Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 686 din 5 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 381 din 4 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Ghiţã Dohotaru în Dosarul nr. 531/32/2008 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent aratã cã autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 531/32/2008, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost invocatã de Ghiţã Dohotaru, într-o cauzã civilã având ca obiect o contestaţie în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile art. 318 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã interzic intimatului dreptul de a formula contestaţie în anulare specialã atunci când instanţa de recurs nu se pronunţã asupra excepţiilor şi apãrãrilor invocate de acesta, fiind încãlcate în acest mod dispoziţiile art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi la neîngrãdirea prin lege a acestuia şi ale art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Se mai invocã şi încãlcarea art. 6 paragraful 1 şi a art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. A arãtat în acest sens cã accesul liber la justiţie nu înseamnã, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, iar în cauzã, dacã recursul este declarat de partea potrivnicã, intimatul are dreptul de a-şi formula apãrãrile prin întâmpinare, aşa cum a procedat în cauzã autorul excepţiei, prin invocarea unor excepţii procesuale analizate de instanţã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit motivãrii excepţiei, Curtea constatã cã obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 318 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins: "Hotãrârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie (...) sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşealã sã cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi la neîngrãdirea prin lege a acestuia şi ale art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
De asemenea, se mai invocã şi încãlcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã a mai examinat constituţionalitatea prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, s-a reţinut cã atât accesul la justiţie, cât şi folosirea cãilor de atac se exercitã în formele şi condiţiile procedurale instituite prin lege. Astfel, chiar dacã recursul este declarat de partea potrivnicã, autorul excepţiei are dreptul de a-şi formula apãrãrile pe care le considerã necesare şi de a combate probele adversarului în faţa instanţei care judecã aceastã cale de atac.
Totodatã, Curtea Constituţionalã a stabilit prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cã accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. În acest sens sunt şi prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând vreun motiv care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, Curtea constatã cã prevederile legale criticate instituie un mijloc procedural de acces la o instanţã superioarã, la care pot apela toate persoanele aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare, şi anume pãrţile care au participat la soluţionarea recursului a cãrui soluţionare este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Pentru considerentele expuse mai sus, nu se poate reţine nicio contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 53 "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
Prin urmare, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 318 alin. 1 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Ghiţã Dohotaru în Dosarul nr. 531/32/2008 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
