Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 69 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 148 din 1 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Romeo-Gheorghe Pãcurar în Dosarul nr. 1.811/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.811/111/2006, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Romeo-Gheorghe Pãcurar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece atribuie organelor de poliţie judiciarã competenţa de a efectua acte de urmãrire penalã în numele procurorului, fãrã o limitare a categoriei actelor procedurale ce ar putea fi întocmite în acest mod, ceea ce permite o delegare generalã a acestora, în flagrantã contradicţie cu dispoziţiile Legii fundamentale.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii Camerelor Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, care au urmãtorul conţinut: "Dispoziţiile procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism sunt obligatorii pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã prevãzuţi la alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã din dispoziţia scrisã a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."
În motivarea excepţiei se invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (1) şi (2), potrivit cãrora justiţia se înfãptuieşte în numele legii şi este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, şi ale art. 131 alin. (2), potrivit cãrora Ministerul Public îşi exercitã atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete în condiţiile legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Astfel, faptul cã în anumite cazuri ofiţerii de poliţie judiciarã din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism efectueazã acte de cercetare penalã nu echivaleazã cu o încãlcare a garanţiilor dreptului la un proces echitabil ori a statutului procurorului, consacrate prin art. 21 alin. (3) şi art. 132 din Legea fundamentalã, întrucât, pe de o parte, aceastã poliţie judiciarã a fost creatã în scopul efectuãrii cu celeritate şi în mod temeinic a activitãţilor de descoperire şi de urmãrire a infracţiunilor de criminalitate organizatã şi terorism, iar pe de altã parte, actele de cercetare ale acestor ofiţeri se efectueazã în numele procurorului şi numai dupã emiterea unei dispoziţii scrise a acestuia.
Totodatã, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciarã îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control a/al procurorului, ceea ce dã expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora parchetele conduc şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
Dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (2), potrivit cãrora justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, întrucât actul de justiţie în sensul textului constituţional invocat este atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, care, în materie penalã, soluţioneazã cauzele în faza de judecatã. Or, prevederile <>art. 9 alin. (1) şi alin. (2) teza a doua din Legea nr. 508/2004 vizeazã prima fazã a procesului penal, faza urmãririi penale.
În acest sens Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 351 din 17 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, ale cãrei considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (2) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, excepţie ridicatã de Romeo-Gheorghe Pãcurar în Dosarul nr. 1.811/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
