Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 60 alin. (1) lit. b din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenta socialã, invocatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, în soluţionarea cauzei ce formeazã obiectul Dosarului nr. 13.010/1994.
Preşedintele declara şedinţa deschisã.
La apelul nominal rãspunde Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, pîrît, prin consilier juridic Poenaru Ion, lipsa fiind Pascu Ioan, reclamant, şi Oficiul de pensii şi prevederi sociale Arad, pãrţi legal citate.
Completul respinge cererea reprezentantului Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale de a se acorda un nou termen de judecata, pentru a da posibilitatea celor doua Camere ale Parlamentului sa-şi exprime punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate, aflate pe rol, deoarece, dacã acestea ar fi dorit sa-şi facã cunoscutã opinia, ar fi comunicat-o Curţii pînã la data de 22 ianuarie 1996, asa cum li s-a solicitat şi cum a procedat Guvernul.
Constatind ca dosarul este în stare de judecata, preşedintele acorda cuvintul piritului.
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin consilierul juridic delegat, cere respingerea exceptiei, în esenta, pentru urmãtoarele considerente:
- <>art. 60 din Legea nr. 3/1977 se referã la modalitãţile de plata a pensiei, fãrã a aduce atingere dreptului la pensie;
- art. 25 din Constituţie prevede ca dreptul la libera circulaţie, în ţara şi în strãinãtate, este garantat şi ca legea stabileşte condiţiile exercitãrii acestui drept; or, <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 nu incalca dreptul la libera circulaţie, ci doar stabileşte una dintre condiţiile de exercitare a acestui drept;
- Codul european de securitate socialã conţine prevederea suspendãrii prestaţiilor de asigurãri sociale atît timp cît cel interesat nu se gãseşte pe teritoriul partii respective;
- faptul ca prin art. 28 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale agricultorilor s-a stabilit ca plata pensiilor acestora se suspenda în perioada în care au domiciliul în alta ţara dovedeşte ca legiuitorul şi-a insusit şi a legiferat mãsura aceasta, ca text neabrogat în temeiul art. 150 din Constituţie;
- reclamantului i-a fost respectat dreptul la pensie prin emiterea deciziei de pensionare, iar plata pensiei s-a suspendat în condiţii legale;
- între România şi S.U.A. nu exista instrument juridic bilateral în domeniul asigurãrilor sociale şi al pensiilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei, sustinind ca, în condiţiile în care art. 43 alin. (2) din Constituţie prevede ca cetãţenii au dreptul la pensie şi nici un alt text constituţional nu conditioneaza acest drept de faptul ca domiciliazã sau nu în România, prevederile <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 sînt neconstituţionale.
Preşedintele completului de judecata declara dezbaterile încheiate.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, pe rolul cãreia se afla Dosarul nr. 13.010/1994, prin Încheierea din 11 octombrie 1995, a sesizat din oficiu Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenta sociale.
În motivarea punctului sau de vedere, instanta arata ca, fata de prevederile art. 43 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "cetãţenii au dreptul la pensie", fãrã a se distinge dacã aceştia au sau nu domiciliul în România, dispoziţia <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 , conform cãreia plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari, apare ca fiind contrarã Constituţiei.
Or, în speta, pensionarul reclamant, Pascu Ioan, este stabilit în Statele Unite ale Americii.
În vederea soluţionãrii cauzei s-au solicitat, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale Senatului, Camerei Deputaţilor şi Guvernului.
La dosar s-a primit doar punctul de vedere al Guvernului, care considera ca excepţia este neîntemeiatã. Se susţine ca dreptul la pensie a fost respectat, prin emiterea deciziei de pensionare, însã ca "aspectul plãţii efective" în valuta, la domiciliul beneficiarului, nu poate fi satisfãcut în lipsa unui tratat de asistenta socialã cu S.U.A.
Se menţioneazã ca, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, controlul constituţionalitãţii unei legi anterioare Constituţiei nu poate duce la declararea ca neconstitutionala a acelei legi, ci doar la constatarea abrogãrii sale în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie.
La dosar a fost depusa o petiţie formulatã de avocata reclamantului, prin care aceasta solicita restituirea de îndatã a dosarului cãtre Judecãtoria Sectorului 1, deoarece reclamantul nu a ridicat nici o excepţie de neconstituţionalitate care sa atragã competenta Curţii Constituţionale, el invocind doar neconstituţionalitatea <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 , pentru ca problema sa fie soluţionatã de instanta de fond.
