Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Şandor Robert Codo în Dosarul nr. 211/320./2006 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 211/320./2006, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Şandor Robert Codo cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale privind trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea, printre altele, a infracţiunii prevãzute şi pedepsite de art. 259 alin. 1 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 259 alin. 1 din Codul penal încalcã libertatea de exprimare, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât instituie o limitare nepermisã a libertãţii de exprimare şi a accesului la justiţie, de naturã a aduce atingere înseşi existenţei acestor drepturi.
Judecãtoria Târgu Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 259 alin. 1 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Învinuirea mincinoasã fãcutã prin denunţ sau plângere, cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni de cãtre o anume persoanã, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 30 alin. (1) şi (2) referitoare la libertatea de exprimare şi ale art. 53 alin. (2) privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 10 privind libertatea de exprimare din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv ale art. 10 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 14 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 259 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 270 din 19 decembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând cã o dispoziţie legalã care incrimineazã şi sancţioneazã învinuirea mincinoasã a unei persoane cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni nu poate fi consideratã contrarã prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie. Învinuirea mincinoasã presupune un denunţãtor care ştie de la început cã învinuirea se referã la o faptã care nu existã sau care nu este sãvârşitã de persoana învinuitã. Prin urmare, cunoscând acest adevãr, denunţãtorul calomnios numai cu rea-credinţã poate invoca în susţinerea excepţiei textele constituţionale privitoare la dreptul la acces liber la justiţie sau la libertatea de opinie. Existenţa infracţiunii de denunţare calomnioasã presupune cunoaşterea de cãtre denunţãtor a caracterului mincinos al denunţãrii, prin care se aduce atingere înfãptuirii justiţiei şi demnitãţii persoanei învinuite pe nedrept. Dacã fãptuitorul a fost într-o eroare evidentã asupra situaţiei de fapt, denunţul sãu, chiar dacã ar cuprinde afirmaţii vexatorii la adresa unei persoane, nu poate constitui temei pentru tragerea la rãspundere penalã în baza art. 259 din Codul penal. Accesul liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, ca drept fundamental, trebuie exercitat "cu bunã-credinţã", potrivit art. 57 din Legea fundamentalã, "fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi". Or, aceastã bunã-credinţã este exclusã în cazul persoanei care învinuieşte în mod mincinos o altã persoanã de sãvârşirea unei infracţiuni, situaţie care face imposibilã încãlcarea, prin art. 259 alin. 1 din Codul penal, a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21.
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 30 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat cã, invocând neconstituţionalitatea pe acest temei a art. 259 alin. 1 din Codul penal, autorul excepţiei ignorã prevederile alin. (6) din acelaşi articol din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine". Or, denunţãtorul calomnios încalcã tocmai aceastã prevedere constituţionalã.
Prin urmare, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 259 alin. 1 din Codul penal nu numai cã nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi nici celor ale art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare, ci sunt în deplinã concordanţã cu aceste texte ale Legii fundamentale, fiind expresia în plan penal a sancţionãrii faptelor prin care se aduce atingere drepturilor şi libertãţilor fundamentale consfinţite în prevederile amintite.
Pentru aceleaşi motive, dispoziţiile art. 259 alin. 1 din Codul penal nu încalcã nici celelalte prevederi din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 831 din 2 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Şandor Robert Codo în Dosarul nr. 211/320./2006 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
