Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 685 din 28 iunie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (2) teza finala din anexa nr. VI - Familia ocupationala de functii bugetare "Justitie" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 470 din 11 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupaţionalã de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Maria Dalina Oancea în Dosarul nr. 6.872/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 11D/2012.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã dovada de îndeplinire a procedurii de citare a autorului excepţiei s-a întors cu menţiunea cã destinatarul nu se aflã la adresa menţionatã în dosar şi aleasã ca domiciliu pentru comunicarea actelor de procedurã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la acest incident procedural.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând dispoziţiile art. 98 din Codul de procedurã civilã, considerã cã procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, deliberând, reţine cã, în temeiul dispoziţiilor art. 98 din Codul de procedurã civilã, procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, aratã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, dispoziţii care aveau un conţinut asemãnãtor textului de lege criticat în prezenta excepţie de neconstituţionalitate. În acest sens, invocã Decizia nr. 709/2007. Considerã însã cã au intervenit elemente noi, care impun schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioarã, asupra cãreia s-a pronunţat Curtea Constituţionalã, în prezent, salarizarea personalului din justiţie se face prin Legea-cadru nr. 284/2010, dupã criterii asemãnãtoare tuturor celorlalte categorii de personal salarizate din fonduri publice. Toate aceste categorii de personal beneficiazã de un dublu grad de jurisdicţie în litigiile privind drepturile salariale, excepţie fãcând doar personalul din justiţie. Or, o asemenea diferenţã de tratament juridic nu este justificatã obiectiv şi rezonabil, întrucât natura dreptului disputat şi tipul litigiului sunt aceleaşi, indiferent de categoria socio-profesionalã avutã în vedere.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 7.183 din 30 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.872/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupaţionalã de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice.
Excepţia a fost ridicatã de Maria Dalina Oancea cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ de încadrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu prevãd o cale de atac a hotãrârilor pronunţate de instanţele judecãtoreşti cu privire la plângerile vizând hotãrârile de stabilire a drepturilor salariale, aşa cum se prevede în cazul tuturor celorlalte categorii socio-profesionale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, textul de lege criticat contravenind prevederilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege. Astfel, legiuitorul este singurul abilitat sã reglementeze prin lege competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã, fãrã alte restricţii decât cele rezultate din dispoziţiile constituţionale sau din actele normative internaţionale. Constituţia nu prevede obligativitatea instituirii unor cãi de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti. De asemenea, nu se poate susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât magistraţii sunt supuşi unui statut profesional diferit de cel al altor categorii profesionale, ceea ce justificã instituirea unui tratament juridic diferit.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI - Familia ocupaţionalã de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cãrora "Împotriva hotãrârilor organelor prevãzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotãrârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, dupã caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotãrâri. Hotãrârile pronunţate sunt irevocabile."
Din analiza motivãrii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã însã cã autorul excepţiei nu criticã prevederile de lege care stabilesc termenul şi competenţa instanţelor de judecatã de a soluţiona litigiile privind drepturile salariale, ci doar pe acelea care prevãd caracterul irevocabil al hotãrârilor pronunţate de instanţele de judecatã şi care exclud un al doilea grad de jurisdicţie, respectiv prevederile ultimei teze a art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010. Prin urmare, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe doar cu privire la constituţionalitatea acestor prevederi de lege.
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege contravine urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 129 referitor la folosirea cãilor de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea unor prevederi de lege având un conţinut asemãnãtor celor invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 709 din 11 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007, şi Decizia nr. 407 din 10 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 20 mai 2008, Curtea a constat cã dispoziţiile art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, sunt constituţionale. În acest sens a reţinut cã judecãtorii, procurorii şi celelalte categorii de personal din sistemul justiţiei se aflã întro situaţie obiectiv diferitã, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea şi alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevãzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum şi cu privire la exercitarea cãilor de atac.
De asemenea, Curtea a reţinut cã, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul, prin urmare, este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite, sã stabileascã reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun.
Ulterior pronunţãrii acestor decizii, reglementarea privind salarizarea personalului din justiţie a fost încadratã în contextul mai larg al Legii-cadru nr. 284/2010, care, în art. 5, a stabilit criterii unice de realizare a ierarhiei salariilor de bazã, a soldelor funcţiilor de bazã/salariilor funcţiilor de bazã şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare pentru toate categoriile de personal plãtit din fonduri publice. Totodatã, art. 10 şi 11 din aceeaşi lege au stabilit un tabel unic al coeficienţilor de ierarhizare, precum şi tranşe de vechime aplicabile tuturor acestor categorii de personal.