Se arata ca reclamantul nu-şi însuşeşte aceasta excepţie, care are un caracter sicanatoriu.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza, concluziile piritului şi ale procurorului, precum şi dispoziţiile <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Susţine ca, datoritã faptului ca legea în discuţie este preconstitutionala, constatarea abrogãrii acesteia ca fiind neconforma cu Constituţia este de competenta instanţei ordinare, iar nu a Curţii Constituţionale, este neîntemeiatã.
Potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, aceasta este competenta sa soluţioneze astfel de cazuri, cînd raporturile juridice în litigiu au fost stabilite dupã intrarea în vigoare a Constituţiei. De altfel, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este singura în drept sa hotãrascã asupra competentei sale, potrivit art. 144 din Constituţie.
Aceasta nu înseamnã, desigur, ca instanţele ordinare nu trebuie sa verifice dacã legea pe care urmeazã sa o aplice este în vigoare sau nu, deci dacã ea este conformã Constituţiei. Dacã însã acestea nu s-au pronunţat asupra problemei sau au considerat ca textul vizat nu contrazice Constituţia şi s-au pronunţat asupra problemei, sau cauza a ajuns în fata Curţii Constituţionale, s-a reţinut în mod constant ca nu s-ar putea ca aceasta sa trimitã dosarul înapoi nesolutionat. În cauza de fata este de reţinut ca însãşi instanta a ridicat, din oficiu, excepţia şi a trimis dosarul Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte cererea de a se restituii dosarul instanţei ordinare, deoarece reclamantul nu a invocat nici o excepţie de neconstituţionalitate, este de reţinut ca excepţia a fost ridicatã de instanta din oficiu, iar Curtea Constituţionalã a fost sesizatã de aceasta instanta, prin încheiere, în temeiul art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Reclamantul nu are, în aceste condiţii, dreptul de a solicita restituirea dosarului, Curtea fiind legal investitã.
Cu privire la fondul cauzei, excepţia este intemeiata.
Potrivit art. 43 alin. (2) din Constituţia României, cetãţenii au dreptul la pensie. Nici un text constituţional nu conditioneaza acest drept de faptul ca titularul domiciliazã sau nu în România.
Fata de aceasta împrejurare, prevederile <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3 din 3 iunie 1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenta socialã, potrivit cãrora plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari, contravin vadit textului constituţional menţionat.
Textul legal în discuţie este, de asemenea, în contradictie şi cu prevederile art. 7 din legea fundamentalã, potrivit cãrora statul sprijinã întãrirea legãturilor cu romanii din afarã frontierelor tarii şi acţioneazã pentru pãstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identitãţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cãrui cetãţeni sînt.
Sînt, de asemenea, incalcate prevederile art. 25 din Constituţie privitoare la libera circulaţie, care, în alin. (2), proclama ca fiecãrui cetãţean îi este asigurat dreptul de a emigra şi de a reveni în ţara.
Este, în sfîrşit, nesocotit şi principiul, prevãzut la art. 16 din Constituţie, al egalitãţii cetãţenilor romani în fata legii.
Nu se poate pune nici problema ca dreptul la pensie ar fi restrîns, prin textul amintit, în sensul în care art. 49 din Constituţie prevede posibilitatea restringerii anumitor drepturi.
Potrivit textului constituţional amintit, exerciţiul unor drepturi sau libertãţi poate fi restrîns prin lege însã numai dacã aceasta se impune pentru apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, sãnãtãţii ori moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor, desfãşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav, ceea ce, evident, nu este cazul în speta.
Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, cu privire la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 177 din 8 august 1995, într-o problema asemãnãtoare, considerind ca este neconstitutional textul legal prin care se stabilea ca cetãţenii romani domiciliaţi în strãinãtate nu beneficiau de prevederile acesteia decît dacã îşi stabileau domiciliul în ţara într-un anumit termen. S-a reţinut ca o astfel de dispoziţie incalca prevederile art. 16 din Constituţie, care consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi pe cele ale art. 25 din legea fundamentalã, care asigura fiecãrui cetãţean dreptul la libera circulaţie.
"Condiţionarea, prin lege, a acordãrii reparatiei pentru locuintele trecute în proprietatea statului de obligaţia de a domicilia în ţara, reprezintã fãrã indoiala" - se arata în aceasta decizie - "o mãsura care infringe egalitatea cetãţenilor, statornicind, în detrimentul celor ce domiciliazã în strãinãtate, o discriminare inacceptabila în lumina art. 16 din Constituţie. O asemenea condiţie poate aparea, în prezenta textelor constituţionale, ca o veritabila sancţiune pentru cei care nu au domiciliul în ţara. Nu se poate considera, pe de alta parte, nici ca faptul de a domicilia în strãinãtate ar fi, practic, incompatibil cu dreptul de a primi despãgubirile prevãzute de lege."
Acest punct de vedere a fost insusit de Parlamentul României, textul discriminatoriu fiind eliminat din lege.
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia de contencios administrativ a statuat, la rindul sau, prin Decizia nr. 41 din 17 ianuarie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 1.473/1995, în acelaşi sens: "Or", se arata în aceasta decizie, "<>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 conţine o evidenta discriminare, privindu-l de drepturi cistigate prin munca şi contribuţie de o viata pe cetãţeanul roman care doreşte sa-şi stabileascã domiciliul în alta ţara şi, în acelaşi timp, aduce atingere drepturilor fundamentale ce se referã la pensie şi la libera circulaţie, fãrã a exista vreunul dintre cazurile limitativ prevãzute în art. 49 din Constituţie, în care exerciţiul unor drepturi poate fi restrîns.
Rezultind ca dispoziţiile <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 contravin prevederilor constituţionale sus menţionate şi, pe cale de consecinta, sînt aprobate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, se apreciazã ca nefondata critica prin care reclamanta susţine ca sînt încã în vigoare textele de lege în temeiul cãrora a suspendat plata pensiei reclamantului".
În punctul sau de vedere, Guvernul considera ca pensia nu poate fi plãtitã, deoarece între România şi S.U.A. nu exista un acord de reciprocitate cu privire la plata pensiilor.
Acordul de reciprocitate nu este decît un mijloc de realizare a obligaţiei constituţionale şi legale de plata a pensiei. Inexistenta unui atare acord nu poate reprezenta un motiv pentru negarea dreptului la pensie, stabilit de Constituţie, sau pentru îngrãdirea lui. Desigur, inexistenta unui astfel de acord face, pentru moment, imposibila expedierea pensiei în valuta în S.U.A. Aceasta nu înseamnã ca petiţionarul poate fi lipsit de plata pensiei în valuta nationala, eventual prin depunerea ei într-un cont.
S-ar mai putea ridica problema ca dreptul la pensie a fost satisfãcut prin emiterea deciziei de pensionare - plata pensiei fiind doar suspendatã, iar nu anulatã.
O astfel de interpretare ar incalca flagrant dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Constituţie, deoarece textul constituţional trebuie înţeles ca impunind plata efectivã a pensiei. Lipsite de efectivitate, drepturile constituţionale nu pot caracteriza decît o constituţie demagogica, inadmisibila într-un stat de drept.
Faptul ca în Codul european de securitate socialã exista o prevedere privind suspendarea prestaţiilor de asigurãri sociale cît timp beneficiarul acestora nu se afla pe teritoriul prestatorului nu poate constitui un argument în susţinerea constituţionalitãţii <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 , în speta fiind vorba de o reglementare internationala defavorabila din punct de vedere al respectãrii drepturilor şi libertãţilor cetatenesti, ce concorda cu un text susceptibil de a fi eliminat din legislaţia interna pe motivul încãlcãrii dreptului constituţional la pensie.
De asemenea, faptul ca legiuitorul a prevãzut într-o lege postconstitutionala (art. 28 din Legea nr. 80/1992) mãsura suspendãrii plãţii pensiei în perioada cît titularul dreptului are stabilit domiciliul în strãinãtate, ca şi în <>Legea nr. 3/1977 , nu poate conduce la concluzia ca textul art. 60 alin. (1) lit. b) este constituţional, asupra acestui lucru urmînd ca instanta sa se pronunţe.
Fata de toate aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã din oficiu de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 13.010/1994 şi constata ca dispoziţiile <>art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurãri sociale de stat şi asistenta socialã sînt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 22 mai 1996.
PREŞEDINTE,
dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Valer-Vasile Bica
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
