Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 689 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 alin. (3), art. 141 alin. (1), art. 144 alin. (2) lit. a) si art. 185 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 1 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (3), art. 140 alin. (1), art. 143 alin. (2) lit. a) şi <>art. 184 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Best" - S.R.L. din Rãşinari în Dosarul nr. 3.383/2005 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2005, Judecãtoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (3), art. 140 alin. (1), art. 143 alin. (2) lit. a) şi <>art. 184 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Best" - S.R.L. din Rãşinari într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 136 alin. (3), art. 140 alin. (1), art. 143 alin. (2) lit. a) şi <>art. 184 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã contravin dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3) şi (4) din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens susţine, în esenţã, cã reglementarea procedurii prealabile administrative de contestare a actului administrativ-fiscal este de naturã sã întârzie soluţionarea procesului.
În prezent, aratã autorul excepţiei, "prin dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţia revizuitã se recunoaşte legitimitatea procedurilor administrativ-jurisdicţionale, care însã sunt facultative şi gratuite".
Autorul excepţiei susţine totodatã cã "instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este, eo ipso, neconstituţionalã". Considerã însã "cã modul în care este reglementatã aceastã procedurã contravine principiilor Constituţiei" înscrise în art. 21 alin. (3) şi (4), întrucât "actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului de Finanţe [...] sunt puse în executare silitã prin poprire în majoritatea cazurilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 136 alin. (1)-(4), art. 140 alin. (1) şi art. 144 din Codul de procedurã fiscalã, înainte de parcurgerea procedurii administrativ-jurisdicţionale prealabile instituite de dispoziţiile art. 174 din Codul de procedurã fiscalã".
De asemenea, aratã autorul excepţiei, "trebuie avutã în vedere şi situaţia în care, de cele mai multe ori, dupã obţinerea hotãrârii judecãtoreşti prin care se constatã nelegalitatea actului de control sau de impunere întocmit de organele A.N.A.F. este necesarã promovarea unui nou proces în care sã se cearã actualizarea cuantumului sumei ce trebuie restituitã, precum şi stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat contestatorului prin lipsirea sa de posibilitatea utilizãrii acelei sume de bani pe parcursul procesului. Acest nou proces poate avea o duratã comparabilã cu durata celui anterior", încãlcându-se astfel cerinţa termenului rezonabil statuat prin art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Judecãtoria Sibiu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã, în esenţã, cã susţinerile autorului excepţiei privind consecinţele grave produse prin executare asupra patrimoniului societãţii sunt neîntemeiate datoritã posibilitãţii suspendãrii executãrii actului administrativ fiscal pânã la soluţionarea contestaţiei, în condiţiile <>art. 184 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 şi ale art. 403 din Codul de procedurã civilã. Totodatã, potrivit opiniei formulate de instanţã, caracterul facultativ al suspendãrii executãrii unui act administrativ fiscal contestat "are în vedere tocmai soluţionarea cu celeritate a cauzelor, prin evitarea exercitãrii cu rea-credinţã a dreptului de a contesta un astfel de act". Instanţa de judecatã apreciazã cã "dispoziţiile art. 140 alin. (1) şi art. 136 alin. (3) din ordonanţã nu au legãturã cu dispoziţiile constituţionale privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de cãtre autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 136 alin. (3), art. 140 alin. (1), art. 143 alin. (2) lit. a) şi <>art. 184 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
<>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare, aşa încât textele de lege criticate sunt cuprinse, în prezent, în art. 137 alin. (3), art. 141 alin. (1), art. 144 alin. (2) lit. a) şi art. 185 alin. (1) şi (2) din actul normativ menţionat, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 137 alin. (3): "Executarea silitã începe în termen de 15 zile de la data înştiinţãrii.";
- Art. 141 alin. (1): "Executarea silitã începe prin comunicarea somaţiei. Dacã în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuã mãsurile de executare silitã. Somaţia este însoţitã de un exemplar al titlului executoriu.";
- Art. 144 alin. (2) lit. a): "(2) Executarea silitã se suspendã:
a) când suspendarea a fost dispusã de instanţã sau de creditor, în condiţiile legii;";
- Art. 185 alin. (1) şi (2): "(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativã de atac nu suspendã executarea actului administrativ fiscal.
(2) Organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda executarea actului administrativ atacat pânã la soluţionarea contestaţiei, la cererea temeinic justificatã a contestatorului."
Textele din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 11 alin. (1) şi (2), privitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 alin. (2), referitor la prioritatea reglementãrilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, şi art. 21 alin. (3) şi (4), privitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative.
Este, de asemenea, invocatã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 fraza întâi privind dreptul la un proces echitabil judecat într-un termen rezonabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã instituirea unei proceduri administrative obligatorii, de contestare a actului administrativ, prevãzutã de textele criticate, este de naturã sã întârzie soluţionarea cauzei de cãtre instanţa de judecatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Cu privire la susţinerea de principiu cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi (4), Curtea observã cã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 409 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004. Cu acest prilej Curtea a statuat cã dispoziţiile din Codul de procedurã fiscalã nu instituie jurisdicţii speciale administrative, în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie, ci reglementeazã proceduri de recurs administrativ, prin care se lasã posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra mãsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevãzute de lege.
În consecinţã, a apreciat Curtea, actele de soluţionare de cãtre organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedurã fiscalã, nu sunt acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecatã, cãrora nu le este aplicabilã dispoziţia constituţionalã privind caracterul facultativ al procedurii.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 184 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, devenit art. 185 ca urmare a republicãrii acestui cod, Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 231 din 21 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 25 mai 2005, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
De asemenea, Curtea reţine cã nu sunt incidente dispoziţiile art. 11 şi ale art. 20 din Constituţie, întrucât textele de lege criticate nu încalcã prevederile art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. (3), art. 141 alin. (1), art. 144 alin. (2) lit. a) şi <>art. 185 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Best" - S.R.L. din Rãşinari în Dosarul nr. 3.383/2005 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
