Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 684 din 5 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 376 din 3 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie invocatã de Zenovia Mileşan, Mihaela Popescu şi Gabriela Burdujan în Dosarul nr. 6.137/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, deoarece se aplicã în mod egal tuturor creditorilor care iau parte la fuziunea sau la divizarea societãţii comerciale debitoare şi a cãror creanţã este anterioarã datei publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare. Nu se poate reţine nici încãlcarea dreptului la un proces echitabil, având în vedere cã legiuitorul a prevãzut calea de atac a opoziţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 6.137/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost invocatã de Zenovia Mileşan, Mihaela Popescu şi Gabriela Burdujan într-o cauzã având ca obiect o opoziţie la un proiect de divizare a unei societãţi comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Astfel, se aratã cã principiul egalitãţii presupune egalitatea de tratament juridic a tuturor persoanelor care deţin aceeaşi calitate, în speţã aceea de creditor, întrucât scopul legii este acordarea unei protecţii adecvate tuturor creditorilor sociali. Textul de lege criticat instituie însã tratamente diferite, pe criteriul scadenţei creanţei, în sensul cã pot face opoziţie numai creditorii a cãror creanţã este anterioarã datei publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare. În acelaşi sens, prin menţiunea referitoare la exigibilitatea creanţei este îngrãdit liberul acces la justiţie al creditorilor care pot face opoziţie la proiectul de fuziune sau de divizare. Se mai invocã şi încãlcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la caracterul de economie de piaţã al economiei României, prin faptul cã statul nu îşi respectã rolul de a asigura tuturor operatorilor economici mijloace legale de intervenţie în organizarea şi funcţionarea internã a debitorilor lor, atunci când le este ameninţatã posibilitatea satisfacerii creanţelor deţinute împotriva acestora.
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã legea oferã mijloace procedurale în vederea realizãrii creanţelor şi acelor creditori ale cãror creanţe nu au îndeplinit condiţia exigibilitãţii la data publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 164 din Legea nr. 441/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, care au urmãtorul cuprins: "Creditorii societãţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvatã a intereselor lor. Orice astfel de creditor, a cãrui creanţã este anterioarã datei publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare şi care nu este scadentã la data publicãrii, poate face opoziţie, în condiţiile art. 62."
În opinia autorilor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 135 alin. (1) referitoare la economia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia, Curtea reţine urmãtoarele:
Prevederile <>art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se referã la posibilitatea creditorilor unei societãţi comerciale care îşi înceteazã existenţa, prin fuziune sau divizare, de a face opoziţie, în scopul protejãrii intereselor lor. Dreptul la opoziţie aparţine numai creditorilor ale cãror creanţe sunt anterioare şi nescadente la data publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României. Aceastã ultimã condiţie a exigibilitãţii creanţei este criticatã de cãtre autorul excepţiei, susţinându-se o inegalitate de tratament juridic între creditorii unei societãţi comerciale supuse fuziunii sau divizãrii, în sensul cã aceştia pot face sau nu opoziţie în funcţie de data scadenţei creanţei.
Curtea constatã însã cã dispoziţiile legale criticate sunt în deplin acord cu principiul constituţional al egalitãţii în faţa legii, în mãsura în care acesta nu presupune decât instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. În speţã însã nu se poate susţine o egalitate de situaţii între creditorii ale cãror creanţe nu sunt scadente la data publicãrii proiectului de fuziune sau de divizare a societãţii comerciale debitoare, faţã de acei creditori care deţin creanţe scadente la aceastã datã. Prin urmare, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. E cuprins în partea a V-a din anexa la Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificatã de Parlamentul României prin <>Legea nr. 74/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevederi conform cãrora: "O diferenţã de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este consideratã ca discriminatorie."
În cauzã autorul excepţiei susţine şi încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie, arãtând cã menţiunea referitoare la exigibilitatea scadenţei încalcã liberul acces la justiţie al creditorilor îndreptãţiţi sã facã opoziţie la fuziunea sau divizarea societãţii debitoare.
Curtea constatã, dimpotrivã, cã legiuitorul a conferit acestora mijlocul procedural de a-şi valorifica creanţele în situaţia imposibilitãţii recurgerii la opoziţie, în condiţiile <>art. 62 din Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Astfel, potrivit art. 243 alin. (3) din acelaşi act normativ, în cazul divizãrii, toate societãţile beneficiare sunt rãspunzãtoare pentru o obligaţie transferatã în conformitate cu proiectul de divizare şi nerealizatã, în limita activelor nete care le-au fost transferate prin divizare, cu excepţia societãţii cãreia i-a fost transferatã obligaţia respectivã, care rãspunde nelimitat. Prin urmare, susţinerile autorului excepţiei referitoare la imposibilitatea valorificãrii în justiţie a drepturilor sale sunt nefondate.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constatã cã nu sunt întemeiate nici susţinerile autorului excepţiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1) referitoare la caracterul de economie de piaţã al economiei României, prin faptul cã statul nu îşi respectã rolul de a asigura tuturor operatorilor economici mijloace legale de intervenţie în organizarea şi funcţionarea internã a debitorilor lor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie invocatã de Zenovia Mileşan, Mihaela Popescu şi Gabriela Burdujan în Dosarul nr. 6.137/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect: