Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 683 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 si art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora si ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 712 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comat" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 704/2006 al Judecãtoriei Beclean.
La apelul nominal rãspunde consilierul juridic al Autoritãţii Rutiere Române, Mihaela Chiriac, cu împuternicire de reprezentare juridicã depusã în şedinţã, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul Autoritãţii Rutiere Române solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece textele criticate nu conţin discriminãri.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 704/2006, Judecãtoria Beclean a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f) şi <>art. 16 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Comat" - S.A. din Târgu Mureş în cadrul soluţionãrii plângerii contravenţionale împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei prevãzute de <>art. 15 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin dispoziţiile criticate s-a instituit rãspunderea comitentului pentru fapta contravenţionalã a prepusului, faptã ce constã în nerespectarea de cãtre prepus a unor obligaţii personale, clar şi precis stabilite în sarcina sa, prin art. 10 din ordonanţã, în mod similar rãspunderii civile stabilite prin art. 1000 alin. 3 din Codul civil. Însã un prepus persoanã fizicã, cu capacitate deplinã de exerciţiu, trebuie sã rãspundã personal pentru fapta proprie, altfel se instituie o inegalitate în faţa legii, discriminând comitentul angajator, operator de transport rutier.
Judecãtoria Beclean şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã principul egalitãţii, iar soluţia legislativã criticatã se justificã prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajaţii acestuia, conducãtori auto. Mai mult, comitenţii au la dispoziţie posibilitatea formulãrii unei acţiuni în regres împotriva prepuşilor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu conţin privilegii sau discriminãri.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate nu aduc atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor douã Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintã dispoziţiile art. 15 lit. f) şi <>art. 16 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncã al lucrãtorilor mobili în transportul rutier de mãrfuri şi persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 466/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Curtea reţine cã autorul excepţiei criticã, la modul general, instituirea rãspunderii comitentului pentru fapta contravenţionalã a prepusului, aşadar criticã dispoziţiile ce reglementeazã contravenţiile şi sancţiunile corespunzãtoare acestora.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 26 ianuarie 2007, <>Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 a fost abrogatã prin <>art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007.
Având în vedere cã dispoziţiile art. 8 şi <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 stabilesc contravenţiile şi sancţiunile corespunzãtoare acestora, soluţia legislativã criticatã de autorul excepţiei fiind astfel preluatã în nouã reglementare, Curtea constatã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã <>art. 8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 .
De asemenea, obiect al excepţiei îl reprezintã şi dispoziţiile art. 1000 alin. 3 din Codul civil, cu urmãtorul cuprins: "Stãpânii şi comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 stabilesc contravenţiile pentru încãlcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, precum şi sancţiunile corespunzãtoare acestora, sancţiuni ce constau în aplicarea unor amenzi, în majoritatea cazurilor, întreprinderii sau operatorului de transport rutier.
Curtea constatã cã obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptã sãvârşitã de cãtre conducãtorul auto, în speţã neutilizarea tahografelor, este o soluţie legislativã justificatã prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevãzute de lege. Totodatã, întrucât rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.
Referitor la pretinsa încãlcare a principiului egalitãţii în faţa legii, apreciem cã aceastã criticã este neîntemeiatã, întrucât comitentul şi prepusul nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã şi, ca atare, nu li poate aplica acelaşi tratament juridic.
Pentru aceleaşi argumente, Curtea constatã cã nici dispoziţiile art. 1000 alin. 3 din Codul civil nu contravin principiului egalitãţii în faţa legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comat" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 704/2006 al Judecãtoriei Beclean.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
