Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 687 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 teza a doua din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 privind intarirea disciplinei financiar-valutare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 972 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicatã de Iorgu Grigore din Bucureşti în Dosarul nr. 22.475/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 22.475/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare. Excepţia a fost ridicatã de Iorgu Grigore într-o cauzã civilã în contradictoriu cu Garda financiarã - Comisariatul General Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã:
- <>art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , care reglementeazã posibilitatea efectuãrii percheziţiei corporale a contravenientului fãrã a exista un mandat sau o hotãrâre judecãtoreascã în acest sens, contravine art. 15 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece "percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevãzute de lege", orice altfel de caz şi orice altfel de procedurã, inclusiv cele relative la angrenarea în asemenea acţiuni a gardienilor publici, constituie o violare a libertãţii individuale şi a siguranţei persoanei.";
- <>art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 este contrar art. 16 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, întrucât stabileşte un regim privilegiat "pentru reţelele de magazine de tipul Cash&Carry", ceea ce corespunde unei discriminãri aplicate tuturor celorlalţi agenţi economici care nu fac parte din aceeaşi categorie şi, totodatã, limiteazã accesul liber la o activitate economicã "atât pe calea imixtiunii în modul de utilizare a resurselor bãneşti, cât şi prin condiţionarea plafonului de cheltuieli în funcţie de partenerul de afaceri".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "dispoziţiile respective fiind necesare pentru combaterea evaziunii fiscale."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, în legãturã cu prevederile <>art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , aratã cã acestea se referã la legitimarea contravenientului, ce are ca "finalitate strict stabilirea de cãtre agentul constatator a identitãţii contravenientului şi nu presupune obligativitatea percheziţiei corporale, ca mãsurã procesual penalã, ci ca mãsurã cu caracter administrativ." Mai aratã cã, în cazul refuzului legitimãrii, contravenientul este condus la secţia de poliţie pentru identificare şi numai "poliţistul, în cazurile nerespectãrii dispoziţiilor sale, este îndreptãţit sã foloseascã forţa pentru legitimarea persoanei, potrivit <>art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române." În consecinţã, apreciazã cã art. 15 alin. (1) din Constituţie nu este încãlcat, iar art. 23 alin. (1) şi (2) din aceasta nu este incident în cauzã, textul referindu-se la libertatea individualã, iar în cazul de faţã nu are loc lipsirea de libertate a contravenientului. Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 , invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, <>Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2000 prin care s-a statuat cã acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 45 din Constituţie, Guvernul considerã cã textul nu are incidenţã în cauzã, el neprevãzând vreun impediment pentru desfãşurarea activitãţii economice.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la textele de lege criticate, de exemplu, deciziile nr. 220/2006, nr. 175/2003 şi nr. 682/2005.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi <>art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 11 - capitolul II, secţiunea a 2-a, <>art. II, pct. 1 - din Legea nr. 507/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004.
- <>Art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede: "[...] În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici."
- <>Art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 prevede: "[...] (2) Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent persoanele juridice pot efectua plãţi în numerar în urmãtoarele cazuri: [...]; c) plãţi cãtre persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plãţile cãtre o singurã persoanã juridicã fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumã de 50.000.000 lei. Sunt interzise plãţile fragmentate în numerar cãtre furnizorii de bunuri şi servicii, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plãţi cãtre o singurã persoanã juridicã în limita unui plafon zilnic în numerar în sumã de 100.000.000 lei, în cazul plãţilor cãtre reţelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate şi funcţioneazã în baza legislaţiei în vigoare. Sunt interzise plãţile fragmentate în numerar cãtre astfel de magazine, pentru facturile a cãror valoare este mai mare de 100.000.000 lei."
Autorul excepţiei considerã cã prin aceste dispoziţii de lege se încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind Universalitatea, art. 16 alin. (1), potrivit cãruia "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", art. 23 alin. (1) şi (2) referitor la libertatea individualã şi ale art. 45 Libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Prevederile <>art. 18 teza finalã din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, pentru critici asemãnãtoare celor din prezenta cauzã şi tot prin raportare la art. 15 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 220 din 7 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, Curtea Constituţionalã, respingând excepţia ridicatã, a constatat cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituţie. Textul de lege criticat se referã la legitimarea contravenientului, iar acest aspect are ca finalitate strict stabilirea de cãtre agentul constatator a identitãţii contravenientului şi nu presupune obligativitatea percheziţiei corporale, ca mãsurã procesual penalã. Aceste mãsuri au caracter administrativ. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, acestea nu au incidenţã în cauzã, ele referindu-se la libertatea individualã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
II. În ceea ce priveşte <>art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 , în legãturã cu care se susţine cã este contrar art. 16 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie prin aceea cã stabileşte "un regim privilegiat pentru reţelele de magazine de tipul Cash&Carry", urmeazã a se constata urmãtoarele: art. 5 alin. (2) din ordonanţa criticatã stabileşte, cu titlu de excepţie de la prevederile alin. (1), posibilitatea ca persoanele juridice sã efectueze plãţi în numerar, între altele, şi în cazul prevãzut la lit. c) plãţi "[...] cãtre reţelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate şi funcţioneazã în baza legislaţiei în vigoare". Regula de la care textul de lege criticat derogã este stabilitã la alin. (1) al art. 5, în sensul cã operaţiunile de încasãri şi plãţi dintre persoanele juridice se efectueazã numai prin instrumente de platã fãrã numerar. Potrivit aceluiaşi text, scopul reglementãrii este "întãrirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale [...]". Ca atare, ca şi celelalte cazuri prevãzute la alin. (2) al art. 5 din ordonanţã, şi exceptarea reţelelor de magazine de tipul Cash&Carry de la regula prevãzutã de alin. (1) este justificatã de interese de ordin general privind întãrirea disciplinei financiar-valutare şi evitarea evaziunii fiscale. Agenţii economici trebuie sã se integreze cadrului constituţional creat în concordanţã cu interesul public la care statul este obligat sã vegheze. Acesta este sensul în care a statuat Curtea Constituţionalã, de exemplu, prin <>Decizia nr. 682 din 15 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 7 februarie 2006, cu prilejul soluţionãrii unei excepţii de neconstituţionalitate a art. 5 alin. (2) lit. c) fraza a doua din ordonanţã, care prevede, de asemenea, unul dintre cazurile derogatorii de la regulã. Reglementarea şi stabilirea acestor cazuri reprezintã o opţiune a legiuitorului, asupra cãreia Curtea Constituţionalã nu este competentã sã se pronunţe.
În consecinţã, Curtea nu poate reţine, aşa cum susţine autorul excepţiei, încãlcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 45 din Constituţie.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale <>art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întãrirea disciplinei financiar-valutare, excepţie ridicatã de Iorgu Grigore din Bucureşti în Dosarul nr. 22.475/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
