Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 689 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor masuri postprivatizare la Societatea Comerciala "Automobile Dacia" - S.A.
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 971 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor mãsuri postprivatizare la Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A., excepţie ridicatã de Sandu Ion Romicã în Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecãtoriei Piteşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 3 octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la 10 octombrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 11.759/2004, Judecãtoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor mãsuri postprivatizare la Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A., excepţie ridicatã de Sandu Ion Romicã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate de Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A. Piteşti şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã <>art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 70/2004 încalcã art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 108 alin. (1) şi art. 124 alin. (1)-(3) din Constituţie. Se considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul, ca organ de autoritate publicã administrativã, a dispus asupra modului de soluţionare a unui proces în curs de judecatã, atât prin suspendarea executãrii silite, cât şi prin încãlcarea independenţei autoritãţii judecãtoreşti. Se mai aratã cã este încãlcat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin introducerea, în mod ilegal, în cauzã a unei persoane strãine care tergiverseazã rezolvarea acesteia. Totodatã, autorul excepţiei apreciazã cã sunt încãlcate limitele şi condiţiile emiterii legii de abilitare şi este afectat regimul instituţiilor fundamentale ale statului.
Judecãtoria Piteşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã nu este încãlcat principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât textul legal criticat este o normã de procedurã şi poate fi adoptat pe calea unei ordonanţe de urgenţã. Totodatã, se considerã cã nu sunt încãlcate nici prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi art. 124, în timp ce invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie nu prezintã relevanţã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul aratã cã textele legale criticate nu încalcã principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul poate adopta norme procedurale prin emiterea unei ordonanţe de urgenţã, cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Se mai aratã cã dreptul la un proces echitabil nu este afectat, în niciun mod, prin subrogarea Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului în drepturile debitorului sau prin suspendarea executãrii silite pânã la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti. Totodatã, se apreciazã cã nici prevederile constituţionale referitoare la independenţa judecãtorului şi la înfãptuirea justiţiei nu sunt încãlcate, întrucât judecãtorul trebuie sã se supunã legii, iar legea este cea care prevede modalitatea de soluţionare a cauzelor cu care instanţa a fost învestitã.
De asemenea, nu sunt înfrânte nici dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât toţi cei care se aflã în aceeaşi situaţie, îndeplinind condiţiile ipotezei legii, vor fi trataţi în mod egal de cãtre judecãtorul învestit cu soluţionarea cauzei.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textele legale criticate sunt norme speciale de procedurã derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silitã pornitã în anumite litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale. Totodatã, se aratã cã prevederile art. 1 alin. (3) şi (4), precum şi art. 108 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor mãsuri postprivatizare la Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 septembrie 2004, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 516/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.109 din 26 noiembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 2, respectiv pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 101/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobatã prin <>Legea nr. 314/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.010 din 15 noiembrie 2005. Textele legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 4: "(1) Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului dobândeşte calitate procesualã în toate procesele şi cererile cu care sunt şi vor fi învestite instanţele judecãtoreşti având ca obiect şi care sunt în legãturã cu sumele şi pretenţiile rezultate din executarea mandatului prevãzut la art. 1.
(2) La cererea Societãţii Comerciale «Automobile Dacia» - S.A. sau din oficiu, instanţa judecãtoreascã sesizatã cu soluţionarea proceselor şi cererilor prevãzute la alin. (1) va proceda la introducerea în cauzã a Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului în toate cazurile în care constatã cã cererea de chemare în judecatã a fost formulatã numai împotriva Societãţii Comerciale «Automobile Dacia» - S.A."
- Art. 5: "Prin derogare de la art. 403 şi 404 din Codul de procedurã civilã, contestaţia la executare formulatã de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau de Societatea Comercialã «Automobile Dacia» - S.A. împotriva executãrii silite pornite în temeiul hotãrârii judecãtoreşti date în procesele şi cererile prevãzute la art. 4 alin. (1) suspendã executarea silitã pânã la data la care hotãrârea judecãtoreascã datã asupra contestaţiei rãmâne irevocabilã potrivit legii."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) privind principiile generale de organizare a statului român, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 108 alin. (1) privind actele Guvernului şi art. 124 alin. (1)-(3) privind înfãptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Textul <>art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor mãsuri postprivatizare la Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A. prevede, în esenţã, cã Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va dobândi, în mod obligatoriu, calitate procesualã în toate procesele şi cererile cu care sunt şi vor fi învestite instanţele judecãtoreşti având ca obiect şi care sunt în legãturã cu sumele şi pretenţiile rezultate din executarea mandatului ce priveşte negocierea şi semnarea unui act adiţional de modificare şi completare a Contractului de vânzare-cumpãrare de acţiuni nr. 4.072 din 2 iulie 1999, încheiat cu cumpãrãtorul Societãţii Comerciale "Automobile Dacia" - S.A., în timp ce art. 5 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã prevede suspendarea executãrii silite în cazul contestaţiei la executare formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau de Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A. împotriva executãrii silite pornite în temeiul hotãrârii judecãtoreşti date în procesele şi cererile mai sus amintite, pânã la data la care hotãrârea judecãtoreascã datã asupra contestaţiei rãmâne irevocabilã potrivit legii.
Cele douã texte legale criticate sunt norme speciale de procedurã, derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silitã pornitã în anumite litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 70/2004 , Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, a statuat cã, prin instituirea unor dispoziţii legale referitoare la subrogare, nu este încãlcat principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât nu este împiedicatã în niciun mod desfãşurarea cursului unui proces aflat pe rolul unei instanţe judecãtoreşti sau executarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive. Astfel, în cauza de faţã, Curtea reţine cã adoptarea unei soluţii legislative, derogatorii de la dreptul comun în materia intervenţiei terţilor în procesul civil, este justificatã, în mod obiectiv şi raţional, de necesitatea înlãturãrii consecinţelor negative, apãrute în etapa postprivatizare, care au fost generate de unele aspecte neprevãzute la încheierea contractului de privatizare a Societãţii Comerciale "Automobile Dacia" - S.A.
În consecinţã, Curtea constatã cã este fãrã suport afirmaţia autorului excepţiei potrivit cãreia, în cauzã, este introdusã, în mod ilegal, o persoanã strãinã de aceasta, situaţie care ar avea ca rezultat tergiversarea rezolvãrii litigiului.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 70/2004 , Curtea observã cã, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 367 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, a reţinut cã nu orice intervenţie a puterii legiuitoare cu privire la desfãşurarea unor procese aflate în curs de soluţionare încalcã de principiu prevederile constituţionale, chiar Codul de procedurã civilã prevãzând cazuri de suspendare legalã a judecãţii unor cauze.
Prin <>Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, Curtea a stabilit cã instituirea anumitor restricţii, impuse de raţiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnã negarea posibilitãţii acestuia de a şi-l realiza, tot aşa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea cãilor de atac nu semnificã restrângerea accesului liber la justiţie.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în cauza Burdov contra Rusiei, 2002, de exemplu, a stabilit cã, deşi o autoritate statalã nu ar putea sã invoce lipsa de lichiditãţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepţional, se admite cã o întârziere în executare ar putea fi justificatã de circumstanţe speciale, chiar dacã regula este aceea a executãrii într-un termen rezonabil. Dar aceastã întârziere nu trebuie sã se eternizeze, astfel încât sã aducã atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (în acest sens, sunt şi cazurile Di Pede contra Italiei, 1996, Zappia contra Italiei, 1996, şi Immobiliare Saffi contra Italiei, 1999).
Având în vedere considerentele expuse mai sus şi raportând situaţia în cauzã la acestea, Curtea reţine cã, în speţã, existã posibilitatea executãrii silite a Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului cu privire la o creanţã, care are un cuantum foarte mare şi cu privire la care instanţele judecãtoreşti, datoritã unui ciclu procesual destul de contradictoriu, încã nu s-au pronunţat printr-o hotãrâre definitivã şi irevocabilã. Prin executarea imediatã a creanţei, astfel cum se aratã în Nota de fundamentare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 101/2005 , se poate ajunge la prejudicierea însemnatã a bugetului de stat, prin eventuala obligare a Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului de a plãti din bugetul propriu orice sumã pretinsã de domnul Sandu Ion Romicã în legãturã cu inovaţia "tabla exterioarã capotã spate cu eleron înglobat la automobilele Dacia". În consecinţã, Curtea constatã cã aceastã stare de fapt excepţionalã a justificat adoptarea soluţiei legislative contestate, iar eventuala întârziere a executãrii creanţei pânã la data la care hotãrârea judecãtoreascã datã asupra contestaţiei la executare rãmâne irevocabilã potrivit legii este în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului amintitã mai sus.
Aşadar, Curtea constatã cã, în cauzã, executarea silitã a creanţelor care au ca obiect şi care sunt în legãturã cu sumele şi pretenţiile rezultate din executarea mandatului prevãzut la art. 1 din ordonanţa de urgenţã nu este anulatã, ci numai suspendatã pânã la data la care hotãrârea judecãtoreascã datã asupra contestaţiei la executare rãmâne irevocabilã potrivit legii, fãrã ca acest lucru sã aducã însãşi atingere posibilitãţii obiective de realizare a creanţei.
Curtea reţine cã instituirea unor asemenea reguli de procedurã nu echivaleazã cu încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât aceste norme asigurã numai buna desfãşurare a judecãţii şi nicidecum nu impun adoptarea unei anumite soluţii de cãtre instanţa de judecatã. Numai aceasta din urmã rãmâne a decide asupra litigiului aflat pe rolul sãu, textul în cauzã neimpunând nicio soluţie cu privire la dezlegarea pricinii.
În consecinţã, nu se poate reţine încãlcarea art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie şi nici a exigenţelor prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Astfel, Curtea constatã cã adoptarea unei asemenea soluţii legislative derogatorii de la dreptul comun a fost justificatã, în mod obiectiv şi raţional, şi, în consecinţã, nu se poate susţine încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât egalitatea nu presupune uniformitate, iar, în acest caz, legiuitorul avea dreptul a impune un tratament juridic derogatoriu, având în vedere situaţia de fapt specialã a Societãţii Comerciale "Automobile Dacia" - S.A.
Curtea reţine cã adoptarea unor asemenea norme procedurale printr-o ordonanţã de urgenţã nu este de naturã sã încalce prevederile art. 108 alin. (1) din Constituţie, dimpotrivã, acest text constituţional consacrã posibilitatea Guvernului de a adopta ordonanţe, fie de urgenţã, fie în baza unei legi speciale de abilitare.
Invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie nu este relevantã, întrucât textul respectiv consacrã un principiu general care stã la baza statului român, iar nu un drept, astfel cã acest principiu nu poate fi considerat a fi încãlcat decât, eventual, în mãsura încãlcãrii unuia din drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, garantate de Constituţie, sau a vreunui alt text constituţional relevant sub aspectul conţinutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor mãsuri postprivatizare la Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A., excepţie ridicatã de Sandu Ion Romicã în Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecãtoriei Piteşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
