Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 68 din 24 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 lit. i) din Legea protectiei mediului nr. 137/1995 , republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 206 din 9 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80 lit. i) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "MULTI UNIVERS SERVICE" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.926/2002 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, întrucât obligaţia protecţiei mediului nu aduce atingere acestui drept.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 8.926/2002, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80 lit. i) din Legea nr. 137/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "MULTI UNIVERS SERVICE" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine cã reglementãrile legale în vigoare nu dau o explicaţie detaliatã noţiunii de "depozit necontrolat de deşeuri de orice fel", astfel încât nu se poate face o apreciere corectã cu privire la mãrimea depozitului, durata de existenţã a acestuia sau tipurile de deşeuri care intrã în categoria celor care degradeazã mediul. Prin urmare, în forma actualã de redactare, textul de lege criticat dã naştere la interpretãri abuzive din partea celor care trebuie sã aplice legea, fapt ce afecteazã dreptul de proprietate în temeiul cãruia autoarea excepţiei poate depozita deşeuri în interiorul spaţiului deţinut.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti reţine cã <>art. 80 lit. i) din Legea nr. 137/1995 , republicatã, stabileşte în sarcina titularului dreptului de proprietate obligaţia de a nu degrada mediul natural sau amenajat prin depozitãri necontrolate de deşeuri de orice fel. Instituirea acestei obligaţii legale nu încalcã dreptul de proprietate privatã atâta timp cât prin Constituţie se reglementeazã posibilitatea limitãrii acestui drept prin lege, precum şi obligaţia titularului de a respecta sarcinile privind protecţia mediului.
Aşa fiind, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã obligaţia de a nu degrada mediul natural sau amenajat prin depozitãri necontrolate de deşeuri de orice fel este instituitã în sarcina tuturor persoanelor fizice sau juridice, fãrã sã se facã vreo distincţie dupã cum acestea sunt sau nu proprietare ale spaţiilor pe care se face depozitarea. Este adevãrat cã dreptul de proprietate este garantat de Constituţie şi, drept urmare, proprietarul trebuie sã poatã sã-şi exercite acest drept cu toate dezmembrãmintele sale, dar dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului. Astfel, obligaţia de a nu degrada mediul nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private, ci doar o limitare a dreptului de proprietate, drept ale cãrui conţinut şi limite sunt stabilite de lege, aşa cum prevede art. 41 alin. (1) teza finalã din Constituţie.
Pe de altã parte, în opinia Guvernului, excepţia supusã controlului nu ridicã o problemã de neconstituţionalitate, ci una de interpretare a legii, respectiv aceea de a stabili, în concret, înţelesul sintagmei "depozit necontrolat de deşeuri de orice fel". Prin urmare, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80 lit. i) din Legea nr. 137/1995 , republicatã, este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 80 lit. i) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 80 lit. i): "Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop: [...]
i) nu degradeazã mediul natural sau amenajat prin depozitãri necontrolate de deşeuri de orice fel."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41 şi 135 din Constituţie, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constituţionale invocate au urmãtoarea numerotare şi conţinut:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publicã sau privatã.
(2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
(4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã.
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciazã cã, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", ca şi de cele ale art. 136 alin. (6) care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii".
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principalã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã prin reglementarea dedusã controlului legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Dispoziţiile <>art. 80 lit. i) din Legea nr. 137/1995 , republicatã, instituie o obligaţie în sarcina tuturor persoanelor fizice şi juridice, care constã în abţinerea de la orice activitãţi de naturã sã producã degradãri mediului natural sau amenajat, prin depozitãri necontrolate de deşeuri de orice fel.
Chiar dacã în acest mod titularul dreptului de proprietate suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului sãu, având în vedere cã pe aceastã cale se asigurã un mediu sãnãtos, reglementarea legalã în sine nu relevã nici o contradicţie cu textele constituţionale de referinţã. De altfel, Curtea constatã cã textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu art. 35 alin. (3) din Constituţie, republicatã, care prevede cã "persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurãtor".
Pe de altã parte, Curtea reţine cã, în esenţã, critica autorului excepţiei vizeazã faptul cã reglementarea dedusã controlului omite sã determine criteriile obiective de apreciere a noţiunii de "depozit necontrolat de deşeuri de orice fel". Însã examinarea criticii de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o omisiune a legiuitorului, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. Mai mult, întrucât susţinerile autorului excepţiei au drept obiect modul de interpretare şi aplicare a unor texte legale, ele nu constituie o problemã de constituţionalitate, de naturã a face obiectul controlului Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 80 lit. i) din Legea nr. 137/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "MULTI UNIVERS SERVICE" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.926/2002 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
