Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 687 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 583 din 17 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Mircea Ştefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.087/324/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de apãrãtorul ales, domnul Traian Isãilã, avocat membru al Baroului Bucureşti. Se constatã lipsa celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei. Acesta, prin avocat, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã întreaga procedurã de soluţionare a plângerilor contravenţionale este neconstituţionalã, având în vedere cã acestea reprezintã acte administrative a cãror contestare ar trebui reglementatã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin lege organicã, nicidecum printr-o ordonanţã a Guvernului, aprobatã prin lege ordinarã. Mai aratã cã recursul în aceastã materie poate fi prevãzut dacã este permis de lege, or prin lege se poate înţelege inclusiv un act al primarului sau al altei autoritãţi publice locale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând cã domeniul contravenţional, spre deosebire de cel al contenciosului administrativ, nu se regãseşte în enumerarea cuprinsã în art. 73 alin. (3) din Constituţie. În plus, normele de procedurã în materie contravenţionalã reprezintã norme derogatorii de la dreptul comun, edictate în considerarea materiei în care reglementeazã. Faţã de faptul cã în competenţa autoritãţilor locale se dau stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii care ţin de domeniul lor de interes, considerã cã o astfel de criticã nu are legãturã cu organizarea instanţelor şi procedura de judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.087/324/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Mircea Ştefan Constantinciu într-o cauzã privind soluţionarea unui recurs formulat într-o acţiune având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, fiind cuprinse într-o ordonanţã aprobatã printr-o lege ordinarã, iar nu organicã, vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. k) şi l) din Constituţie. În ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se aratã cã sunt neconstituţionale, întrucât recunosc competenţe în materie de contencios administrativ şi unor instanţe nespecializate. În opinia autorului excepţiei, "orice recurs paralel care nesocoteşte trãsãturile esenţiale ale contenciosului administrativ încalcã garanţia constituţionalã prevãzutã de art. 52 alin. (1) şi art. 126 din Constituţie".
Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ apreciazã cã autorul excepţiei nu ridicã o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii - care este de competenţa instanţei, eventual o problemã legatã de completarea normei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (2) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care a completat dispoziţiile art. 34 alin. (2), menţinând însã soluţia legislativã iniţialã. Textele criticate au în prezent urmãtoarea redactare:
- Art. 32 alin. (2): "Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia.";
- Art. 34: "(1) Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii.
(2) Dacã prin lege nu se prevede altfel, hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendã executarea hotãrârii."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, potrivit cãrora "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cãrora se prevede, prin lege organicã, o altã procedurã judiciarã."
Autorul excepţiei invocã urmãtoarele dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul de care poate beneficia persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, art. 73 alin. (3) lit. k) şi l) potrivit cãrora prin lege organicã se reglementeazã contenciosul administrativ, respectiv organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi, şi art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 a mai fost supusã, în ansamblul sãu, controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.553 din 7 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa anterioarã, cã, deşi în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 existã şi prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispoziţiilor ordonanţei menţionate în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constituţiei, care reglementeazã expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu figureazã şi dispoziţiile legale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. În sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin contencios administrativ se înţelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiţiei, cetãţenii sunt apãraţi de eventualele abuzuri ale autoritãţilor administraţiei publice, adicã ale primarilor, consiliilor locale, prefecţilor, miniştrilor şi ale Guvernului însuşi. Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. În schimb, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cuprinde reglementãri al cãror scop îl constituie sancţionarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deşi nu se bucurã de protecţia legii penale, trebuie apãrate prin mijloace extrapenale. Curtea Constituţionalã a statuat prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, cã în dreptul românesc contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Dar scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivaleazã cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege care are în vedere raporturile stabilite între cetãţean şi autoritãţile publice prin acte administrative, iar nu prin încãlcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.
În ceea ce priveşte critica referitoare la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea observã cã prin Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, a reţinut cã acestea nu contravin dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, "deoarece acesta se limiteazã numai la reglementarea constituţionalã a garantãrii controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepţie în mod absolut numai douã categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio formã controlului judecãtoresc". Totodatã, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, Curtea a constatat cã "textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecãtoresc actele administrative la care se referã, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecãtoresc se realizeazã potrivit altei proceduri stabilite prin lege organicã".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, în cauza de faţã îşi menţin valabilitatea cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin deciziile menţionate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Mircea Ştefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.087/324/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
