Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 688 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si ale art. 48 alin. (1) teza intai si art. 57 alin. (1) si (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 114 din 7 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 şi ale art. 48 alin. (1) teza întâi şi <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.665/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iunie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 şi ale art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 , excepţie ridicatã de Pompiliu Bota într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins o acţiune în contencios administrativ privind constatarea nelegalitãţii şi anularea unor adrese emise de Ministerul Justiţiei, prin care se refuzã acordarea disponibilitãţii unor denumiri, precum şi eliberarea dovezilor disponibilitãţii unor denumiri.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 1 pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii încalcã dreptul de asociere consacrat de prevederile art. 9 şi ale art. 40 alin. (1) din Constituţie, precum şi libertatea de întrunire şi asociere consacratã de art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, aratã autorul excepţiei, dispoziţiile art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat aduc atingere prevederilor art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 22 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã cã prin obligarea tuturor avocaţilor dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti de a se asocia într-un barou unic şi prin obligarea tuturor avocaţilor din România de a se asocia într-o unicã formã de asociere - Uniunea Avocaţilor din România se realizeazã "îngrãdirea dreptului la muncã", încãlcându-se prevederile constituţionale privind dreptul de asociere şi dreptul la muncã.
Totodatã autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile <>art. 57 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 aduc atingere şi prevederilor art. 20 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 22 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât instituie obligaţia ca toate barourile din România sã se asocieze într-o singurã uniune - Uniunea Avocaţilor din România.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arãtând cã în acest sens a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de cãtre autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã.
În legãturã cu obiectul excepţiei, trebuie precizat cã prin dispoziţiile <>art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 au fost introduse douã noi alineate [(5) şi (6)] la <>art. 6 al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 , având urmãtorul conţinut: "(5) Este interzisã utilizarea în denumirea asociaţiilor a unor sintagme sau cuvinte specifice autoritãţilor şi instituţiilor publice ori unor profesii liberale sau altor activitãţi cu reglementãri proprii.
(6) În cazul nerespectãrii dispoziţiilor alin. (5), Ministerul Justiţiei va refuza eliberarea dovezii disponibilitãţii denumirii."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin <>Legea nr. 213/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2005, <>Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii a fost respinsã, iar prin <>art. III al Legii nr. 246/2005 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, <>Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 a fost şi abrogatã expres.
Prin aceeaşi <>Lege nr. 246/2005 a fost modificat <>art. 7 al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 , adãugându-se douã noi alineate [(3) şi (4)], cu urmãtorul cuprins: "(3) Este interzisã utilizarea în denumirea asociaţiei a denumirilor specifice autoritãţilor şi instituţiilor publice.
(4) În cazul nerespectãrii dispoziţiilor alin. (3), Ministerul Justiţiei va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilitãţii denumirii."
Întrucât, aşa cum se poate observa, textul <>art. 7 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 , astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 246/2005 , reia, în principiu, dispoziţiile art. 6 alin. (5) şi (6) din aceeaşi ordonanţã, introduse prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 , respinsã şi abrogatã, Curtea, conform jurisprudenţei sale, urmeazã sã examineze constituţionalitatea dispoziţiilor în vigoare.
Dispoziţiile <>art. 48 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, criticate, de asemenea, de cãtre autorul excepţiei, au urmãtorul cuprins: "Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. [...]"
Prin excepţia de neconstituţionalitate, autorul acesteia a criticat, de asemenea, douã alineate ale <>art. 57 din Legea nr. 51/1995 , indicând însã greşit textele alin. (1) şi (3), datoritã neluãrii în considerare a modificãrii aduse acestora prin <>Legea nr. 255/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004.
În realitate, dispoziţiile criticate de autorul excepţiei sunt cuprinse în alin. (1) şi (4) ale <>art. 57 din Legea nr. 51/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, texte care au urmãtorul cuprins: "(1) Uniunea Naţionalã a Barourilor din România - U.N.B.R. este formatã din toate barourile din România şi are sediul în capitala ţãrii, municipiul Bucureşti.[...]
(4) Baroul de avocaţi se constituie şi funcţioneazã numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei."
În consecinţã, prin prezenta decizie, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor <>art. 7 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobatã prin <>Legea nr. 246/2005 , precum şi a dispoziţiilor art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile în vigoare.
Critica de neconstituţionalitate formulatã de autorul excepţiei cu privire la dispoziţiile legale ce formeazã obiectul excepţiei constã, în esenţã, în susţinerea cã acestea încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 9, privind Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, ale art. 40 alin. (1), privind Dreptul de asociere, şi ale art. 41 alin. (1), privind Libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã.
Autorul excepţiei considerã, de asemenea, cã textele legale criticate contravin prevederilor art. 20 pct. 2, privind interzicerea obligãrii de a face parte dintr-o asociaţie, din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 22 pct. 1, privind libertatea de asociere şi dreptul de a constitui sindicate, din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, şi ale art. 11, privind Libertatea de întrunire şi de asociere, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Prevederile art. 48 alin. (1) teza întâi şi ale <>art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în cauze cu o motivare identicã şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezentul dosar. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea Constituţionalã a respins excepţia ca neîntemeiatã, reţinându-se cã aceste dispoziţii, care se referã la organizarea avocaţilor în barouri şi a barourilor în Uniunea Naţionalã a Barourilor din România, nu încalcã dreptul de asociere şi nici dreptul la muncã şi la alegerea profesiei prevãzute de art. 40 alin. (1) şi art. 41 din Constituţie, fiind în concordanţã cu dispoziţiile actelor internaţionale.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acel prilej.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 7 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, Curtea reţine cã acestea sunt aplicabile acelor asociaţii care conţin în denumirea lor cuvinte sau sintagme de naturã sã creeze confuzie cu denumirile specifice autoritãţilor şi instituţiilor publice. Printr-o normã imperativã legiuitorul poate da prioritate interesului public, aşa cum Curtea a statuat prin <>Decizia nr. 325 din 14 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005.
Sub acest aspect, cele stabilite, cu valoare de principiu, prin decizia menţionatã, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, astfel cã şi aceastã criticã urmeazã a fi înlãturatã.
Excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste texte din <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 se mai întemeiazã şi pe susţinerea cã ar fi încãlcate dispoziţiile art. 9 şi ale art. 40 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 11 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând aceastã susţinere, Curtea constatã cã art. 9, privind Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 40 alin. (1), privind Dreptul de asociere, din Constituţie, şi art. 11, privind Libertatea de întrunire şi de asociere, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu sunt incidente în cauzã, întrucât textele criticate nu afecteazã drepturile respective, ci prevãd anumite restricţii privind stabilirea denumirilor asociaţiilor şi fundaţiilor. Aşa fiind, aceste susţineri sunt neîntemeiate şi urmeazã a fi respinse.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale art. 48 alin. (1) teza întâi şi <>art. 57 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.665/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
