proces echitabil.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 3.650/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi în Dosarul nr. 1.131/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã şi de Societatea Comercialã "Valdor" - S.R.L. din Slãnic Prahova în Dosarul nr. 1.556/2006 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