Referindu-se, de asemenea, la toate categoriile de personal, art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede cã "(1) Soluţionarea contestaţiilor în legãturã cu stabilirea salariilor de bazã individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordã potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.
(2) Contestaţia poate fi depusã în termen de 15 zile lucrãtoare de la data luãrii la cunoştinţã a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrãtoare.
(4) Împotriva mãsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumitã se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, dupã caz, instanţei judecãtoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicãrii soluţionãrii contestaţiei în scris."
Acest text de lege consacrã, aşadar, atât o procedurã prealabilã, de contestare a actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale la ordonatorul de credite, cât şi o procedurã jurisdicţionalã, ce se desfãşoarã în faţa instanţelor de judecatã. Art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010 nu detaliazã cu privire la cãile de atac ale hotãrârilor pronunţate de instanţele de judecatã, aplicându-se astfel prevederile dreptului comun, respectiv dispoziţiile art. 274 şi art. 275 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã. Din interpretarea coroboratã a acestor texte de lege, rezultã cã hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în primã instanţã în cauze având ca obiect drepturi salariale pot fi atacate în recurs.
Printr-o reglementare distinctã, dispoziţiile art. 7 din anexa nr. VI din aceeaşi lege prevãd cã personalul din justiţie nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale "poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicãrii actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, dupã caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângã acestea. Contestaţiile se soluţioneazã în termen de cel mult 30 de zile." În mod asemãnãtor celor prevãzute în art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, aceastã procedurã administrativã este urmatã de posibilitatea atacãrii hotãrârilor pronunţate cu prilejul soluţionãrii contestaţiilor la instanţele de judecatã, aşa cum se stabileşte în alin. (2) al aceluiaşi articol, potrivit cãruia "împotriva hotãrârilor organelor prevãzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotãrârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, dupã caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotãrâri". Spre deosebire însã de dispoziţiile art. 30 din Legea-cadru nr. 284/2010, ultima tezã a art. 7 alin. (2) din anexa nr. VI la aceeaşi lege stabileşte cã "hotãrârile pronunţate sunt irevocabile", consecinţa fiind aceea a imposibilitãţii supunerii acestor hotãrâri unui al doilea grad de jurisdicţie, respectiv recursului.
Curtea constatã cã, în contextul avut în vedere, respectiv cel al reglementãrii unitare a Legii-cadru nr. 284/2010, se impune a fi analizat dacã diferenţa de tratament juridic dintre personalul din justiţie şi celelalte categorii de personal mai poate fi consideratã ca fiind în acord cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În acest sens, Curtea reţine cã interpretarea pe care Curtea Constituţionalã a dat-o principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în jurisprudenţa sa a fost îndeaproape legatã de sensul pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului l-a dat principiului nediscriminãrii. În acest sens, prin Decizia nr. 82 din 7 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 13 aprilie 2012, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã "violarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci când se aplicã tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite".
Raportat la aceste criterii, precum şi la materia avutã în vedere, respectiv salarizarea şi drepturile ce decurg din aceasta, Curtea apreciazã cã, în prezent, diferenţa de tratament juridic dintre personalul din justiţie şi celelalte categorii salarizate din fonduri publice nu mai este justificatã în mod obiectiv şi raţional. Astfel, deşi supus unui statut aparte sub aspectul drepturilor şi îndatoririlor profesionale, personalul din justiţie este, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, salarizat dupã criterii asemãnãtoare tuturor celorlalte persoane salarizate din fondurile publice. Aşa fiind, interdicţia acestora de a apela la un al doilea grad de jurisdicţie în litigiile privind drepturile salariale este lipsitã de un temei obiectiv şi rezonabil care sã justifice diferenţa de tratament juridic.
Curtea constatã, aşadar, cã nu orice situaţie diferitã în care se aflã diverse persoane poate fi consideratã ca justificând instituirea unui tratament juridic diferenţiat, ci doar acel criteriu determinant pentru textul de lege în discuţie, respectiv cel care face obiectul reglementãrii, iar privit din aceastã perspectivã, art. 7 alin. (2) teza finalã din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Maria Dalina Oancea în Dosarul nr. 6.872/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constatã cã art. 7 alin. (2) teza finalã din anexa nr. VI - Familia ocupaţionalã de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, tezã potrivit cãreia "Hotãrârile pronunţate sunt irevocabile", este neconstituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
