Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 687 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 668 din 1 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Brãila în Dosarul sãu nr. 658/196/2007.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile convenţiei invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 658/196/2007, Judecãtoria Brãila a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicatã din oficiu cu prilejul soluţionãrii unei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit de agenţi constatatori ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie Brãila.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Judecãtoria Brãila susţine cã textul de lege criticat contravine <>Convenţiei nr. 29 din 28 iunie 1930 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţatã sau obligatorie. În acest sens, precizeazã cã, în opinia sa, dispoziţiile <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 , potrivit cãrora în localitãţile rurale se organizeazã paza comunalã, statueazã, sub sancţiunea amenzii contravenţionale, norme obligatorii, fãrã ca populaţiei sau reprezentanţilor acesteia "sã li se confere dreptul de a se pronunţa asupra justeţei pazei comunale".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã efectuarea pazei comunale nu constituie muncã forţatã în sensul în care acest termen este definit de Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, invocatã de instanţa de judecatã. Aratã cã "activitatea de pazã comunalã are un pronunţat caracter civic, normal pentru o comunitate restrânsã", iar faptul cã, potrivit <>art. 18 alin. (4) din Legea nr. 333/2003 , stabilirea modalitãţilor de efectuare se face cu consultarea prealabilã a locuitorilor este în acord cu cerinţele impuse de Convenţia nr. 29 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţatã sau obligatorie.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Convenţia nr. 29 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, întrucât organizarea şi modalitãţile de efectuare a pazei în mediul rural se stabilesc prin hotãrâre a consiliului local, dupã consultarea prealabilã a locuitorilor, în formele prevãzute de lege. Mai mult, aratã cã prevederile <>art. 18 alin. (5) din Legea nr. 333/2003 stabilesc cã persoanele care desfãşoarã o asemenea activitate sunt plãtite pentru munca prestatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, potrivit cãrora "În localitãţile rurale se organizeazã paza comunalã".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 2 alin. 1 şi alin. 2 lit. e) din Convenţia nr. 29 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţatã sau obligatorie, adoptatã la 28 iunie 1930 şi ratificatã de România prin <>Decretul nr. 213/1957 , publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18 ianuarie 1958. Conţinutul acestora este urmãtorul:
- Art. 2 alin. 1 şi alin. 2 lit. e): "1. În sensul prezentei Convenţii, termenul "muncã forţatã sau obligatorie" va însemna orice muncã sau serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare şi pentru care numitul individ nu s-a oferit de bunã voie.
2. Totuşi, termenul "muncã forţatã sau obligatorie" nu va cuprinde, în sensul prezentei Convenţii: [...]
e) muncile mãrunte de la sat, adicã muncile executate în interesul direct al colectivitãţii de cãtre membrii acesteia, munci care, deci, pot fi considerate ca obligaţii civice normale ce revin membrilor colectivitãţii, cu condiţia ca populaţia însãşi sau reprezentanţii sãi direcţi sã aibã dreptul sã se pronunţe asupra justeţei acestor munci."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Excepţia a fost ridicatã din oficiu de cãtre Judecãtoria Brãila, care considerã cã dispoziţiile <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 contravin dispoziţiilor art. 2 din Convenţia nr. 29 privind munca forţatã sau obligatorie, adoptatã de Organizaţia Internaţionalã a Muncii la data de 28 iunie 1930 şi ratificatã de cãtre România prin <>Decretul nr. 213/1957 , deoarece instituie norme obligatorii, sub sancţiunea amenzii contravenţionale, fãrã ca populaţiei, direct sau prin reprezentanţii sãi, sã i se confere dreptul de a se pronunţa asupra justeţei pazei comunale.
Conform <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 , "în localitãţile rurale se organizeazã paza comunalã". Curtea observã cã textul de lege criticat stabileşte doar obligaţia organizãrii pazei comunale. În ceea ce priveşte modalitãţile de efectuare a pazei în mediul rural, acestea sunt reglementate în alin. (4) al art. 18, care prevede cã ele se stabilesc prin hotãrâre a consiliului local, dupã consultarea prealabilã a locuitorilor, în formele prevãzute de lege. Textul de lege criticat este în concordanţã cu prevederile art. 2 alin. 2 lit. e) din Convenţia nr. 29/1930 privind munca forţatã sau obligatorie, potrivit cãruia termenul de "muncã forţatã sau obligatorie" nu cuprinde, în sensul convenţiei, "muncile mãrunte de la sat, adicã muncile executate în interesul direct al colectivitãţii de cãtre membrii acesteia, munci care, deci, pot fi considerate ca obligaţii civice normale ce revin membrilor colectivitãţii, cu condiţia ca populaţia însãşi sau reprezentanţii sãi direcţi sã aibã dreptul sã se pronunţe asupra justeţei acestei munci". Aceste dispoziţii ale Convenţiei şi-au gãsit consacrarea la nivel constituţional în art. 42, care la alin. (1) prevede cã "munca forţatã este interzisã", iar la alin. (2) statueazã cã nu constituie muncã forţatã "prestaţiile (_) care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege". Aşadar, activitatea de pazã comunalã, organizatã în localitãţile rurale, indiferent de modalitãţile concrete în care se efectueazã, cu consultarea prealabilã a locuitorilor, se încadreazã în categoria obligaţiilor civice şi nu constituie muncã forţatã în sensul în care Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii a definit acest termen.
De altfel, în alin. (5) al <>art. 18 din Legea nr. 333/2003 se prevede cã pentru serviciile de pazã efectuate se asigurã, din bugetul local, plata acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Brãila în Dosarul sãu nr. 658/196/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
