Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 684 din 18 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 29 iunie 2010
DECIZIE nr. 684 din 18 mai 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 29 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. în Dosarul nr. 2.076/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.076/30/2009, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii .
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii , care prevede cã orice dispoziţie contrarã acestui act normativ se abrogã, contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, considerã cã textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisã, poate ridica dificultãţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele lor, care au ca obiect conflicte de muncã, arãtând cã art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii nu este în mãsurã sã clarifice care dintre acestea urmeazã sã se aplice. Astfel, aratã cã prevederile <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementeazã aceeaşi materie, respectiv instanţa competentã sã soluţioneze aceste conflicte. Cu toate cã, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţã ar trebui sã fie incidente reglementãrile mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are <>Legea nr. 168/1999 faţã de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrarã, potrivit cãreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijinã concluzia pe care autorul excepţiei o considerã esenţialã pentru motivarea sa, anume cã prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii încalcã principiul efectivitãţii juridice, consacrat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune cã legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care sã fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei - 2008), sã evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României - 2009), sã aibã vocaţia de a respecta drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor şi sã aibã o aplicabilitate practicã uniformã, pentru a se evita o jurisprudenţã neuniformã (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei - 2008). În plus faţã de acestea, autorul excepţiei aminteşte cã, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi <>art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresã directã, excluzând, prin urmare, abrogarea implicitã. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecãtorului sã legifereze expres unde legiuitorul a tãcut, respectiv sã constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a fãcut-o. Nerespectarea prevederilor <>Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încãlcãrii art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, obligaţie cãreia trebuie sã i se supunã inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.
Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cãrora: "(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã: [...]
- orice alte dispoziţii contrare."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organicã a regimului general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã şi în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate prin <>Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, respingând excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a constatat cã întreaga motivare a acesteia se referea la modul de interpretare şi aplicare în timp a douã legi organice, şi anume Codul muncii şi <>Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã. Se aratã, în acest sens, cã existã o practicã neunitarã la nivelul instanţelor de judecatã, în privinţa constatãrii abrogãrii implicite a prevederilor <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, având drept consecinţã pronunţarea unor hotãrâri judecãtoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, se susţinea nerespectarea normelor de tehnicã legislativã cu prilejul adoptãrii Codului muncii.
Or, toate aspectele invocate, ce ţin de modul de aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretãri unitare a actelor normative, nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, aşa cum este reglementatã aceasta de Legea fundamentalã şi de <>Legea nr. 47/1992 , ci a instanţelor de judecatã, respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa cum prevãd dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, care statueazã cã: "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege." [...] "(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale."
De asemenea, Curtea a reţinut cã atribuţiile sale privind analiza conformitãţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnicã legislativã, atât timp cât aceste norme nu au relevanţã în plan constituţional.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. în Dosarul nr. 2.076/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
