Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 688 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 29 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Coffee Management" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.057/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii pãrţii "Costa International Limited", prin care aceasta solicitã judecarea cauzei în lipsã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile legale criticate enumerã prerogativele dreptului titularului mãrcii şi instituie obligaţiile negative ale terţilor, fãrã a aduce atingere normelor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 27.057/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Coffee Management" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect pretenţii decurgând din drepturi de autor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin instituirea unui drept exclusiv în favoarea titularului mãrcii şi prin acordarea posibilitãţii acestuia de a solicita interzicerea folosirii mãrcii, fãrã a se face nicio distincţie între drepturile ce ar putea fi invocate de terţi, se creeazã un cadru vãdit disproporţionat şi discriminatoriu, contrar dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apãrare. Considerã cã soluţia legislativã criticatã reprezintã o restrângere a exerciţiului drepturilor constituţionale invocate, care nu respectã exigenţele art. 53 din Legea fundamentalã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, nici la solicitarea Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 35: "Înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu un drept exclusiv asupra mãrcii.
Titularul mãrcii poate cere instanţei judecãtoreşti competente sã interzicã terţilor sã foloseascã, în activitatea lor comercialã, fãrã consimţãmântul titularului:
a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistratã;
b) un semn care, datã fiind identitatea sau asemãnarea cu marca ori datã fiind identitatea sau asemãnarea produselor sau serviciilor cãrora li se aplicã semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mãrcii cu semnul;
c) un semn identic sau asemãnãtor cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistratã, când aceasta din urmã a dobândit un renume în România şi dacã, din folosirea semnului, fãrã motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mãrcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mãrcii un prejudiciu.
În aplicarea alin. 2, titularul mãrcii poate cere sa fie interzise terţilor, în special, urmãtoarele acte:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în alt scop sau, dupã caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn;
c) importul sau exportul produselor sub acest semn;
d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate."
Curtea observã cã prevederile art. 35 alin. 2 şi alin. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998 au fost modificate potrivit art. I pct. 26 şi 27 din Legea nr. 66/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 9 aprilie 2010, soluţia legislativã criticatã fiind preluatã. În urma republicãrii Legii nr. 84/1998 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010, soluţia legislativã criticatã se regãseşte în dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 84/1998, care au, în prezent, urmãtorul conţinut: "(1) Înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu un drept exclusiv asupra mãrcii.
(2) Titularul mãrcii poate cere instanţei judecãtoreşti competente sã interzicã terţilor sã foloseascã, în activitatea lor comercialã, fãrã consimţãmântul sãu:
a) un semn identic mãrcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistratã;
b) un semn pentru care, datoritã faptului cã este identic sau asemãnãtor cu o marcã şi din cauzã cã produsele sau serviciile cãrora li se aplicã marca sunt identice sau similare, existã un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcã;
c) un semn identic sau asemãnãtor cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistratã, când aceasta din urmã a dobândit un renume în România şi dacã folosirea fãrã drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mãrcii ori în detrimentul renumelui acesteia.
(3) În aplicarea alin. (2), titularul mãrcii poate cere sa fie interzise terţilor, în special, urmãtoarele acte:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, dupã caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;
c) punerea în liberã circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricãrei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementãrile vamale, produselor sub acest semn;
d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate."
Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra acestor dispoziţii de lege, care, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate, sunt transpuse în dreptul intern prevederile art. 5 referitoare la drepturile conferite de marcã, cuprinse în Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mãrci (versiune codificatã), publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 299 din 8 noiembrie 2008.
De asemenea, Curtea reţine cã prevederile de lege criticate calificã dreptul titularului asupra mãrcii ca drept exclusiv, reglementând, în acelaşi timp, latura negativã a acestui drept, constând în posibilitatea titularului de a cere instanţei judecãtoreşti sã interzicã terţilor utilizarea, în activitatea lor comercialã, fãrã consimţãmântul sãu, a unui semn identic sau similar. De asemenea, titularul mãrcii poate solicita sã fie interzise terţilor actele enumerate exemplificativ de art. 36 alin. (3) din lege. Posibilitatea consacratã legal titularului mãrcii, de a acţiona contra oricãrei persoane care aduce atingere dreptului sãu, dã astfel expresie opozabilitãţii erga omnes a acestui drept exclusiv.
Totodatã, Curtea observã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de proprietate intelectualã asupra mãrcilor constituie un "bun" a cãrui protecţie este asiguratã prin dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Hotãrârea pronunţatã în Cauza Anheuser-Busch Inc. contra Portugaliei, 2007, Decizia pronunţatã în Cauza Paeffgen GmbH contra Germaniei, 2007). De aceea, atingerile aduse dreptului titularului mãrcii echivaleazã cu încãlcarea dreptului sãu de proprietate, provocându-i prejudicii care trebuie reparate.
În aceste condiţii, Curtea constatã cã prevederile legale criticate instituie un remediu juridic pentru restabilirea ordinii de drept, care nu poate fi considerat contrar dreptului fundamental la un proces echitabil, dreptului la apãrare şi nici regulilor constituţionale potrivit cãrora "justiţia se înfãptuieşte în numele legii" şi este "unicã, egalã şi imparţialã pentru toţi".
Pe de altã parte, Curtea nu poate reţine critica textului legal referitoare la faptul cã acesta nu face nicio distincţie între drepturile ce ar putea fi invocate de terţi, de vreme ce aprecierea caracterului legitim al acestor drepturi revine în exclusivitate instanţei judecãtoreşti învestite cu soluţionarea cauzei, iar, în cadrul procesului, partea interesatã are posibilitatea de a invoca apãrãrile pe care le considerã necesare şi de a beneficia de garanţiile care condiţioneazã dreptul la un proces echitabil.
Totodatã, Curtea nu poate reţine încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Faptul cã prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate pun la dispoziţia titularului mãrcii mijloace juridice de protecţie a dreptului sãu nu echivaleazã cu crearea pentru acesta a unei situaţii juridice favorabile, privilegiate. În conflictul cu privire la marcã, titularul mãrcii şi o terţã persoanã sunt pãrţi situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferitã justificând, în mod obiectiv şi raţional, un tratament juridic diferenţiat, compatibil, în acest caz, cu principiul egalitãţii în drepturi.
Având în vedere cã nu s-a constatat încãlcarea vreunui drept sau a vreunei libertãţi fundamentale, Curtea reţine cã invocarea de cãtre autorul excepţiei a prevederilor art. 53 din Constituţie este irelevantã, excepţia de neconstituţionalitate urmând sã fie respinsã şi sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Coffee Management" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.057/3/2009 al Tribunalului Bucureşti-Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
