Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 680 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, precum si ale art. 371^2 alin. 3, art. 401 alin. 1^1 si ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 59 din 23 ianuarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 , aprobatã prin <>Legea nr. 11/1994 , a <>art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 privind art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi a <>art. I pct. 70 şi pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã", excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ley Impex" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 2.427/2005 al Judecãtoriei Suceava.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.427/2005, Judecãtoria Suceava a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 , aprobatã prin <>Legea nr. 11/1994 , a <>art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 privind art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi a <>art. I pct. 70 şi pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Ley Impex" - S.R.L. din Suceava într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece prin mãsurile de înlocuire a produsului sau de restituire a contravalorii actualizate se creeazã un regim discriminatoriu între comercianţi şi consumatori, aceştia din urmã beneficiind de privilegii. Mai aratã cã "mãsurile" la care face referire textul de lege criticat sunt dispuse de cãtre agenţii constatatori, şi nu de cãtre o instanţã judecãtoreascã, iar în lipsa unor norme metodologice de aplicare a acestora, ele nu pot fi atacate nici în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 şi nici pe calea unei contestaţii la executare, astfel fiind încãlcate şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 124 alin. (1) şi art. 126 din Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 , se aratã cã, "prin modul în care sunt redactate", acestea permit executorilor judecãtoreşti sã adauge la titlul executoriu sau sã reactualizeze sumele cuprinse în acesta, fãrã încuviinţarea instanţei judecãtoreşti, ceea ce împiedicã accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, şi încalcã totodatã art. 126 alin. (4) din aceasta.
În sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. I pct. 70 şi 71 din Legea nr. 219/2005 , "privind dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi alin. 3 din Codul de procedurã civilã", se susţine cã prin instituirea obligaţiei de a depune cauţiune "se îngrãdeşte în mod exagerat accesul la justiţie al contestatorului" şi se încãlcã dreptul acestuia la apãrare.
Judecãtoria Suceava apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este neîntemeiatã, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 403/2003, nr. 177/2002 şi nr. 404/2004.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "<>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 , ale <>art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 , privind art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. I pct. 70 şi pct. 71 din Legea nr. 219/2005 , privind art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã".
Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>art. 1 pct. 6 din Legea nr. 11/1994 şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, iar dispoziţiile art. 15 din ordonanţã au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 31 ianuarie 2000, şi prin <>art. I pct. 10 şi 11 din Legea nr. 37/2000 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 2 februarie 2002.
În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, Curtea observã cã, potrivit criticilor formulate, excepţia de neconstituţionalitate priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 371^2 alin. 3, art. 401 alin. 1^1 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Textele de lege criticate prevãd:
- <>Art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 : "Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat dupã constatarea imposibilitãţii folosirii acestuia, dacã aceastã situaţie nu este imputabilã consumatorului.
Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizatã a acestuia, calculatã în funcţie de indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statisticã. Valoarea actualizatã astfel calculatã nu va putea fi mai micã decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelaşi fel, în momentul restituirii.
Agentul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul sau serviciul înlocuit ca şi pentru produsul sau serviciul vândut iniţial.
Persoanele împuternicite conform art. 49 sã constate contravenţia şi sã aplice sancţiunea prevãzutã de prezenta ordonanţã vor stabili o datã cu sancţiunea şi mãsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum şi restituirea contravalorii acestuia, dupã caz. "
Art. 371^2 alin. 3, art. 401 alin. 1^1 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã prevãd:
- Art. 371^2 alin. 3: "Dacã titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plãţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.";
- Art. 401 alin. 1^1: "Contestaţia privind lãmurirea înţelesului, întinderii sau aplicãrii titlului executoriu se poate face oricând înãuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã.";
- Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã nici unei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
În motivarea excepţiei se invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), referitoare la accesul liber la justiţie, exercitarea neîngrãditã a acestui drept şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1), care garanteazã dreptul la apãrare, art. 124 alin. (1), privind înfãptuirea justiţiei în numele legii, şi ale art. 126 alin. (1) şi (5), referitoare la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege, respectiv la garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
I. Dispoziţiile <>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Legea fundamentalã, Curtea constatând, prin deciziile nr. 277 din 1 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003, şi nr. 403 din 28 octombrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, conformitatea acestora cu textele menţionate din Constituţie.
Cât priveşte criticile potrivit cãrora art. 15 din ordonanţã contravine prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (1), referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii, şi ale art. 126, privind instanţele judecãtoreşti, Curtea constatã cã acestea nu sunt întemeiate. Aceasta deoarece, prin formularea contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, contravenientului-comerciant îi este garantat accesul liber la justiţie şi beneficiul drepturilor şi garanţiilor procesuale specifice unui proces echitabil.
II. În ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, prin <>Decizia nr. 265 din 24 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 29 iulie 2003, reţinând cã acestea nu împiedicã accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, şi nici nu contravin prevederilor art. 126 alin. (1) şi (5) din aceasta, referitoare la instanţele judecãtoreşti.
Chiar dacã dispoziţiile <>art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 au modificat art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea observã cã acestea nu au schimbat soluţia legislativã de principiu a textului în redactarea anterioarã, astfel cã atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în decizia amintitã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte dispoziţiile "<>art. I pct. 70 din Legea nr. 219/2005 ", criticate de autorul excepţiei, Curtea constatã cã, în realitate, acestea nu vizeazã prevederile art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, ci se referã la introducerea unui nou alineat, alin. 1^1, la art. 401 din acelaşi cod, potrivit cãruia contestaţia privind lãmurirea înţelesului, întinderii sau aplicãrii titlului executoriu se poate face oricând înãuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã. Întrucât argumentele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei privesc instituirea obligaţiei de a plãti cauţiune, Curtea observã cã dispoziţiile art. 401 alin. 1^1 din Codul de procedurã civilã au fost greşit indicate, iar criticile ce susţin pretinsa lor neconstituţionalitate sunt, practic, fãrã obiect, în condiţiile în care dispoziţiile de lege atacate au, în realitate, un conţinut complet diferit faţã de cel vizat de autorul excepţiei. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 alin. 1^1 din Codul de procedurã civilã urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 , reglementeazã procedura de acordare a suspendãrii provizorii pentru cazuri urgente şi în anumite condiţii. Or, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are drept exclusiv de legiferare, fãrã a împiedica accesul liber la justiţie sau dreptul la apãrare al debitorului, drepturi care, de altfel, au şi fost exercitate în condiţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, precum şi ale art. 371^2 alin. 3, art. 401 alin. 1^1 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ley Impex" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 2.427/2005 al Judecãtoriei Suceava.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
