Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de Elena Mihaela Botea în Dosarul nr. 4.740/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 513D/2015. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), avocat Monica Scarlat, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent face referatul cauzei şi arată că partea Zainea Com Serv - S.R.L. din Brăila a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, iar partea Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România a depus un punct de vedere, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 868 din 18 octombrie 2012, în raport cu prevederile art. 41 şi 45 din Constituţie. Or, în cauza de faţă se au în vedere alte dispoziţii constituţionale, respectiv art. 1 alin. (5), art. 16 şi 24 din Constituţie. În acest context arată că va prezenta, pe scurt, motivele de neconstituţionalitate, astfel cum acestea au fost reţinute în punctul de vedere depus la dosarul cauzei. Astfel, în esenţă, susţine că din modul de redactare a dispoziţiilor criticate se poate observa că acestea contravin principiilor constituţionale conform cărora dispoziţiile legale trebuie să fie clare, precise şi previzibile. Textul criticat este neclar şi confuz şi nu prevede dacă practicianului în insolvenţă îi este interzis să îşi desfăşoare activitatea la secţia instanţei, parchetului unde are soţ, rudă sau afin până la gradul III inclusiv, ci menţine această neclaritate, determinând destinatarul legii să poată interpreta greşit textul de lege, astfel cum s-a întâmplat şi în cauza de faţă, unde Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România şi Consiliul Naţional de Conducere au dat interpretări diferite textelor legale. Faţă de cele prezentate consideră că dispoziţiile criticate încalcă atât principiul egalităţii, cât şi pe cel al nediscriminării, întrucât există un tratament diferenţiat între diversele persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea ca practicieni în insolvenţă. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, susţine că, în situaţia concretă a cauzei, în procedura de recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic de înlocuire a administratorului judiciar/lichidator, practicianul în insolvenţă care a fost înlocuit şi care atacă hotărârea cu recurs nu îşi va putea exercita dreptul la apărare, decât eventual prin angajarea unui avocat, dacă acel practician în insolvenţă sau unul dintre angajaţii săi are o rudă sau afin până la gradul al III-lea la instanţa competentă să soluţioneze recursul, ceea ce este o restrângere a dreptului la propria apărare, fiind neconstituţională şi prin raportare la art. 21 din Constituţie. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Sentinţa nr. 138 din 23 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.740/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, excepţie ridicată de Elena Mihaela Botea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unei decizii pronunţate de Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 41 şi 53, deoarece limitează dreptul de a profesa şi libertatea de a alege locul de muncă şi restrânge atât dreptul creditorilor, persoane fizice sau juridice, cât şi a debitorului de a îşi alege practicianul în insolvenţă care poate să-i reprezinte interesele cât mai corect şi legal. Astfel, interdicţia nu este justificată şi prin prisma faptului că în Codul de procedură civilă sunt prevăzute mijloacele legale care asigură desfăşurarea procedurii de insolvenţă/faliment în condiţii de imparţialitate, respectiv abţinerea şi recuzarea judecătorilor. De asemenea consideră că dispoziţiile criticate creează prezumţia de lipsă de imparţialitate asupra tuturor magistraţilor, aducând prejudicii sistemului judiciar. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate asigură un proces echitabil şi existenţa imparţialităţii prin evitarea relaţiilor de afinitate dintre judecător şi părţi/mandatarii acestora, care ar putea denatura soluţia din dosar prin simpatie sau angajamente anterioare. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, care au următorul cuprins: "(2) Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunale, tribunalele specializate şi curţile de apel, nici la parchetele de pe lângă aceste instanţe la care soţul practicianului în insolvenţă, ruda sau afinul până la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror. (3) Interdicţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică şi practicianului în insolvenţă care se foloseşte de forma de organizare profesională sau de raporturile de conlucrare profesională stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă în scopul eludării interdicţiilor. Practicienii în insolvenţă sunt obligaţi să comunice UNPIR instanţele la care nu îşi pot exercita profesia din motive de incompatibilitate, sub sancţiunea suspendării." 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor legale criticate, raportare la critici şi prevederi constituţionale similare, s-a mai pronunţat, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 868 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 11 decembrie 2012, sau Decizia nr. 324 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 iulie 2015, prin care a constatat că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. 15. Astfel, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea a constatat că reglementările deduse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Principiul egalităţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică, chiar şi din punct de vedere constituţional, un tratament juridic diferit, or, interdicţiile instituite prin reglementările criticate se aplică tuturor practicienilor în insolvenţă care se regăsesc în ipoteza prevederilor art. 27 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006. 16. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 41, Curtea a observat că textele de lege criticate prin care se instituie anumite condiţii în ce priveşte exercitarea profesiei de practician în insolvenţă nu încalcă dispoziţiile din Constituţie privitoare la dreptul la muncă. Curtea Constituţională a stabilit în acest sens, în mod constant în jurisprudenţa sa, faptul că libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii şi finalităţii sale (a se vedea Decizia nr. 496 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007). 17. Totodată, prin Decizia nr. 1.135 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Curtea a observat că scopul legiuitorului a fost protejarea părţilor faţă de posibilitatea ca un practician în insolvenţă aflat în ipotezele descrise de prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 să fie lipsit de obiectivitate în desfăşurarea activităţii sale. 18. De asemenea, stabilirea unei interdicţii în exercitarea unei profesii nu încalcă dreptul la muncă, întrucât existenţa anumitor interdicţii sau incompatibilităţi este impusă în unele cazuri, avându-se în vedere specificul profesiei. Prin instituirea interdicţiilor prevăzute de textele de lege criticate nu se îngrădeşte alegerea profesiei, deoarece orice activitate ce se circumscrie dreptului la muncă trebuie să respecte regulile pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale, Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Constituţie. 21. În ceea ce priveşte invocarea, prin punctul de vedere depus la dosarul cauzei, precum şi prin susţinerile în faţa instanţei de contencios constituţional şi a altor temeiuri constituţionale în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale, spre exemplu, Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Prin urmare, invocarea în faţa Curţii şi a altor temeiuri de neconstituţionalitate decât cele arătate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, în speţă, invocarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 şi 24 din Constituţie, temeiuri care nu au fost reţinute în încheierea de sesizare pronunţată de instanţa judecătorească, este inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Mihaela Botea în Dosarul nr. 4.740/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
